Cafeneaua Iuliei

Sfaturi, idei, recomandari

Categorie: De-ale Iuliei

Diferența între a lucra de acasă și a sta acasă

Acasă nu am stat decât în vacanțele școlare sau studențești, timp pe care încercam să îl petrec cu folos, chiar dacă mai trișam uneori și mergeam destul de des la…

Acasă nu am stat decât în vacanțele școlare sau studențești, timp pe care încercam să îl petrec cu folos, chiar dacă mai trișam uneori și mergeam destul de des la plajă, vara cel puțin. Era și greu să nu o fac, „acasă” fiind pe atunci la Constanța, la câteva stații de troleibuz de mare.

De ceva vreme însă lucrez de acasă, în marea majoritate a timpului.

Lucrat de acasa

Un birou tare dragut pentru lucrat de acasa

Am un birou amenajat extrem de simplu (nu am lângă mine decât telefonul, imprimanta și o cană de cafea uneori, în afara laptopului), la care îmi petrec de la 4 la 10-11 ore pe zi (încerc să mențin o medie rezonabilă, dar uneori apar urgențe atât în zona de muncă, cât și în cele ale vieții personale – trebuie să balansez cumva). Evident, orele acestea le muncesc în fiecare zi, iar de când lucrurile se petrec pe bani, sunt mult mai atentă cu ele.

În continuare însă sunt nevoită să zâmbesc și să explic unor cunoștințe, rude sau prieteni că statul acasă și lucratul de acasă nu au nimic în comun. Că nu sunt casnică – nu că aș avea ceva împotrivă, dar pur și simplu nu e cazul meu. Plus ca, zic eu, chiar dacă aș fi fost casnică aș fi avut o mulțime de treburi de făcut.

Cel mai greu îmi este atunci când sunt persoane care așteaptă lucruri de la mine.

Dar de ce nu poți face acest lucru / sau să mergi acolo, că doar stai acasă?

Atunci trebuie să reiau povestea cu a lucra de acasă nu înseamnă a sta acasă. În prea multe explicații nu mă lansez eu, dar uneori îmi e și mie greu să tot explic și să reiau problema, care pentru mine nici măcar nu e o problemă, e normalitatea.

În fine. Ieri am socializat cu o doamnă destul de în vârstă din câte mi-am putut da seama. A venit vorba și despre ocupație și i-am spus că lucrez în domeniul online, în cea mai mare parte de acasă.

Spre surprinderea mea, nu m-a privit de parcă veneam de pe Marte, nici nu a tras concluzia că stau degeaba… și știa foarte bine care e diferența dintre a sta acasă și a lucra de acasă.

Și fata mea lucrează de acasă… tot așa, pe Internet. E destul de chinuită, mititica. Lucrează de dimineață până seara. La birou te mai oprești, mai schimbi o vorbă cu colegii, mai iei o cafea de la automatele alea… Acasă e doar muncă, muncă și iarăși muncă. 

În sfârșit cineva care mă înțelege! mi-am spus.

Adevărul este însă că am explicat de tare multe ori acest lucru, și parcă-parcă și cei din jurul meu au început să mă înțeleagă. Dar lucratul de acasă are și multe alte dezavantaje și avantaje despre care mă gândeam să povestesc la un moment dat și tare mi-ar plăcea să știu dacă sunt persoane care mă citesc în aceeași situație, poate schimbăm impresii :).

11 comentarii pentru Diferența între a lucra de acasă și a sta acasă

O țară tristă…

Sunt optimistă de felul meu și e tare greu să mă scoți din ale mele și să mă convingi că nu există mereu loc și speranță de mai bine. Zilele…

Sunt optimistă de felul meu și e tare greu să mă scoți din ale mele și să mă convingi că nu există mereu loc și speranță de mai bine.

Zilele acestea însă am dat peste o știre care m-a întristat profund.

Nu am știut că persoanele cu un venit sub 126 de lei (!) pe lună beneficiază de masă gratuită la cantinele sociale. Nu știam nici că Primăria Constanța a oferit această masă (cred că vorbim despre o masă pe zi, în valoare de 6 lei am citit eu pe undeva, sper să nu mă înșel) tuturor celor care au venit sub 500 de lei.

M-aș fi bucurat de acest lucru, pentru că un venit de 500 de lei pe lună mi se pare total insuficient pentru traiul de zi cu zi, mai ales atunci când vorbim despre persoane în vârstă, unele dintre ele singure. Întâmplător știu că, de exemplu, la Constanța se plătește foarte mult Întreținere, părinții mei au avut și 600 de lei și mai bine de plată iarna, două persoane, două camere.

