Cafeneaua Iuliei

Sfaturi, idei, recomandari

Categorie: Carti

4 lucruri interesante despre Kazuo Ishiguro, câștigătorul Premiului Nobel pentru literatură din 2017

Anul acesta, Premiul Nobel pentru Literatură a fost câștigat de Kazuo Ishiguro, autorul romanului „Rămășițele zilei” (îl găsești și aici). Întâmplător sau nu, tocmai îmi comandasem un exemplar al romanului,…

Anul acesta, Premiul Nobel pentru Literatură a fost câștigat de Kazuo Ishiguro, autorul romanului „Rămășițele zilei” (îl găsești și aici).

Întâmplător sau nu, tocmai îmi comandasem un exemplar al romanului, gândindu-mă că am apreciat foarte mult filmul, cu Emma Thompson și Anthony Hopkins în rolurile principale, dar nu citisem cartea, cu care trebuia, poate, să încep…

  1. Kazuo Ishiguro este scriitor de origine japoneză, s-a născut la Nagasaki, în 1954, unde a trăit până la vârsta de cinci ani. Tatăl primea atunci un post de oceanograf în cadrul Institutului Național de Oceanografie britanic, fiind însoțit de familie și rămânând în Marea Britanie. Ishiguro urma să revadă Japonia abia în 1989, la vârsta de 35 de ani…
  2. Devenit autor de cărți apreciate în întreaga lume, Ishiguro scrie exclusiv în engleză, fiind tradus în japoneză, ca în alte limbi. Puțin familiar japonezilor (oricum mult mai puțin decât Haruki Murakami), probabil că își va recăpăta locul de onoare în rândul scriitorilor de origine niponă, datorită titlului de talie mondială din acest an. Prin recunoașterea romanelor lui – cu „mare putere emoțională”, care au dezvăluit abisul din spatele senzației noastre iluzorii de conectare cu lumea, Kazuo Ishiguro se dovedește a fi, în fond, un scriitor cu filon japonez.
  1. Ishiguro a ajuns să fie cunoscut publicului larg în 1989, cu „Rămășițele zilei”, care a câștigat Booker Prize și cu care a intrat în seria cărți bune, pe raftul multor devoratori de literatură. Acest titlu s-a bucurat și de o ecranizare excelentă – poate mulți au făcut cunoștință cu romanul datorită filmului.
  1. Ishiguro s-a implicat în diverse campanii de asistență socială – una dintre acestea prilejuind întânirea cu soția lui, Lorna McDougall, asistent social. Se spune că această experiență este reflectată în unele din romanele sale .

„Să nu mă părăsești”, carte ea nominalizată la Booker Prize, este pe lista mea de lecturii viitoare. Mi-ar plăcea, acum, după ani, să pot compara stilul lui Kazuo Ishiguro cu cel al lui Yasunari Kawabata, Haruki Murakami sau Natsume Soseki. Ce i-ar reuni, ce îi deosebește. Pot fi aici unele aspecte culturale care merită toată atenția.

Alături de ei, și acum și autorul consacrat internațional, Kazuo Ishiguro – laureat al Premiului Nobel pentru literatură 2017 va fi pe lista mea de lectură cu cel puțin încă un titlu în plus față de „Rămășițele zilei”. Și cred că nu doar pe lista mea.

Dintre romanele lui Kazuo Ishiguro traduse în limba română:

Pe cand eram orfani

Un artist al lumii trecătoare

Amintirea palidă a munţilor

Uriasul ingropat

Nocturne. Cinci povesti despre muzica si amurg

Imagine preluată de pe Stabroeknews.com

25 de comentarii pentru 4 lucruri interesante despre Kazuo Ishiguro, câștigătorul Premiului Nobel pentru literatură din 2017

Am încercat să citesc mai repede, constatând că nu îmi place

Am tot citit în ultimul timp despre diferite tehnici de citire rapidă, sau speed reading, de care sunt sigură că ai auzit și tu. Cu ajutorul acestora ajungi să citești o…

Am tot citit în ultimul timp despre diferite tehnici de citire rapidă, sau speed reading, de care sunt sigură că ai auzit și tu. Cu ajutorul acestora ajungi să citești o carte în câteva ore sau chiar mai repede.

Scopul este acela de a … citi cât mai mult. Evident :).

Am reținut și câteva idei, gen aceea de a mesteca gumă sau chiar a mânca în timp ce citești, pentru a da gurii o ocupație, să scanezi cuvintele, să fixezi un întreg grup de cuvinte, încercând apoi să vezi dacă ai înțeles ceva…

Citirea rapida… nu e pentru mine 🙂

Cred că avem cu toții o formă de citire rapidă în reflex, eu cel puțin pot scana un articol pe net și să știu, în mare, despre ce a fost vorba (poate și articolul de față e scanat în același mod de către persoanele care îl citesc), dar este ceva personal, care a venit de la sine și nu am o tehnică propriu-zisă de citire rapidă.

