Cafeneaua Iuliei

Sfaturi, idei, recomandari

Categorie: De-ale Iuliei

Onoare și respect, un serial pe TVR 2

Am sentimente amestecate vizavi de acest serial italian, pe care l-am descoperit săptămâna trecută: pe de o parte, îmi place mult, pe de altă parte… nu-mi place faptul că simt…

Am sentimente amestecate vizavi de acest serial italian, pe care l-am descoperit săptămâna trecută: pe de o parte, îmi place mult, pe de altă parte… nu-mi place faptul că simt că m-a făcut, după atâția ani, dependentă de televizor. Și se mai difuzează și după 22, la o oră pe care nu am reușit să o identific exact – uneori începe mai devreme, alteori a început chiar la 22.30.

Ora mea de culcare a devenit 23.30 sau mai târziu și asta nu pentru că muncesc mai mult, scriu mai mult sau cine știe ce lucruri mărețe fac: am un serial și abia aștept să înceapă. Cred că prin liceu mă mai uitam la vreun film așteptând cu nerăbdare continuarea, dar erau în general serii scurte, de 2, 3 sau 4 episoade.

Am avut și câteva seriale preferate, nu știu dacă îți mai amintești de Caracatița sau Edera, de Mostenirea familiei Guldenburg, Dr. Quinn, Midnight Caller sau chiar Maddie și David, dar eu m-am bucurat de fiecare episod. Și cred că au mai fost :). Mi-au plăcut și ceva seriale recente – Dr. House, Iubirile croitoresei, Neveste de militari, Păstrează speranța, Fetele Gillmore, Anatomia lui Gray și cred că mai sunt… dar nu erau genul pe care să le urmăresc, să le aștept… dacă eram în fața TV-ului când se difuzau, bine.

La un moment dat nu m-am mai uitat la TV decât la evenimente sportive, vreun film descoperit întâmplător și ceva filme de Crăciun.

Onoare și respect e un film italian, are un actor principal foarte frumos, ca un James Bond de frumos, o acțiune destul de complicată, în care binele și răul se împletesc, cu ceva răfuieli între clanuri, dar și povești de dragoste… o muzică ce mie-mi place mult și ceva palpitant la fiecare final de episod, care mă face să aștept cu nerăbdare continuarea. Are și o eroină, Melina, pe care am îndrăgit-o pentru optimismul de care dă mereu dovadă, deși viața nu a fost deloc darnică cu ea, plus o alta, Nella, alături de care am suferit, dacă pot spune așa…

E un serial fain și mă bucur că l-am descoperit.

Tu ce seriale urmărești în ultimul timp? Te uiți la TV sau preferi să le vezi de pe laptop?

Sursa foto

Niciun comentariu despre Onoare și respect, un serial pe TVR 2

Tu despre ce dorești să vorbim pe blog în 2018?

La mulți ani în primul rând! Îți doresc din tot sufletul să ai un An Nou bun, exact așa cum ți-l dorești și tu! Un pic spre surprinderea mea, m-am…

La mulți ani în primul rând! Îți doresc din tot sufletul să ai un An Nou bun, exact așa cum ți-l dorești și tu!

Un pic spre surprinderea mea, m-am trezit că îmi doresc în mod special să scriu în Cafenea și să am chiar un obiectiv pentru acest blog în 2018. Obiectivul l-am numit Provocarea celor 100 de articole și e ușor de intuit că se referă la publicarea acestora aici. Posibil ca două articole pe săptămână să nu fie mult, dar pentru mine este o provocare.

Cafeneaua Iuliei este un blog încă mic, pe care l-am pornit din dorința de a avea și un spațiu personal de exprimare, care nu este limitat de vreo nișă (așa cum este blogul Economisim), cu toate că am constatat în timp că îmi place să scriu despre călătorii și locuri, despre filme, cărți sau lucruri pe care le folosesc în fiecare zi.

Am adăugat în timp și câteva articole despre… haine, un subiect care nu pot spune că mă preocupă în general. Nu în mod special, dar sunt femeie și evident că îmi place să arăt bine și să mă simt bine în hainele pe care le am.

