Cafeneaua Iuliei

Sfaturi, idei, recomandari

Autor: iulias

Cateva idei de organizatoare și suporturi pentru capace

Prin alte părți nu știu cum este, dar mie mi-a venit tare greu să găsesc un banal suport pentru capace, care să le țină organizate în dulapul care le este…

Prin alte părți nu știu cum este, dar mie mi-a venit tare greu să găsesc un banal suport pentru capace, care să le țină organizate în dulapul care le este destinat.

Țin minte că pe cel actual l-am găsit undeva într-un magazin din Reșița cu articole de menaj, care arăta exact ca cele de acum 20 de ani… Acum aș vrea să-l înlocuiesc, însă magazinul respectiv nu mai există, așa că am încercat să găsesc online câteva variante de suporturi de capace de bucătărie.

Destul de puține, zic eu, având în vedere că internetul ar trebui să ne ofere o mulțime de posibilități. Le voi trece și mai jos, poate va mai avea cineva nevoie la un moment dat:

Suport cromat pentru capace oale – de aici

 

Este un suport orizontal robust (spun ei și așa-mi pare și mie în fotografie) și poate găzdui până la 7 capace.

Suficient pentru mine, nici nu am mai multe și oricum două dintre ele, cele de la cratițele, oalele sau tigăile cel mai des folosite, stau mereu pe uscătorul de vesela.

Dimensiunile acestuia sunt (trebuie să verific dacă s-ar potrivi, suportul din acest moment este vertical):

  • lungime 38 cm x inaltime (maxima) 19 cm x latime (minima) 15 cm

Detalii și preț aici

Suport metalic pentru capace și oale

 

De mai mici dimensiuni decât precedentul, acest suport poate să depoziteze până la 4 capace de oale.
Avantajul ar fi că, fiind mai mic, necesită mai puțin spațiu de depozitare și îl pot plasa chiar și pe blatul de bucătărie (cel dinainte mi se pare mai potrivit pentru dulap, ar aglomera prea mult pe blat).
Pentru mine acesta ar fi, cred, mai potrivit, având în vedere numărul destul de mic de capace pe care îl am (pentru fiecare dimensiune un capac, pe care îl folosesc la mai multe recipiente).

Organizator / suport pentru capace pentru ușa dulapului

 

Este tipul de suport pe care îl am și acum, doar că nu este montat pe ușa dulapului, ci în cămară, agățat cumva de perete. Cred că și acesta poate să fie montat în același fel.

El este însă conceput pentru a fi atârnat de ușa dulapului și are o capacitate de până la trei capace în diferite dimensiuni. Carligul este retractabil, atunci când nu este utilizat acest organizator.

Alte caracteristici: este potrivit pentru uși cu grosime cuprinsa intre 1 până la 2,5 cm, are o lungime reglabilă 41-52 cm și dimensiuni de 59 x 3 x 35 cm.

Suport mic pentru capace si oale

 

Deși micuță, și această variantă ar putea fi interesantă pentru cei care-și doresc să păstreze unul sau două capace la îndemână atunci când gătesc.

Se pot pune maxim 2 capace in acest suport, realizat din plastic.

Detaii și preț aici

 

Acestea au fost suporturile pentru capacele oalelor sau cratițelor pe care le-am găsit eu, voi mai completa acest articol dacă mi se mai pare interesant ceva.

Între timp, sunt curioasă: tu ce soluție folosești ca suport pentru capace de oale?

6 comentarii pentru Cateva idei de organizatoare și suporturi pentru capace

Câteva idei de cadouri-jucării pentru copiii de 3 ani

Cu rugămintea de a mă ajuta să găsesc și altele 🙂 3 ani și jumătate are nepoțica mea, fetița soră-mii, care mi-e nespus de dragă și pe care o cadorisesc…

Cu rugămintea de a mă ajuta să găsesc și altele 🙂

3 ani și jumătate are nepoțica mea, fetița soră-mii, care mi-e nespus de dragă și pe care o cadorisesc de fiecare dată când merg acasă, lăsând pentru moment la o parte bugetele și frugalitatea care mă caracterizează (nu le uit de tot, recunosc).

Telefonul nu e jucarie, dar selfie-urile sunt distractie maxima pentru ea 🙂

Ștefi este pasionată de plușuri cu animăluțe, are o adevărată menajerie acasă, pe care o completez și eu de câte ori găsesc ceva nou – îmi e din ce în ce mai greu, pe măsură ce are mai multe.