Totuși, în majoritatea cazurilor, cititul înseamnă pentru mine un moment de relaxare, în care îmi place să fiu liniștită și să am momente în care mă gândesc la ceea ce am citit. Așa că prefer să o fac pe îndelete, fără grabă. Când mă grăbesc, îmi găsesc alte activități :).

Sunt conștientă că nu voi citi toate cărțile sau articolele care apar, nici măcar în domeniul meu și prefer să mă bucur de citit, nu să devin un soi de mașină care citește și înțelege rapid lucrurile. Sau dacă reușesc să ating performanțe remarcabile în ceea ce privește rapiditatea cu care citesc (căci de multe ori am constatat că citesc destul de repede), acest lucru să se întâmple în mod natural.

Așa că… Aplicarea diverselor tehnici de citire rapidă mi se pare obositoare și robotizantă, categoric nu pentru mine.

Tu ce părere ai?

P.S. Un articol fain despre tehnicile de citire rapidă am găsit aici. Și m-am bucurat că suntem, în mare, de aceeași părere :).

23 de comentarii pentru Am încercat să citesc mai repede, constatând că nu îmi place

În noapte, de Haruki Murakami [review]

Am citit de curând cartea În noapte și, ca după fiecare lectură a unui roman al lui Murakami, am rămas ușor nedumerită, parcă mi-aș fi dorit ca totul să meargă…

Am citit de curând cartea În noapte și, ca după fiecare lectură a unui roman al lui Murakami, am rămas ușor nedumerită, parcă mi-aș fi dorit ca totul să meargă mai departe și să văd un pic din evoluția personajelor dincolo de acea noapte.

In noapte - Haruki Murakami

In noapte – Haruki Murakami

O noapte în care am avut senzația că mă strecor în cursul unor vieți, pe parcursul unei singure nopți, în care, cu precizie cinematografică, vedem acțiunile (sau non-acțiunile, pentru că unul dintre personaje nu face altceva decât să doarmă, deloc surprinzător pentru perioada nopții, dar știe Murakami să adauge și aici latura de mister și chiar un pic de fantastic) a câtorva personaje, șase la număr.

Deloc puține aceste acțiuni, implică o agresiune fizică și sexuală, trăirile puternice a doi tineri abia ieșiți din adolescență cu fricile și frustrările lor, frici și frustrări proiectate în următorul personaj, la o altă vârstă, angajata unui love hotel, unde se desfășoară mare parte din acțiune – aici având loc agresiunea fizică având ca protagoniști o prostituată și un angajat al unei companii de software din zonă, aflat în tura de noapte.

În paralel, urmărim somnul unui al șaselea personaj, cel mai straniu dintre toate, o fată de o frumusețe rară, care s-a hotărât în urmă cu ceva timp să doarmă, pur și simplu.

Am simțit orașul – Tokyo – ca unul dintre personajele acțiunii, ce „arată ca o vietate uriașă”… pe parcursul nopții vedem cum salariații se grăbesc să prindă ultimul tren, doi polițiști patrulează fără ca cineva să îi bage în seamă, o furgonetă neagră cutreieră străzile „de parcă ar evalua orașul”… oraș care „funcționează după propriile reguli”.

„În noapte” este o carte stranie (cred că am spus acest lucru la finalul oricăreia dintre cărțile lui Murakami pe care le-am citit), o succesiune de secvențe care ne ajută să legăm, în final, personajele între ele. Chiar dacă nu avem parte de un final propriu-zis – finalul este sfârșitul nopții, începutul unei noi zile. Fiecare secvență este precedată de imaginea ceasornicului care arată o oră și mai mică din noapte.

Ai senzația că vezi un film a cărui acțiune nu o înțelegi mereu în totalitate, prinzi doar bucăți din ea – poate că ațipești din când în când, pentru că ești foarte obosit -, iar la sfârșit, pentru că îți este foarte somn, adormi chiar înainte să vezi care e finalul.

Mie mi-a plăcut „În noapte”. Îmi place Murakami în general. Este micuță, se citește ușor, am citit-o pe parcursul unei călătorii cu trenul, terminând-o în aceeași seară, acasă.

Așa că îndrăznesc să o recomand :). O poți comanda de aici sau de aici.

6 comentarii pentru În noapte, de Haruki Murakami [review]

Cartea asta sau cartea cealaltă [leapșă]

A adunat ceva praf blogul acesta și îi sunt recunoscătoare Claudiei pentru că mi-a „dat de lucru”, mai bine-zis m-a invitat să particip la o leapșă despre cărți și lectură. Nu…

A adunat ceva praf blogul acesta și îi sunt recunoscătoare Claudiei pentru că mi-a „dat de lucru”, mai bine-zis m-a invitat să particip la o leapșă despre cărți și lectură. Nu puteam să o refuz (doar am întârziat un pic cu publicarea articolului), mai ales când subiectul îmi plăcea atât de mult!