Nu îți ascund faptul că această rubrică a fost o variantă la care m-am gândit pentru a monetiza blogul – m-am străduit în același timp ca toate aceste articole să fie unele utile.

A fost o surpriză pentru mine să constat că, deși sunt departe de a fi la curent cu tot ceea ce se întâmplă în această zonă, nu îmi displace deloc să scriu nici măcar despre rochii de seară lungi, de exemplu. Alegerile mele au fost mai ușoare după ce am scris câteva articole cu acest subiect, de altfel, și din fericire am păstrat un principiu în care cred, respectiv puțin, dar bun.

Am citit undeva o comparație care mi-a plăcut, între anul care a început ieri și o carte de 365 de file… blogul acesta sper că se va îmbogăți și el în acest an cu (cel puțin) 100 de file, dar pentru că nu mi-a plăcut niciodată să vorbesc singură, o să te rog pe tine să îmi spui despre ce ți-ar plăcea să scriu…

Eu mi-am notat câteva impresii despre vacanța care tocmai s-a terminat, despre ultimele cărți citite, câteva filme pe care le-am văzut de curând, câteva gânduri pe care mi-ar plăcea să le dau mai departe… dar mi-ar plăcea să-mi spui și tu ce articole ai citit cu plăcere și despre ce ai vrea să scriu aici.

La mulți ani, îți mulțumesc că mă citești și îți doresc din tot sufletul un 2018 bun!

4 comentarii pentru Tu despre ce dorești să vorbim pe blog în 2018?

La ce conferințe și traininguri am participat în 2017

Încă de la începutul lui 2017 mi-am propus să ajung la o serie de conferințe la care am mai participat sau care mi-au stârnit interesul din diverse motive – vreau…

Încă de la începutul lui 2017 mi-am propus să ajung la o serie de conferințe la care am mai participat sau care mi-au stârnit interesul din diverse motive – vreau să fiu la curent cu ceea ce se întâmplă în jurul meu, să aflu noutăți din diverse domenii, dar și să socializez, mi se pare foarte important, mai ales pentru un freelancer.

Am fost destul de selectivă în alegerea lor, participând doar la acelea care am considerat că mă ajută cu adevărat.

Webstock 2017

GPeC – cea mai mare conferință a e-commerce-ului românesc. Am participat la ambele ediții, summit-ul din vară și cel din toamnă, rămânând cu informații valoroase de la profesioniștii domeniului. I-am ascultat pe Neil Patel sau Karl Gilis, pe Amy Harrison, care e unul dintre reperele mele în zona de content marketing sau pe Oli Gardner și Cyrus Shepard. La GPeC sper să ajung și anul viitor, e una dintre conferințele mele de suflet.

Webstock – o conferință de Social Media destinată bloggerilor, dar și agențiilor și oamenilor care lucrează în această zonă, la care particip cu plăcere de ceva ani și unde mă bucur să întâlnesc din ce în ce mai multă lume cunoscută.

Cursul de formatori de la Extreme Trainig, pe care îi și recomand dacă ai plan vreun curs organizat de ei. Mi-a plăcut mult metoda de învățare – punând accentul mai puțin pe teorie și mai mult pe practică. Da, sunt și trainer acum, și lucrez la un modul pe care vreau să îl pun în practică cât mai repede.

Food Bloggers Conference – fără să fiu blogger culinar, m-am gândit să particip pentru că am publicat destule rețete în timp și vreau să o mai fac, fiind interesată și de partea aceasta vizuală, căreia i-am dat mai puțină importanță. Conferința va avea loc mâine de fapt, sper să aflu lucruri interesante și din această zonă.

Workshop-ul Oportunități de investiții în 2018 – un workshop organizat de doi bloggeri din zona finanțelor personale, cu informație cu adevarat utilă și bine sintetizată, o alegere bună pe final de an.

Acum am realizat că am participat la destul de puține evenimente față de anii trecuți, am fost mult mai selectivă cred, dar au fost cu siguranță suficiente pentru ce mi-am propus. Am scris acest articol la provocarea lui Andrei Ursachi – trainer antreprenor, care are și un grup Facebook dedicat antreprenorilor din România, implicându-se activ în susținerea acestora.