Ce mi se pare foarte fain este că ea integrează cumva animalele acestea în viața de zi cu zi, dacă se uită la un film cu căluți sau căței îi caută imediat și pe cei din colecția ei, după ce a mers la Delfinariu s-a plimbat peste tot cu un delfin de pluș după ea, dacă vede un film cu maimuțe tot povestește ce fac maimuțele și le plimbă și pe cele două din dotare după ea (e pasionată de filme / cărți / desenat animale)…

Așa că un pluș în plus mi se pare chiar un cadou simpatic pentru ea, chiar dacă mai are și altele. Știu că îi va folosi, la un moment dat își va dori să afle mai multe despre animalul respectiv și cei din jur îi vor oferi și șansa.

Tot la 3 ani am observat că a început să fie încântată de Puzzle-uri și Lego-uri. Pentru vârsta ei, evident, dar îmi place că începe să aibă răbdarea necesară pentru a construi, a pune cap la cap, a descoperi variante… Preferă lucrurile pe care le-a făcut deja, îi place să știe din start cum se face, dar nu e nici reticentă la nou și am observat că are și o bună doză de curiozitate.

Din jucăriile de exterior are și tricicletă, și trotinetă, dar niciuna dintre ele nu au prins la ea. Adică stau degeaba, poate că flățiolucare vine în toamnă să fie mai pasionat, că ea cu siguranță că nu e. Sunt sigură că un tobogan i-ar plăcea, în parc se dă până ce o luăm de acolo cu supărare mare, îmi amintesc și că în urmă cu ani am cumpărat un tobogan de la Nichiduță.ro pentru fetița unor prieteni, model deloc scump, asemănător cu cele de acum de pe site, și am avut mare succes cu el. I l-aș lua cu drag, dar trebuie să mai găsească și soră-mea spațiu pentru el.

Cu cărticelele nu am avut mare succes, cu excepția celor cu animale (cum altfel 🙂 ). I-am luat un fel de atlas colorat și a ajuns să știe destul de bine descrierile de acolo, singură cere să i se citească.

Acum speram să mă mai ajuți și tu, că aș mai varia un pic și sunt în pană de idei. În toamnă îi voi lua câteva hăinuțe, că începe grădinița (i-am luat deja de fapt, și am prins și lucruri de calitate la prețuri mici, în perioada aceasta a reducerilor), dar i-aș lua și un joculeț sau o jucărie simpatică.

Cu ce se mai joacă copilașii de 3 ani?

6 comentarii pentru Câteva idei de cadouri-jucării pentru copiii de 3 ani

Vara îi mulțumesc zilnic unui domn pe nume Willis Carrier :)

Probabil că o faci și tu, doar că nu îi știai până acum numele :). Willis Carrier este cel care a inventat aerul condiționat modern, undeva la începutul secolului XX….

Probabil că o faci și tu, doar că nu îi știai până acum numele :).

Willis Carrier este cel care a inventat aerul condiționat modern, undeva la începutul secolului XX. În perioada aceasta, când temperaturile au depășit frecvent 35 de grade, ajungand și la 40 acum câteva zile, iar noi am rezistat doar cu ajutorul aerului, am avut curiozitatea să citesc mai multe despre el. Sau poate am făcut-o și verile trecute, nu știu.

Aerul conditionat si inventatorul lui

Cert este că mi-e greu să îmi imaginez viața la 40 de grade fără aerul condiționat. De fapt, nu trebuie să fac un efort de imaginație, pentru că am trecut prin multe perioade în care nu l-am avut. Și ajungi să apreciezi mai mult lucrurile atunci când nu le ai :).

Ce mi se pare simpatic este că A.C.-ul a fost inventat la începutul secolului trecut, undeva prin 1902, dar noi ne-am putut bucura de această minunăție abia către anul 2000, sau poate ceva mai devreme. Nu cred că avea cineva aer condiționat înainte de Revoluție, nici nu cred că auzisem de o asemenea minunăție…

Acum face însă parte din viața multora dintre noi – o viață pe care nici măcar nu ne-o imaginăm fără acesta.

Așadar, domnule Willis Carrier, eu îți sunt profund recunoscătoare – și cred că nu numai eu :).