Ei bine, la câțiva ani distanță, cineva a hotărât că acești oameni au mâncat fără să plătească, deși ar fi trebuit… așa că au de restituit sume foarte mari raportat la veniturile lor. Nici nu-mi imaginez ce înseamnă să ai 260 de lei pensie și să trebuiască să restitui statului 1.200 de lei! Probabil că suma ți se pare imensă, poate că unii dintre acești oameni nu au văzut vreodată atâția bani grămadă!

E trist ceea ce se întâmplă și mi se pare trist și prin prisma faptului că vorbim despre oameni amărâți, poate cu probleme de sănătate pe care nu au cum să le trateze… și care primesc și o asemenea veste. Cum va rezista inima lor? Va rezista oare?

Sunt oameni simpli, care se pot trezi brusc într-o situație care efectiv îi pune la pământ. Sper din toată inima să se găsească o soluție, dar cred că simplul fapt că li s-a comunicat deja așa ceva este pur și simplu de neimaginat, bieții oameni neavând nicio vină că primăria sau mai știu eu cine a luat o decizie care nu era în conformitate cu prevederile legii.

Și, din păcate, nu este singurul lucru trist care li se întâmplă persoanelor în vârstă de la noi. Parcă nimeni nu se gândește că ar putea ajunge la vârsta aceea și cu problemele acelea…

Aș fi vrut să scriu un articol ceva mai vesel vineri după amiază, dar nu am putut să nu povestesc despre această nedreptate. Știrea este aici:

3 comentarii pentru O țară tristă…

Portocalele frumoase pentru care trebuie să lupți :)

Dacă este ceva care nu îmi lipsește pe toată perioada iernii și a primăverii timpurii, cea dinaintea apariției fructelor autohtone, este acest fruct zemos și dulce, cu gust de Crăciun…

Dacă este ceva care nu îmi lipsește pe toată perioada iernii și a primăverii timpurii, cea dinaintea apariției fructelor autohtone, este acest fruct zemos și dulce, cu gust de Crăciun și amintiri din copilărie. Le cumpăr de câte ori am ocazia și le țin pe balcon, prefer să am prea multe decât să nu am deloc.

Da, sunt momente în care mă bucur mult că trăim perioada aceasta a abundenței :).

portocale-frumoase-si-zemoase

Portocale dulci si zemoase

Zilele acestea am trecut evident pe lista mea de cumpărături câteva portocale (avem și noi în sfârșit un Mega la o aruncătură de băț, cred că zona Ambrozie rămăsese printre ultimele din București care suferea din acest punct de vedere). Raionul de portocale e extrem de aproape de intrare, dar spre dezamăgirea mea mă așteptau doar câteva fructe nu foarte frumoase, nu aș fi cumpărat nici măcar una, ce să mai vorbesc despre cele 2 kilograme la care mă gândisem.

Uitându-mă mai atent, am observat că erau 3-4 lăzi sub cele 2 aflate la vedere, cu portocale frumoase, nu foare mari, perfecte pentru noi. Am dat ușurel lada cu portocale pe care nu le-aș fi cumpărat la o parte și m-am servit din acelea. Între timp, s-a apropiat de mine și o doamnă un pic mai în vârstă, care a zâmbit și mi-a spus că și ea vroia portocale, dar nu i-au plăcut cum arătau cele din lădițele de deasupra, așa că renunțase.

Eu nu renunț chiar ușor la ceea ce îmi doresc, așa că am invitat-o și pe doamnă să mi se alăture, prinzând ceva mai mult curaj amândouă. Cei din magazin ne-au văzut, dar nu au comentat. Ce bine!

Totuși, nu am putut să nu mă gândesc că același lucru l-am observat și la alte magazine, nu de puține ori. Și că nu înțeleg deloc de ce, în dorința de a vinde 5-6 fructe pe care evident că nu le mai cumpără nimeni, pierd clienți pentru alte câteva kilograme. Clienți care nu sunt atât de perseverenți ca mine, sau cărora le este poate rușine să ia de unde doresc sau se tem că li se va spune ceva…

Până la urmă însă așa se întâmplă și în viață.

Rareori lucrurile frumoase ne sunt oferite pe tavă. Trebuie să ne luptăm pentru ele, uneori cu propriile temeri și concepții, indiferent care sunt acestea, alteori cu persoane din jurul nostru (nu am exclus posibilitatea ca un angajat zelos să îmi spună că nu pot să dau lăzi la o parte după bunul plac, din fericire nu a fost cazul), alteori pur și simplu nu avem chef să căutăm ceea ce ne dorim…

Dar după ce am savurat și în această dimineață o portocală pentru care m-am luptat așa cum am povestit, pot spune că a meritat efortul. Chiar dacă în continuare nu înțeleg mentalitatea conform căreia ar trebui să expui marfa mai puțin frumoasă la vedere și să o ascunzi bine pe cealaltă. Eu gândesc invers :).