Niciun comentariu despre La ce conferințe și traininguri am participat în 2017

Șase filme care m-au marcat și pe care le-aș revedea oricând cu drag

Am zâmbit când am alcătuit această listă, pentru că filmele pe care le-am trecut pe hârtie înainte de a scrie acest articol, ca o schiță inițială să spunem, sunt relativ…

Am zâmbit când am alcătuit această listă, pentru că filmele pe care le-am trecut pe hârtie înainte de a scrie acest articol, ca o schiță inițială să spunem, sunt relativ vechi, apărând acum 10 ani sau chiar mai bine.

Poate înainte se făceau filme mai bune, sau nu mai merg eu atât de des la film sau… poate că noile apariții cinematografice nu mai sunt chiar pe placul meu? Un pic din fiecare, cred :).

Recomandari de filme

Cert este că mi-am propus să trec în revistă cele câteva filme care m-au marcat și pe care le-aș revedea oricând, chiar dacă pe majoritatea le păstrez foarte bine în memorie, amintindu-mi replici, dialoguri întregi, vestimentația actorilor sau modul în care gesticulau în anumite momente…

Amelie

O comedie romantică pe care am văzut-o de două ori la cinematograf, în perioada în care a apărut, și am revăzut-o și peste ani cu plăcere. M-am bucurat de Parisul din film, cel pe care doar mi-l imaginam în acel moment, de excentricitatea personajului principal, de coloana sonoră deosebită… Amelie rămâne unul dintre filmele mele de suflet :).

Lista lui Schindler

Un film răvășitor, la care m-am gândit câteva zile de câte ori l-am văzut (da, l-am și revăzut de câteva ori). Ceea ce m-a impresionat în mod deosebit este latura optimistă – 1000 de oameni salvați din infern, faptul că viața poate triumfa și în cele mai grele condiții, și atunci când nimeni și nimic nu pare să te poată salva. Chiar și în cele mai grele condiții.

Și un citat care mi-a rămas întipărit în memorie:

Cel care salvează o viață salvează întreaga lume

Nu știu câți dintre noi vom reuși să facem acest lucru de-a lungul vieții, dar pe mine m-a marcat acest citat.

Chocolat

O altă comedie romantică de care m-am îndrăgostit… la prima vedere. Căci au urmat și alte vizionări :). Chocolat este cu peisaje superbe și personaje care reușesc să treacă peste prejudecăți datorită unui lichid magic preparat în chicolateria lui Vienne, un personaj de poveste interpretat foarte bine de Juliette Binoche.

Trailerul filmlui, care mi-a plăcut foarte mult:

La vita è bella

E filmul pe care-mi doresc cel mai mult să-l revăd din această listă, pentru simplul motiv că nu mi-l amintesc foarte bine, dar îmi aduc aminte de lacrimile pe care nu le-am putut stăpâni, deși filmul este… o comedie. Despre război, viață, supraviețuire, sacrificiu… chiar îmi doresc să-l revăd curând.

Frida

După ce am văzut filmul am citit o multțime de articole, cărți, biografii ale pictoriței mexicane. Filmul mi s-a părut impresionant și Salma Hayek extraordinară în rolul Fridei, dar dincolo de film m-a impresionat povestea de viața, curajul, puterea de a merge mai departe, optimismul…

La Frida mă gâdesc de câte ori condițiile mi se par nefavorabile pentru a reuși într-un anumit demers, pentru a merge mai departe, când am tendința să găsesc o scuză frumoasă în loc de o cale pentru a reuși ceea ce-mi propun.

Internul

Acesta e un film nou, care rulează la HBO și mi-a plăcut mult, poate și pentru că în centru e o firmă de comerț electronic, sau pentru că-mi plac ambii actori principali (Anne Hatthaway și Robert de Niro).