4 comentarii pentru Vara îi mulțumesc zilnic unui domn pe nume Willis Carrier :)

Trei lucruri pe care mi le voi cumpăra în această vară

Eu sunt genul de cumpărător atent, care își planifică cheltuielile cu ceva vreme înainte de a le face. Pe cele mai mari în special – și am observat aici un…

Eu sunt genul de cumpărător atent, care își planifică cheltuielile cu ceva vreme înainte de a le face. Pe cele mai mari în special – și am observat aici un fel de rutină care s-a instalat fără să ne dorim în special acest lucru – avem cam o cheltuială mai mare pe lună, cu excepții extrem de rare.

Lista de cumparaturi

Încercăm să le facem pe rând, dar dacă se întâmplă ca unul dintre noi să aibă nevoie de mai multe lucruri într-o anumită perioadă, nu e capăt de țară. Planificarea atentă a cheltuielilor vine exact cu acest avantaj: îți poți permite mult mai multe lucruri – odată ce ai un buget pentru ele.

Revenind la această vară, care este deja la mijloc, iată care sunt achizițiile majore ale sale pentru noi (posibil ca în septembrie să le bifăm pe toate):

Un storcător cu ac melcat. E o cheltuială sigură, avem și banii, am ales (cred) și modelul… Îmi place că voi putea să fac sucuri cu tot felul de verdețuri, să le combin cu legume… Recunosc că m-am gândit mult înainte de a lua hotărârea de a avea un storcător, nu vreau un obiect în plus care să zacă prin casă, dar știu că îl vom folosi.

Un telefon nou. Aici duc negocieri cu mine în primul rând, că V. e de părere că ar trebui să-mi iau unul ceva mai scump. Înclin și eu către acest lucru, pentru că mi-ar plăcea să ilustrez blogul/blogurile cu ceva imagini frumoase și spontane, dar aparatul de fotografiat ba nu îl am la mine, ba nu este la îndemână, ba… știi și tu cum este :).

Și da, m-aș ocupa mai mult și de contul de Instagram și… e un aspect la care încă mă gândesc, trebuie să văd și ce puncte de fidelitate am adunat prin rețea, ce reducere pot să mai prind… În orice caz, e lucru sigur: telefonul meu are deja doi ani și sigur nu o mai duce mult, pentru că se descarcă în doar câteva ore și se închide de câte ori are chef.

O rochie elegantă. Fără exagerări, bineînțeles :). În august merg la o nuntă și un botez și la capitolul rochii de ocazie nu stau grozav. Sper să găsesc ceva potrivit, dar sunt destul de relaxată în această privință, nu va fi capăt de țară nici dacă merg cu ceva ce am deja prin șifonier.

Tu ce planuri de cumpărături mari ai pentru următoarea perioadă?

17 comentarii pentru Trei lucruri pe care mi le voi cumpăra în această vară

BAC-ul de acum 20 de ani

Zilele acestea se afișează rezultatele la Bac, un examen ce cântărește un pic mai greu decât o făcea BAC-ul dat de mine, care nu conta în vreun fel pentru admiterea…

Zilele acestea se afișează rezultatele la Bac, un examen ce cântărește un pic mai greu decât o făcea BAC-ul dat de mine, care nu conta în vreun fel pentru admiterea la facultate.

Îmi amintesc și acum de zilele acelea toride de vară, de emoțiile noastre (deși ne aflam într-un mediu relativ familiar, în școala unde învățasem zi de zi timp de 4 ani și alături de colegii din clasa noastră sau din cele paralele, pe care apucasem să îi știu, măcar din vedere), de glumele dinainte și de râsul nostru… care nu era tocmai al nostru :).

Amintiri despre examenul de Bacalaureat

Amintiri despre Bacalaureatul meu

Eu am început să iau BAC-ul în serios cam cu o lună înainte de a-l susține cred – în rest, învățasem pentru facultate, un examen pe care îl consideram mult mai greu, având în vedere schimbarea specialității (făceam trecerea de la mate-fizică la limbi străine), dar și concurența mult mai mare.

La BAC trebuia să luăm minim 5 la fiecare materie și să avem media 6 per total. Având în vedere faptul că media rezulta și din adunarea notelor la materii pe care eram destul de sigură pe mine – română și franceză, de exemplu, lucrurile nu aveau cum să stea rău.

Dar cumva, ceva s-a schimbat pe măsură ce ne-am apropiat de acest examen și-mi amintesc că am început să am emoții. Lumea – rude, prieteni ai părinților – îmi spunea că este examenul maturității și începusem să-l privesc mai atentă. Apoi… am realizat că o singură zi proastă și am învățat degeaba pentru facultate, pentru că nu aveam să mai susțin acest examen :).