Să vedem, așadar…

leapsa-cu-carti

Leapsa cu carti

Preferi cititul în pat sau în alt loc?

Ani de zile am citit în pat, dar acum am micul meu colțișor de sufragerie, cu un fotoliu și o noptieră, perfect pentru a mă cuibări seara cu o carte bună în mână. Fotoliul nu e foarte comod, probabil că o să îl înlocuiesc la un moment dat, dar colțișorul aș vrea să îl păstrez…

Personaj principal feminin sau masculin?

E o perspectivă nouă, recunosc că nu m-am gândit vreodată dacă aș avea vreo preferință și nici involuntar nu am. Îmi plac personajele puternice, bine conturate, dar care au și o latură fragilă, pentru că mi se par mai credibili așa.

Dar ceea ce urmăresc e mai degrabă povestea și modul în care e spusă.

Gustari dulci ori sarate?

Fără gustări! Când eram mai mică îmi plăcea să mănânc ciocolată în timp ce citeam, dar cred că sunt ani de zile de-atunci. Parcă mi s-a făcut dor… Poate o să adaug o ciocolată Poiana sau Lindt cu lapte – preferatele mele – pe lista de cumpărături a acestei săptămâni.

Trilogii ori serii alcatuite din mai multe volume?

Dacă îmi place… pot spune că nu am preferințe în ceea ce privește formatul, structura sau lungimea. Pot fi serii, pot fi și trilogii :).

Naratiunea la persoana I sau la persoana a III-a?

Nici aici nu am preferințe. De fapt… îmi plac mult jurnalele, îmi plac cărțile scrise din perspectiva autorului. Așa că, dacă stau mai bine să mă gândesc, persoana I o prefer involuntar. Dar dacă  firul poveștii mă atrage, e mai puțin important pentru mine dacă e scrisă la persoana I sau a III-a.

Librărie sau bibliotecă

Am ajuns mai rar în bibliotecă în ultimul timp, de când m-am mutat destul de departe de centru. Mi-am spus că e cazul să îndrept asta, că stau în București, cel puțin în acest moment și e păcat să nu profit de acest lucru, dar uite că timpul meu e mereu limitat și nu am ajuns să îmi fac un abonament la bibliotecă de vreo 2 ani cred.

Dacă vorbim despre biblioteca personală însă… aici mă așteaptă cel puțin 10 cărți pe care trebuie să le citesc în perioada următoare.

Din librării mă dau greu plecată. Cred că aș sta ore întregi fără să-mi doresc să plec, răsfoind noutățile, gândindu-mă ce mi-aș mai cumpăra…

Carti care iti provoaca rasul sau carti care te fac sa plangi

Cred că nici unul dintre genuri. Nu-mi place nici dramatismul dus până la extrem, dar nici nu-mi amintesc multe cărți pe care să le fi reținut pentru că m-am distrat de minune citindu-le. Îmi place în schimb suspansul, îmi plac unele descrieri (cele bine realizate)…

Coperta alba sau coperta neagra?

Albă, categoric. Dar nu e criteriul cel mai important pe care îl iau în considerare atunci când citesc.

Roman psihologic sau roman de actiune?

Mai degrabă psihologic. Mi-au plăcut mult romanele interbelice, pe care le-am citit la timpul lor, în liceu adică, și recitit la un moment dat.

E leapșă, așa că se dă mai departe. Nu voi face nominalizări, dar mi-ar fi tare drag să citesc și alte răspunsuri și să te cunosc, cu această ocazie, un pic mai bine…

7 comentarii pentru Cartea asta sau cartea cealaltă [leapșă]

10 cărți pe care vreau să le citesc în acest an

Mi-am propus să citesc cel puțin o carte la 2 săptămâni în 2016, dar am ales doar o parte dintre aceste cărți, restul vor fi recomandări primite, cărți răsfoite prin…

Mi-am propus să citesc cel puțin o carte la 2 săptămâni în 2016, dar am ales doar o parte dintre aceste cărți, restul vor fi recomandări primite, cărți răsfoite prin librării sau cărți nou apărute.