E amuzant, simplu, ne arată că putem îmbătrâni frumos, atunci când ne păstrăm spiritul tânăr și acceptăm lucrurile așa cum sunt, dar și că fiecare vârstă are câte ceva de adus în plus, chiar și într-o corporație. Un film foarte fain pentru o amiază de weekend – eu l-am revăzut și online.

4 comentarii pentru Șase filme care m-au marcat și pe care le-aș revedea oricând cu drag

Mai mult cu mai puțin – moduri în care-ți poți simplifica viața

Trăim într-o societate în care cu toții suntem peste măsură de ocupați, iar nevoia de simplitate e mai mare ca oricând. Viața simplă a devenit parcă ceva complicat și nu…

Trăim într-o societate în care cu toții suntem peste măsură de ocupați, iar nevoia de simplitate e mai mare ca oricând. Viața simplă a devenit parcă ceva complicat și nu la îndemână oricui…

Viata simpla

Nu demult povesteam cu o prietenă care are doi copii mici despre mamele noastre, care spălau la mână, alergau pe la cozi pentru o bucată de carne pe care o găteau în cele mai originale moduri, pentru a ajunge tuturor și pentru cât mai multe mese, reparau și coseau hainele care aveau prostul obicei să se uzeze și rupă – mai ales că opțiunile erau extrem de puține, primeau invitați și da, aveau și un serviciu…

Dincolo de toate acestea, găseau timp pentru a citi o carte sau a sta cu noi în pijamale, citindu-ne o carte sau ascultând  ce am mai făcut în ultimul timp la școală sau grădiniță.

Lucrurile aveau atunci o rutină și o simplitate a lor, dincolo de problemele pe care nu poate nimeni să le nege… Rutină și simplitate pe care ne-o dorim și pe care le putem regăsi, cu condiția să ne dorim acest lucru.

Iată câteva lucruri mari pe care mă străduiesc să le fac de la o vreme, cu rezultate care nu au întârziat să apară:

  1. Simplificarea ambientului, a locuinței. Fac tot posibilul ca prin casă să nu adun lucruri, mai ales din cele cu care știu că mă voi lupta ulterior. Orice intră în casă trebuie să aibă un loc și un scop – și-mi place mult și regula unul vine, altul pleacă. De câte ori luăm ceva nou, debarasez un lucru care nu era folosit de multă vreme. Am făcut pași mari în ultimul timp, mai ales de ceva vreme încoace, dar tot am impresia că se mai poate și că deținem în continuare mult mai multe lucruri decât folosim. Până la un punct e ok, dacă însă adună praf inutil… e nevoie de măsuri…
  2. O anumită rutină. Pentru casă, muncă și chiar timp liber. Mie îmi plac în general lucrurile noi și situațiile noi, dar am observat că am nevoie de anumite ore între care să muncesc, dar și de mici lucruri repetitive pe care le fac dimineata și seara de exemplu. Și nu mă refer la spălatul pe dinți, care e obligatoriu, ci la grija ca chiuveta să fie seara curată, fără vase în ea, rufele să fie spălate luni și călcate până miercuri, etc
  3. Obișnuința de a spune nu atunci când este cazul. Atât de greu am învățat să renunț la unele invitații, să spun nu unor propuneri, să mă obișnuiesc cu faptul că ziua mea de lucru are undeva în jur de 8 ore și ce le depășește este din timpul meu liber sau cel pe care ar trebui să îl dedic altor activități…
  4. Un spațiu de lucru simplu, fără nimic altceva decât un laptop, o imprimantă și o pereche de căști. Și o agendă, de fapt. Categoric în această formă sunt mult mai productivă și cred că în orice domeniu reușești să te rezumi la esențial lucrurile ajung să fie realizate mult mai rapid și mai eficient.
  5. O listă scurtă cu ceea ce este esențial de rezolvat în fiecare zi. 5 lucruri îmi propun în general, am observat că atunci când îmi propuneam foarte multe ajungeam într-o cursă cu mine și eram mereu frustrată că nu puteam mai mult. Puțin, dar bun, e principiul de acum…
  6. Fiecare lucru are un loc al lui. Îmi aduc mereu aminte de bunicul meu, care prefera să pună de 3 ori cuțitul la loc decât să îl vadă mereu pe masă… Și-mi aduc aminte și că râdeam de el, dar acum observ cam aceeași dorință de a avea un loc pentru toate și a le vedea pe fiecare exact în același loc. E mult mai simplu să faci curat așa, plus că găsești imediat tot ce ai nevoie…
  7. Mai puțin și mai bun. Am ajuns să apreciez lucrurile mai scumpe în ultimul timp, mai ales în anumite zone – prefer o pereche de ghete și de cizme de cea mai bună calitate, care nu se strică cu una, cu două, în loc de o mulțime de lucruri de mai proastă calitate