Așa că ultima lună a venit cu niște emoții pe care nu le așteptam. Și a trecut extrem de repede :).

Mă văd și acum cu emoții maxime înaintea probei la română, când mi-era extrem de frică să nu mă blochez din cauza lor. La momentul 0, emotiile au fost acolo, așa cum le știam, dar – tot așa cum mă știam și cum sunt și acum – am reușit cumva să trec peste ele și să spun ce am de spus.

A venit un 10 eliberator, care mi-a dat încredere pentru mai departe.

De restul examenului îmi amintesc vag. Îmi aduc aminte că, pe măsură ce dădeam probele, aveam o senzație de ușurare din ce în ce mai mare. BAC-ul meu a fost, în ciuda emoțiilor, un examen vesel.

Am știut că-l voi lua după proba de matematică, de care-mi era frică cel mai tare. Proba de franceză, ultima, a fost ca o ultimă verificare înainte de marele exemen, care mă aștepta în toamnă.

Îmi amintesc și acum serile în care mă plimbam pe malul mării, așa cum o făcusem și în timpul admiterii la liceu… dar nu aveam aceeași senzație că trece examenul și urmează vara cea lungă, în care urma să mă distrez și să merg la plajă de câte ori vreau. Ci un fel de apăsare, că ce e greu urmează.

Așa a și fost. Examenul de admitere la facultate a fost cel mai greu pe care l-am susținut eu și mi-a oferit la sfârșit, iar bucuria pe care am simțit-o atunci când am intrat e greu de descris în cuvinte. Dar despre Admitere, povestim altă dată :).

Tu ce amintiri de la BAC ai?

22 de comentarii pentru BAC-ul de acum 20 de ani

Cum a fost călătoria de la București la Constanța cu Softrans – tren privat

Am mers de foarte multe ori cu trenul privat Softrans la Constanța (dar și la Brașov), în condiții excelente, ajungând la destinație la timp și odihniți. Ultima dată săptămâna trecută, iar…

Am mers de foarte multe ori cu trenul privat Softrans la Constanța (dar și la Brașov), în condiții excelente, ajungând la destinație la timp și odihniți. Ultima dată săptămâna trecută, iar contrastul a fost atât de mare față de trenul cu care ne-am întors, încât am zis că merită să îți povestesc, poate plănuiești o excursie la mare sau munte în perioada următoare.

Am făcut rezervare, ne-am urcat în tren și de aici am puteam lua și biletele, dacă nu le aveam achitate online. Trebuie să ai grijă la urcare, este un tren lung care vine de la Craiova și se împarte în 2 în București, jumătate pleacă la Brașov la 9,20, jumătate la mare, la 10.00. Personalul este acolo și te ghidează, dar scrie și pe tren și, logic, jumătatea către Brașov este garată în față.

Costă 40 de lei biletul de tren pe ruta București-Constanta (la fel și retur).

Trenul are condiții mai mult decât decente, mai ales dacă le compari cu cele ale CFR-ului: aer condiționat, aparate de cafea, automat pentru apă/răcoritoare și dulciuri. Toate la prețuri normale, nu ca la vagonul restaurant pe care îl știm cu toții. Bine, noi am avut apa noastră, dar e bine să știi că, la o adică, dacă te grăbești, ai variante.

O mențiune specială pentru curățenia din tren, de care am fost foarte mulțumiți. Cumva oamenii au reușit să facă și curat, chiar dacă trenul plecase foarte dimineață din Craiova și bănuiesc că nu toată lumea strânge după ea… Sau poate o face, atunci când găsește curat :).

Toaletele erau și ele foarte OK, spațioase și cu apă, săpun și hârtie, lucruri normale până la urmă, dar atunci când ai călătorit și altfel, înveți să le apreciezi.

Per total, am plătit 40 de lei pentru condiții mult superioare celor de la întoarcere, unde biletul ne-a costat în jur de 60 de lei de fiecare, cu compania națională.  Biletul către Brașov este 30 de lei.

Singurul inconvenient este că există puține informații cu privire la aceste trenuri private, țin minte că anul trecut a existat o întârziere de 30 de minute și nu știam prea bine ce putem face. Ele sunt afișate pe tabelă, dar nu au ghișeu de informații, poți doar să îi suni.