O să le trec și aici – eu voi fi motivată să le citesc și le voi urmări mai ușor, dar vor servi, poate, și ca idei de lectură pentru alte persoane.

idei-de-lectura

Idei de lectura in 2016

10 idei de cărți de citit în 2016

Prima mea listă de lecturi pentru 2016 arată așa:

  • Unul dintre romanele lui Lodge. Nu m-am hotărât care, dar de Lodge mi se face perioric dor, dacă îmi e permis să spun așa ceva, cu stilul său inconfundabil…
  • Women in love de DH Lawrence. Am mai avut o tentativă de a o citi, ceva nu s-a legat și nu am ajuns până la  capăt… Poate că era pentru că am început-o imediat după Sons and Lovers, genul de poveste de familie liniștită, nu fără surprizele ei – de departe unul dintre romanele mele preferate. Să vedem dacă voi avea de această dată mai multă răbdare cu Gertrude și Ursula, cele două surori îndrăgostite
  • Insuportabila ușurătate a ființei de Milan Kundera. Ceva îmi spune că îmi va plăcea cartea scriitorului ceh și sper ca și traducerea să fie ok (titlul îmi sună cam… ciudat). În engleză sună mult mai bine: The Unbearable Lightness of Being, dar o voi citi în limba română. Dacă nu știu suficient de bine limba cehă…
  • Rămășițele zilei de Ishiguro – filmul mi-l amintesc cu siguranță, cartea nu știu dacă am citit-o sau nu. E mai puțin important, o să o citesc din nou poate 🙂
  • The Wars de Timothy Findley – e un scriitor canadian Findley, cineva mi-a recomandat cartea, nu știu cine, nu știu în ce circumstanță, am găsit-o pur și simplu notat titlul pe o carte veche de vizită. E despre ororile războiului am văzut, chiar nu știu dacă îmi va plăcea
  • The Picture of Dorian Gray de Oscar Wilde – mi-am adus aminte ce mult mi-a plăcut cartea acum muulți ani, când am citit-o pentru prima dată, pentru replicile pline de savoare în primul rând, dar și pentru ideile legate de artă și artist
  • Zgomotul și furia de W. Faulkner– am citit-o demult, în facultate, am adus-o de acasă, de la Constanța, de puțin timp și mi-am adus aminte că mi-a plăcut. O voi reciti așadar în acest an
  • What we talk about when we talk about love de Raymond Carver (de aici) – e o colecție de povestioare scurte americane. Exista si ediție în română. Recunosc că titlul e cel care m-a atras 🙂
  • Beloved de Toni Morrison o carte pe care îmi doresc să o recitesc. Am citit-o în facultate, dar a trecut așa de mult timp de atunci…
  • Unless de Carol Shields. Recomandarea unei prietene.

Știu că blogul este nou și citit de puțină lume deocamdată, dar dacă e cineva pe recepție, apreciez orice recomandare de carte :).

Și mă bucur mult dacă îți folosesc și ție ideile mele de lectură.

2 comentarii pentru 10 cărți pe care vreau să le citesc în acest an

Americanul Linistit de Graham Greene

Cartea Americanul liniștit (de aici mai poți cumpăra cartea) este rezultatul celor 4 ani petrecuți de Graham Greene în Indochina colonială, în calitate de corespondent de război pentru două reviste: The Times și Le Figaro. Poveste…

americanul_linistitCartea Americanul liniștit (de aici mai poți cumpăra cartea) este rezultatul celor 4 ani petrecuți de Graham Greene în Indochina colonială, în calitate de corespondent de război pentru două reviste: The Times și Le Figaro. Poveste de dragoste și roman de război în același timp, Americanul Liniștit a fost publicat pentru prima dată în anul 1955.

„Americanul linistit” este, așa cum spuneam, o poveste de dragoste, cea între o localnică frumoasă și discretă, Phuong, și Thomas, jurnalistul englez nu foarte tânăr, corespondent de război.  Avem de fapt de-a face cu un triunghi amoros, pentru că lor li se adaugă Pyle, „americanul linistit”, tanar, cu diploma universitara (in mod ironic jurnalistul englez-povestitor nu isi aminteste ce fel de diploma).

Cele trei personaje sunt vegheate de undeva dintr-un colț de sora mai mare a lui Phuong, care este mai degrabă de acord ca  Phuong să trăiască împreună cu tânărul Pyle, capabil să îi ofere viata de care are nevoie.

Ascultându-și sora, Phuong se hotărăște să îl părăsească pe  Thomas pentru americanul linistit, dar acest lucru nu este de durată, pentru ca Pyle cel aparent naiv și liniștit, se va afla în spatele unor atacuri cu bomba, ce se vor solda cu masacrarea localnicilor civili, acesta fiind în cele din urmă ucis, și cu ajutorul lui Thomas.

Dupa moartea lui Pyle, viața continuă pentru Phuong si Thomas – aceștia rămân împreună de parcă evenimentele din ultimul timp nu au avut loc. Finalul …. nu o să ți-l spun.

Acesta, deși este unul așteptat, nu mi-a dat acea impresie de happy ending – ci doar pe aceea că lucrurile revin la normal.

Dacă vrei să o citești, eu îți recomand varianta engleză…

De aici o poți lua în română

Vezi prețul în engleză

1 comentariu pentru Americanul Linistit de Graham Greene

Type on the field below and hit Enter/Return to search