Ce am citit și mi-a plăcut pe tema simplității/simplificării lucrurilor:

Cred că voi continua acest articol pe măsură ce-mi mai vin idei despre viața simplă – de fapt, despre cele pe care și reușesc să le aplic :).

Niciun comentariu despre Mai mult cu mai puțin – moduri în care-ți poți simplifica viața

Când aștepți puțin… și primești mult, foarte mult

La ideea din titlul acesta mă gândeam în timp ce, din întâmplare, am văzut o conversație pe Facebook cred, cu o fată dezamăgită de lumea aceasta online, în care mă…

La ideea din titlul acesta mă gândeam în timp ce, din întâmplare, am văzut o conversație pe Facebook cred, cu o fată dezamăgită de lumea aceasta online, în care mă învârt și eu, de altfel. De niște ani buni, de altfel, Cafeneaua fiind doar o încercare de spațiu personal, în care să pot povesti mai multe, exact cum o fac acum. Chiar dacă nu sunt despre bani, așa cum se întâmplă pe Economisim.info.

În momentul acela m-am gândit că blogul mi-a adus în jur o mulțime de oameni faini, mulți dintre ei fără blog, dar și bloggeri. Oameni care-mi sunt dragi – cu unii dintre ei am ieșit chiar la o cafea la un moment dat, cu alții m-am întâlnit pe la evenimente… care mi-au sărit în ajutor în momentele (e drept că rare) în care am avut nevoie de asta. Care-mi sunt dragi, pur și simplu, chiar dacă nu am băut vreo cafea sau un suc împreună.

Chiar astăzi una dintre prietenele virtuale mi-a trimis un mail care mi-a umplut sufletul de bucurie.

Sunt bucurii mici, care stau în puterea fiecăreia dintre noi – să le facem, să le primim…

Cel mai mare secret pentru a nu fi dezamăgit de cineva, niciodată, este cred acela de a aștepta puțin.

Eu nu cred că oamenii ne datorează ceva, oricât de multe au fost eforturile pe care le-am făcut pentru persoana respectivă. Cred că fiecare gest pe care îl facem, îl facem pentru noi, iar răsplata e mulțumirea de a face ceva bun și faptul că – la un moment dat  – lucrurile se întorc, într-o formă sau alta.

Și nu, nu e bullshit pozitivo-motivațional, chiar aceasta e convingerea mea :).

Momentul în care am renunțat să am așteptări de la oameni – pentru că o persoană dragă mie m-a prețuit suficient încât să-mi explice cum vede lucrurile și am realizat că avea dreptate – a coincis cu cel în care oameni minunați au intrat în viața mea. De la care am așteptat puține și mi-au oferit multe. Și cărora le sunt recunoscătoare.

Probabil că ar trebui să închei articolul acesta cu un sfat, legat de așteptări și de ceea ce primești, în funcție de ele. Nu o să o fac, la fel cum nici prietena mea nu a făcut-o atunci când am purtat o discuție lungă pe tema aceasta. O să-ți spun doar că viața e mai simplă și îți oferă mai multe atunci când așteptările sunt mici. Părere personală 🙂

1 comentariu pentru Când aștepți puțin… și primești mult, foarte mult

Vara îi mulțumesc zilnic unui domn pe nume Willis Carrier :)

Probabil că o faci și tu, doar că nu îi știai până acum numele :). Willis Carrier este cel care a inventat aerul condiționat modern, undeva la începutul secolului XX….