Din fericire, aveam un plan B, un tren care pleca peste puțină vreme. Mă bucur că nu ne-am descurajat atunci, pentru că am fost foarte mulțumiți de condiții, dar și de preț, așa cum spuneam.

Acum nu mai îmi fac mari probleme, pentru că, cel puțin pe ruta București-Constanța (sau București-Brașov), au apărut destul de multe astfel de trenuri și, în general, întârzierile sau anulările lor sunt anunțate pe Pagina de Facebook. Chiar plănuiesc să le adun la un loc într-un articol care știu că îmi va folosi la un moment dat :).

Tu ai călătorit cu un tren privat? Cum a fost?

P.S. Articolul de față e o recomandare pentru un serviciu de care am beneficiat pe banii mei (nu este în niciun caz unul promoțional) și am fost mulțumită.

3 comentarii pentru Cum a fost călătoria de la București la Constanța cu Softrans – tren privat

De unde dorința noastră de a arăta tuturor propria locuință?

Rând pe rând, îmi amintesc cum prietenii mei făceau pasul cel mare și s-au mutat în propria casă. La un moment dat. Momentul dat… a venit pentru mine ceva mai târziu…

Rând pe rând, îmi amintesc cum prietenii mei făceau pasul cel mare și s-au mutat în propria casă. La un moment dat. Momentul dat… a venit pentru mine ceva mai târziu decât restul lumii. Nu vă imaginați că până atunci  nu am avut unde să locuiesc, doar că numele meu și al lui Mr. V. nu era trecut frumos și mare pe plăcuța de pe ușă. Hmm… Nu că acum ar fi, nu, dar DACĂ AM VREA, l-am putea trece. Pentru că de vreo 3 ani deja ne-am mutat și noi în căsuța noastră.

Acasa e mereu cel mai bine…

Am cumpărat un apartament simplu de bloc în București, dar care ni se potrivește de minune: are două camere mari, o bucătărie generoasă și bine echipată și un balcon… pe care pur și simplu îl iubesc și mă bucur că am reușit să îl amenajăm pe placul nostru. Bine, trebuie să recunosc că iarna ne servește ca spațiu de depozitare, dar de cum se încălzește aici lucrez, cu condiția să nu fie caniculă.

Unul dintre lucrurile pe care mi le amintesc foarte bine este că, după toată nebunia cu mutarea, am început să ne invităm și noi, încet-încet, prietenii în vizită. Și mi-am adus aminte de zâmbetul pe care mi-l stârnea marea lor dorință de a-mi arăta, la momentul respectiv, fiecare colțișor al locuinței lor. Aici e baia, aici avem o debara în care am instalat rafturi din pal. Pe comandă, dacă vrei, îți recomand și ție meșterul. Dormitorul nu e mare, dar e luminos și bine poziționat. Baia e micuță, dar încape în ea cada asta generoasă, așa că suntem mulțumiți…

M-am descoperit așadar în aceeași postură: abia așteptam să arăt întregii lumi căsuța noastră, chiar dacă amenajările ei nu sunt deosebite, pentru că nu am simțit nevoia să le facem. Da, sunt decente și avem absolut tot ce ne trebuie, dar nu aș da casa peste cap, de exemplu, pentru a schima faianța și gresia, în stare foarte bună, culori plăcute (de noi cel puțin, un crem la bucătărie și un bleu la baie) și practice, adică ușor de curățat.

Am optat, așa cum cred că ți-ai și dat seama, pentru un apartament într-un bloc vechi. Am văzut avantajele lui la momentul respectiv și le vedem și acum. Sunt legate în special de proximitatea față de metrou și de unele facilități, dar și de compartimentare, pentru că la momentul respectiv cel puțin, blocurile noi pe care le-am vizitat aveau balcoane mici și înghesuite, bucataria în general combinată cu livingul și spațiile de depozitare aproape inexistente.

Acum suntem într-un alt punct, în care luăm în considerare o a doua investiție imobiliară. Lucrurile se vor întâmpla peste un an sau doi, dar mă uit de opțiuni și avem o problemă cu …. ceea ce ne dorim. Adică, o garsonieră de închiriat în București, o casă la țară sau un apartament de vacanță la munte, pe care l-am putea închiria atunci când nu îl folosim chiar noi. Ultima idee e nouă și ne-a dat-o cineva, dar mi se pare interesant de studiat.