Probabil că o faci și tu, doar că nu îi știai până acum numele :).

Willis Carrier este cel care a inventat aerul condiționat modern, undeva la începutul secolului XX. În perioada aceasta, când temperaturile au depășit frecvent 35 de grade, ajungand și la 40 acum câteva zile, iar noi am rezistat doar cu ajutorul aerului, am avut curiozitatea să citesc mai multe despre el. Sau poate am făcut-o și verile trecute, nu știu.

Aerul conditionat si inventatorul lui

Cert este că mi-e greu să îmi imaginez viața la 40 de grade fără aerul condiționat. De fapt, nu trebuie să fac un efort de imaginație, pentru că am trecut prin multe perioade în care nu l-am avut. Și ajungi să apreciezi mai mult lucrurile atunci când nu le ai :).

Ce mi se pare simpatic este că A.C.-ul a fost inventat la începutul secolului trecut, undeva prin 1902, dar noi ne-am putut bucura de această minunăție abia către anul 2000, sau poate ceva mai devreme. Nu cred că avea cineva aer condiționat înainte de Revoluție, nici nu cred că auzisem de o asemenea minunăție…

Acum face însă parte din viața multora dintre noi – o viață pe care nici măcar nu ne-o imaginăm fără acesta.

Așadar, domnule Willis Carrier, eu îți sunt profund recunoscătoare – și cred că nu numai eu :).

4 comentarii pentru Vara îi mulțumesc zilnic unui domn pe nume Willis Carrier :)

Trei lucruri pe care mi le voi cumpăra în această vară

Eu sunt genul de cumpărător atent, care își planifică cheltuielile cu ceva vreme înainte de a le face. Pe cele mai mari în special – și am observat aici un…

Eu sunt genul de cumpărător atent, care își planifică cheltuielile cu ceva vreme înainte de a le face. Pe cele mai mari în special – și am observat aici un fel de rutină care s-a instalat fără să ne dorim în special acest lucru – avem cam o cheltuială mai mare pe lună, cu excepții extrem de rare.

Lista de cumparaturi

Încercăm să le facem pe rând, dar dacă se întâmplă ca unul dintre noi să aibă nevoie de mai multe lucruri într-o anumită perioadă, nu e capăt de țară. Planificarea atentă a cheltuielilor vine exact cu acest avantaj: îți poți permite mult mai multe lucruri – odată ce ai un buget pentru ele.

Revenind la această vară, care este deja la mijloc, iată care sunt achizițiile majore ale sale pentru noi (posibil ca în septembrie să le bifăm pe toate):

Un storcător cu ac melcat. E o cheltuială sigură, avem și banii, am ales (cred) și modelul… Îmi place că voi putea să fac sucuri cu tot felul de verdețuri, să le combin cu legume… Recunosc că m-am gândit mult înainte de a lua hotărârea de a avea un storcător, nu vreau un obiect în plus care să zacă prin casă, dar știu că îl vom folosi.

Un telefon nou. Aici duc negocieri cu mine în primul rând, că V. e de părere că ar trebui să-mi iau unul ceva mai scump. Înclin și eu către acest lucru, pentru că mi-ar plăcea să ilustrez blogul/blogurile cu ceva imagini frumoase și spontane, dar aparatul de fotografiat ba nu îl am la mine, ba nu este la îndemână, ba… știi și tu cum este :).

Și da, m-aș ocupa mai mult și de contul de Instagram și… e un aspect la care încă mă gândesc, trebuie să văd și ce puncte de fidelitate am adunat prin rețea, ce reducere pot să mai prind… În orice caz, e lucru sigur: telefonul meu are deja doi ani și sigur nu o mai duce mult, pentru că se descarcă în doar câteva ore și se închide de câte ori are chef.

O rochie elegantă. Fără exagerări, bineînțeles :). În august merg la o nuntă și un botez și la capitolul rochii de ocazie nu stau grozav. Sper să găsesc ceva potrivit, dar sunt destul de relaxată în această privință, nu va fi capăt de țară nici dacă merg cu ceva ce am deja prin șifonier.