În această variantă am lua în considerare la modul cel mai serios Brașovul – aici ajungem cel puțin 2 săptămâni în fiecare an, pentru că ne place. O să studiem atent, și de această dată, varianta unui apartament nou. Zilele acestea mă uitam la un mini-complex (sau cartier?), Avantgarden 3 Brasov,  care are apartamente frumușele la prețuri decente.

Aici e doar o imagine demonstrativă, dar tare mi-ar plăcea să arate așa căsuța mea de vacanță:

Garsoniera Avantgarden Brasov

Evident, e doar un vis deocamadată și nici nu am studiat întreaga piață, normal că vom merge să vedem exact și unde este, dar camera aceasta extrem de simplă mi-ar plăcea mult (cu câteva modificări, evident).

Niciun comentariu despre De unde dorința noastră de a arăta tuturor propria locuință?

Cum îți faci pastă de dinți din bicarbonat de sodiu?

După ce am citit mai multe articole în legătură cu bicarbonatul de sodiu și efectele lui asupra albirii dinților, m-am gândit să încerc să îmi fac propria pastă de dinți…

După ce am citit mai multe articole în legătură cu bicarbonatul de sodiu și efectele lui asupra albirii dinților, m-am gândit să încerc să îmi fac propria pastă de dinți din bicarbonat de sodiu, un lucru care s-a dovedit foarte ușor.

Două argumente au fost convingătoare pentru mine:

  • bicarbonatul de sodiu albește dinții în mod natural, fără să le afecteze smalțul.
  • e cazul să folosesc, fie și în combinație cu pasta de dinți tradițională, și o pastă de dinți naturală. Cu cât mai puține chimicale introduse în corp, cu atât mai bine
bicarbonat-de-sodiu-pasta-dinti

Pasta de dinti din bicarbonat de sodiu

Am început apoi să caut variante și… să experimentez. Încă sunt în stadiu experimentelor, dar am testat 2 rețete pe care vreau să le trec și aici pe blog:

Pastă de dinți cu bicarbonat – rețeta de bază

Este, cred, cea mai simplă și mai des folosită rețetă de pastă de dinți pe bază de bicarbonat.

Se folosesc pentru ea:

  • 4 lingurițe de bicarbonat de sodiu
  • o linguriță de sare (eu folosesc sare neiodată, roz de Himalaya)
  • 3-4 picături de ulei de mentă, de eucalipt, de portocale sau ce ulei esențial dorim
  • câteva picături de apă

Cum prepari pasta?

E foarte simplu! Pur și simplu amestec într-un castronel toate ingredientele. Uneori, aleg să dublez cantitățile de mai sus, dar pentru început sfatul meu este să le păstrezi, pentru a vedea dacă te împaci într-adevăr cu acest preparat. Apa o pun la sfârșit, apreciind cantitatea ei din ochi, în așa fel încât preparatul să fie sub forma unei paste și să nu curgă.

Evident, nu va avea consistența pastei de dinți, dar ce mă interesează este să nu curgă de pe periuță atunci când mă spăl.

Îl păstrez într-un borcănel și refac stocul ori de câte ori am nevoie.

Pastă de dinți cu bicarbonat și ulei de cocos

Este o variație a celei de mai sus, descoperită un pic mai târziu și care pot spune că îmi place mai mult. Rețeta de bază se modifică doar prin adăugarea a o linguriță și jumătate de ulei de cocos la o linguriță de bicarbonat. De obicei folosesc în acest caz 3 lingurițe de bicarbonat de sodiu.

Dar cred că cel mai bine e să trec toată rețeta.

Ingrediente:

  • o linguriță rasă de sare (eu folosesc sare neiodată, roz de Himalaya)
  • 3  picături de ulei de mentă, de eucalipt, de portocale sau ce ulei esențial dorim
  • 4-5 lingurițe de bicarbonat de sodiu

Procedeul este același, se amestecă toate ingredientele și se păstrează într-un borcănel.

Eu nu am înlocuit pasta de dinți tradițională cu cea din bicarbonat, însă le folosesc în paralel.

4 comentarii pentru Cum îți faci pastă de dinți din bicarbonat de sodiu?

Lista mea [minimalistă] de produse de curățenie pe care le folosesc

Am constatat în timp că în foarte multe domenii mai puțin poate să însemne de fapt mai mult. Fără a ajunge la performanța de a avea în dormitor un dulap…

Am constatat în timp că în foarte multe domenii mai puțin poate să însemne de fapt mai mult. Fără a ajunge la performanța de a avea în dormitor un dulap mic, un pat și o comodă și fără ca măcar să îmi doresc acest lucru, am ajuns totuși să mă înconjor de un număr mic de produse în casă constatând că și în această zonă mai puțin înseamnă mai mult.