Tu ce planuri de cumpărături mari ai pentru următoarea perioadă?

17 comentarii pentru Trei lucruri pe care mi le voi cumpăra în această vară

BAC-ul de acum 20 de ani

Zilele acestea se afișează rezultatele la Bac, un examen ce cântărește un pic mai greu decât o făcea BAC-ul dat de mine, care nu conta în vreun fel pentru admiterea…

Zilele acestea se afișează rezultatele la Bac, un examen ce cântărește un pic mai greu decât o făcea BAC-ul dat de mine, care nu conta în vreun fel pentru admiterea la facultate.

Îmi amintesc și acum de zilele acelea toride de vară, de emoțiile noastre (deși ne aflam într-un mediu relativ familiar, în școala unde învățasem zi de zi timp de 4 ani și alături de colegii din clasa noastră sau din cele paralele, pe care apucasem să îi știu, măcar din vedere), de glumele dinainte și de râsul nostru… care nu era tocmai al nostru :).

Amintiri despre examenul de Bacalaureat

Amintiri despre Bacalaureatul meu

Eu am început să iau BAC-ul în serios cam cu o lună înainte de a-l susține cred – în rest, învățasem pentru facultate, un examen pe care îl consideram mult mai greu, având în vedere schimbarea specialității (făceam trecerea de la mate-fizică la limbi străine), dar și concurența mult mai mare.

La BAC trebuia să luăm minim 5 la fiecare materie și să avem media 6 per total. Având în vedere faptul că media rezulta și din adunarea notelor la materii pe care eram destul de sigură pe mine – română și franceză, de exemplu, lucrurile nu aveau cum să stea rău.

Dar cumva, ceva s-a schimbat pe măsură ce ne-am apropiat de acest examen și-mi amintesc că am început să am emoții. Lumea – rude, prieteni ai părinților – îmi spunea că este examenul maturității și începusem să-l privesc mai atentă. Apoi… am realizat că o singură zi proastă și am învățat degeaba pentru facultate, pentru că nu aveam să mai susțin acest examen :).

Așa că ultima lună a venit cu niște emoții pe care nu le așteptam. Și a trecut extrem de repede :).

Mă văd și acum cu emoții maxime înaintea probei la română, când mi-era extrem de frică să nu mă blochez din cauza lor. La momentul 0, emotiile au fost acolo, așa cum le știam, dar – tot așa cum mă știam și cum sunt și acum – am reușit cumva să trec peste ele și să spun ce am de spus.

A venit un 10 eliberator, care mi-a dat încredere pentru mai departe.

De restul examenului îmi amintesc vag. Îmi aduc aminte că, pe măsură ce dădeam probele, aveam o senzație de ușurare din ce în ce mai mare. BAC-ul meu a fost, în ciuda emoțiilor, un examen vesel.

Am știut că-l voi lua după proba de matematică, de care-mi era frică cel mai tare. Proba de franceză, ultima, a fost ca o ultimă verificare înainte de marele exemen, care mă aștepta în toamnă.

Îmi amintesc și acum serile în care mă plimbam pe malul mării, așa cum o făcusem și în timpul admiterii la liceu… dar nu aveam aceeași senzație că trece examenul și urmează vara cea lungă, în care urma să mă distrez și să merg la plajă de câte ori vreau. Ci un fel de apăsare, că ce e greu urmează.

Așa a și fost. Examenul de admitere la facultate a fost cel mai greu pe care l-am susținut eu și mi-a oferit la sfârșit, iar bucuria pe care am simțit-o atunci când am intrat e greu de descris în cuvinte. Dar despre Admitere, povestim altă dată :).

Tu ce amintiri de la BAC ai?

22 de comentarii pentru BAC-ul de acum 20 de ani

De unde dorința noastră de a arăta tuturor propria locuință?