Pe lista produselor fara de care nu ma descurc 🙂

Adică: cu cât am mai puține produse (inclusiv de curățenie), cu atât ajung să le folosesc pe fiecare dintre ele și îmi este mai ușor să aloc timpul efectiv procesului în sine. Elimin în acest fel aranjarea/curățarea lor (cu ani în urmă aveam un dulap destul de măricel în care le depozitam și care necesita și el întreținere permanentă), dar îmi este și mai ușor să aleg atunci când opțiunile sunt restrânse.

Care sunt însă produsele de curățenie indispensabile?

O să trec mai jos produsele de curățenie pe care le am mereu în casă și fără de care nu cred că mă pot descurca. Restul nu mi se par obligatorii și cred că pot fi înlocuite cu tot felul de soluții, de urgență sau permanente.

Un dezinfectant universal. Îl folosesc pe cel mai cunoscut cu putință, Domestos, și fără el nu am senzația că am dezinfectat așa cum trebuie zonele sensibile, peste care nu pot sări niciodată.

Detergentul de vase. E și el pe lista de bază, împreună cu burețelul aferent și cu o lavetă.

Detergentul de rufe. Balsamul și înălbitorul pot fi opționale (eu am mereu doar un plic de înălbitor pentru urgențe și balsam nu folosesc la toate încărcăturile de rufe), dar detergentul cred că nu mă poate nimeni contrazice că e musai să existe într-o locuință.

Un detergent de geamuri. Am încercat diverse soluții homemade, dar nu m-am împăcat cu ele și recunosc că îmi era greu să spăl geamurile atunci când știam că voi folosi ceva care nu va avea eficiența dorită, așa că tot la clasicul detergent de geamuri m-am întors.

Cred că acestea 4(!) sunt cele fără de care nu pot. Evident, li se alătură mopul și găleata, aspiratorul, săpunul, coșul de gunoi și nu numai, dar substanțele, dacă pot spune așa, adică produsele pe care le folosesc când efectiv fac curățenie, acestea sunt.

Fără un dezinfectant destul de puternic parcă nu simt niciodată că am făcut curat, dar fără un șampon de covoare, de exemplu, mă descurc foarte bine, mai ales că nu am covor decât în sufragerie :). Nu înseamnă că nu am avut niciodată sau că resping ideea de alte produse, dar nici nu mă încântă cea de a avea 20 de recipiente și mai bine, fiecare pentru un produs anume (e drept că și reununțarea la diverse obiecte m-a adus aici: nu am cuptor cu microunde, deci nu folosesc nimic pentru a-l curăța – deși mi se pare că apa și oțetul și-ar fi făcut cel mai bine treaba în această zonă).

Sunt perioade și perioade, nu spun nu din încăpățânare la nimic, dar nici nu vreau să-mi fie greu să aleg, de exemplu, sau să fac curat în dulapul de produse de curățenie. Care există și acum, este sub chiuveta de la bucătărie, și pe care îl curăț săptămânal în maxim 3 minute – șterg dulapul pe interior și exterior, scoțând puținele recipiente găzduite.

În ultimul timp am tot testat variante bio, dar mi-am venit și ideea achiziționării de produse profesionale de curățenie – așa cum sunt cele de pe Clinit.ro.

Știu că ideile se bat cap în cap – produsele profesionale sunt în general puternice și conțin diverse substanțe pentru a putea fi, dar cum am în general puține asemenea produse în casă, am analizat ideea de a le lua vrac și mult mai eficiente pe cele pe care nu le folosesc zilnic, și bio pe cele folosite des (detergentul de vase și de rufe).

Sunt curioasă acum: care sunt produsele de curățenie fără de care nu te poți tu descurca?

23 de comentarii pentru Lista mea [minimalistă] de produse de curățenie pe care le folosesc

Obsesia greșelilor ne împiedică să progresăm

Am avut o învățătoare extrem de exigentă. Era suficientă o virgulă la lucrarea de control la limba româna ca nota să fie cu un punct mai mică. De fapt, nu doar…

Am avut o învățătoare extrem de exigentă.

Era suficientă o virgulă la lucrarea de control la limba româna ca nota să fie cu un punct mai mică. De fapt, nu doar la română. Nota scădea și la matematică, și la celelalte materii, inclusiv pentru greșeli gramaticale.