Rând pe rând, îmi amintesc cum prietenii mei făceau pasul cel mare și s-au mutat în propria casă. La un moment dat. Momentul dat… a venit pentru mine ceva mai târziu…

Rând pe rând, îmi amintesc cum prietenii mei făceau pasul cel mare și s-au mutat în propria casă. La un moment dat. Momentul dat… a venit pentru mine ceva mai târziu decât restul lumii. Nu vă imaginați că până atunci  nu am avut unde să locuiesc, doar că numele meu și al lui Mr. V. nu era trecut frumos și mare pe plăcuța de pe ușă. Hmm… Nu că acum ar fi, nu, dar DACĂ AM VREA, l-am putea trece. Pentru că de vreo 3 ani deja ne-am mutat și noi în căsuța noastră.

Acasa e mereu cel mai bine…

Am cumpărat un apartament simplu de bloc în București, dar care ni se potrivește de minune: are două camere mari, o bucătărie generoasă și bine echipată și un balcon… pe care pur și simplu îl iubesc și mă bucur că am reușit să îl amenajăm pe placul nostru. Bine, trebuie să recunosc că iarna ne servește ca spațiu de depozitare, dar de cum se încălzește aici lucrez, cu condiția să nu fie caniculă.

Unul dintre lucrurile pe care mi le amintesc foarte bine este că, după toată nebunia cu mutarea, am început să ne invităm și noi, încet-încet, prietenii în vizită. Și mi-am adus aminte de zâmbetul pe care mi-l stârnea marea lor dorință de a-mi arăta, la momentul respectiv, fiecare colțișor al locuinței lor. Aici e baia, aici avem o debara în care am instalat rafturi din pal. Pe comandă, dacă vrei, îți recomand și ție meșterul. Dormitorul nu e mare, dar e luminos și bine poziționat. Baia e micuță, dar încape în ea cada asta generoasă, așa că suntem mulțumiți…

M-am descoperit așadar în aceeași postură: abia așteptam să arăt întregii lumi căsuța noastră, chiar dacă amenajările ei nu sunt deosebite, pentru că nu am simțit nevoia să le facem. Da, sunt decente și avem absolut tot ce ne trebuie, dar nu aș da casa peste cap, de exemplu, pentru a schima faianța și gresia, în stare foarte bună, culori plăcute (de noi cel puțin, un crem la bucătărie și un bleu la baie) și practice, adică ușor de curățat.

Am optat, așa cum cred că ți-ai și dat seama, pentru un apartament într-un bloc vechi. Am văzut avantajele lui la momentul respectiv și le vedem și acum. Sunt legate în special de proximitatea față de metrou și de unele facilități, dar și de compartimentare, pentru că la momentul respectiv cel puțin, blocurile noi pe care le-am vizitat aveau balcoane mici și înghesuite, bucataria în general combinată cu livingul și spațiile de depozitare aproape inexistente.

Acum suntem într-un alt punct, în care luăm în considerare o a doua investiție imobiliară. Lucrurile se vor întâmpla peste un an sau doi, dar mă uit de opțiuni și avem o problemă cu …. ceea ce ne dorim. Adică, o garsonieră de închiriat în București, o casă la țară sau un apartament de vacanță la munte, pe care l-am putea închiria atunci când nu îl folosim chiar noi. Ultima idee e nouă și ne-a dat-o cineva, dar mi se pare interesant de studiat.

În această variantă am lua în considerare la modul cel mai serios Brașovul – aici ajungem cel puțin 2 săptămâni în fiecare an, pentru că ne place. O să studiem atent, și de această dată, varianta unui apartament nou. Zilele acestea mă uitam la un mini-complex (sau cartier?), Avantgarden 3 Brasov,  care are apartamente frumușele la prețuri decente.

Aici e doar o imagine demonstrativă, dar tare mi-ar plăcea să arate așa căsuța mea de vacanță:

Garsoniera Avantgarden Brasov

Evident, e doar un vis deocamadată și nici nu am studiat întreaga piață, normal că vom merge să vedem exact și unde este, dar camera aceasta extrem de simplă mi-ar plăcea mult (cu câteva modificări, evident).

Niciun comentariu despre De unde dorința noastră de a arăta tuturor propria locuință?

Type on the field below and hit Enter/Return to search