La momentul respectiv am fost, la fel ca toți colegii mei, destul de supărată din cauza acestui aspect. Atât de greu puteai obține un 10…

Cam asa aratam eu cand faceam o greseala 🙂

În timp însă, i-am mulțumit de nenumărate ori (fie și în gând) învățătoarei mele pentru că sancționa atât de dur orice mică greșeală. Și acum îi mulțumesc. Știu că scriu în 99% (și poate mai bine) din cazuri corect, fără să mă gândesc prea mult la semnificații, virgule sau cratime. Totul este deja automatism de aproape 30 de ani.

A existat o perioadă când plângeam și eram tristă o zi întreagă pentru o virgulă sau o cratimă.

Litere nu am mâncat în acea perioadă. O fac acum, uneori – rareori – dar cred că mai degrabă tastatura și graba mea de a-mi așterne pe hârtie gândurile sunt vinovate de acest aspect. Acum însă nu mai plâng pentru așa ceva, pot spune că îmi pasă, dar moderat. Atât cât să corectez când observ, fără a mă gândi prea mult la acest aspect.

Timpul însă mi-a arătat un lucru pe care acum niște ani l-aș fi considerat o aberație, iar învățătoarea mea mai mult decât mine. O să vorbesc despre blog, pentru că l-am ales pe el ca temă a articolului, dar cred că lucrul acesta este valabil în legătură cu toate demersurile noastre.

Perfecțiunea te trage în jos de foarte multe ori. Te face excesiv de prudent, temător chiar uneori… iar oamenii care sunt așa își pun o piedică serioasă în calea propriei reușite.

Mă gândeam la zona de blogging zilele acestea, pentru că îmi este destul de cunoscută.

Am studiat în timp bloguri pe care le știu ca având succes. Pe internațional mai ales – pentru că ei sunt din toate punctele de vedere mai relaxați decât noi, dar și la noi. Sunt oameni ca toți oamenii: scriu în majoritatea timpului corect, dar își permit și câte o greșeală din când în când. Care nu este vreun capăt de țară, se corectează imediat.

Și m-am gândit și la celălalt blog al meu, cu care am reușit o performanță absolut remarcabilă din punctul meu de vedere, cel puțin: să scriu timp de 5 ani aproape în fiecare zi. Am scris și când lucrurile au mers prost în viața personală și aș fi preferat poate să stau și să mă înec într-o mare de lacrimi.

Două lucruri m-au ajutat să fac acest lucru:

  • plăcerea cu care am abordat subiectul și modul în care articolele mele erau primite, în jurul blogului adunându-se o comunitate care-mi este extrem de dragă,
  • relaxarea mea vizavi de greșeli

Concentrându-mă doar pe scris și pe subiect și mai puțin pe greșeli, am reușit să merg mai departe cu un articol pe zi, aproape în fiecare zi…

Zilele acestea m-am tot gândit la un lucru legat de școala românească în general, de generațiile care au fost și cele care urmează. Se pune prea mult accent pe a face lucrurile corect.

În loc să fie apreciată personalitatea, creativitatea, munca sau progresul unui elev, se notează mai degrabă absența greșelii. Adulții de mai târziu ajung să se teamă de greșeli mai degrabă decât să se aventureze în zone noi, interesante, care implică și riscuri. Unul dintre acestea: acela de a greși.

Și așa vezi cum progresează și ajung destul de sus nu elevii de 10 de ieri, ci cei priviți de profesori mai degrabă ca mediocri, notați deseori mult mai jos decât alți elevi.

Dar ne pregătește pentru viață acest mod de gândire?

E retorică întrebarea, evident că nu. Aș prefera de 1000 de ori un copil campion la școala vieții în loc de un elev silitor, doar cu note de 10 și care nu se descurcă extraordinar de bine mai departe.

Cred totuși că bazele corecte sunt importante.

Fără să facem din scrisul corect o obsesie, dacă ne dorim să scriem, ar trebui să știm din start că o putem face corect în 99% din cazuri. Dar să greșim e omenește și nu trebuie să uităm nici acest aspect.

Așa că… poate că ar trebui să uităm de perfecționism pentru a progresa. E suficient să fii bun și să exersezi, în orice domeniu, pentru că restul vine cumva de la sine.

Tu ce părere ai?

30 de comentarii pentru Obsesia greșelilor ne împiedică să progresăm

Type on the field below and hit Enter/Return to search