3 comentarii pentru Portocalele frumoase pentru care trebuie să lupți :)

7 filme de Crăciun pe care să le vezi în acest an

La fel ca în cazul decorațiunilor de Crăciun, care au apărut de la mijlocul lui noiembrie cred, filmele de Crăciun și-au făcut și ele loc în grila unora dintre programele TV…

La fel ca în cazul decorațiunilor de Crăciun, care au apărut de la mijlocul lui noiembrie cred, filmele de Crăciun și-au făcut și ele loc în grila unora dintre programele TV înainte ca toamna să se încheie.

filme-de-craciun

Filme de Crăciun

Mie îmi plac atât de mult… mi se par un moment de pauză bine-meritată, simplă, un prilej de a mă opri un pic din orice altceva și a savura doar o cafea bună, anticipând sărbătorile și bucuria ce le însoțește. Cred că avem nevoie și de filme amuzante, simple, care să nu ne facă să ne gândim la chestii complicate, ci doar să ne bucurăm de o atmosferă veselă și colorată, de dragoste și de momentele senine… fie și ale altora :).

Da, pentru mine filmele de Crăciun aduc cu ele un pic din magia Sărbătorilor, așa că le voi acorda și în acest an destul de mult timp (am văzut deja două, cu siguranță că vor urma mai multe). Diva programează câte 2 filme de Crăciun în fiecare zi, din păcate într-un interval orar care nu-mi este accesibil, dar îmi propun să îl fac în cât mai multe zile – la 14.00 și la 16.00.

7 filme pe care îmi place să le văd în preajma Crăciunului

Cred că orice film de Crăciun este frumos :). Sunt însă câteva pe care le revăd cu plăcere și fac tot posibilul să nu le ratez în niciun an. Voi trece lista acestora mai jos, poate te va inspira și pe tine:

Home alone

Nici măcar nu-mi imaginez Crăciunul fără a vedea măcar unul dintre filmele seriei Home Alone! Și mă amuz la fel de tare de pățaniile puștiului Kevin, uitat de fiecare dată pe undeva și în luptă cu cei doi bandiți.

A Christmas Carol – O poveste de Crăciun

Există o reeditare a Poveștii clasice de Crăciun, cu Jim Carrey, pe acesta îmi doresc să îl revăd și anul acesta.

Jingle All the Way

La ce paradă consumeristă asistăm în acest film, care este o cursă pentru obținerea unei jucării râvnită de toți copiii. Totuși, mesajul adevărat este dorința celui mic de a beneficia de dragostea, atenția și grija tatălui său. E foarte amuzant filmul 🙂

Vacanța – The Holliday

Cu Kate Winslet, Cameron Diaz și Jude Law, Vacanța este o poveste amuzantă a două fete care fac schimb de locuințe pe perioada sărbătorilor, urmând să aibă parte de o mulțime de surprize și, evident, de povești de dragoste.

Miracolul de pe Strada 34

Recunosc că prefer ediția din 1994, deși l-am văzut și pe cel din 1947. Mara Wilson e o fetiță adorabilă în acest film (și în general, evident), iar filmul e ca o poveste frumoasă, deși reia elementele multora dintre poveștile de Crăciun (cu sărbătorile ce îmbunează suflete și da, aduc și miracole și dragoste odată cu ele).

The Christmas Secret

Cred că pe Hallmark l-am văzut pentru prima dată, va fi și la Diva în această perioadă și mi-am propus să îl revăd, dacă reușesc să îmi fac timp 🙂

 

Globul de Crăciun

Primul film de Crăciun pe anul acesta, e plăcut, siropos, amuzant în unele momente… Despre bucuria Crăciunului și șansa noilor începuturi :). Mi-a plăcut, îl trec pe lista mea de filme de Crăciun, pentru că o voi consulta cu siguranță și în anii următori.

Da, filmele de Crăciun sunt siropoase și rareori au ingredientele unui film bun, așa cum consider de obicei… dar sunt în același timp o pauză meritată la sfârșit de an și eu nu le voi rata.

Sper ca lista mea de filme de Crăciun să te inspire și da, te invit să adaugi și tu și o voi mai face și eu atunci când descopăr un film care îmi place.

Sursa foto: You Tu

9 comentarii pentru 7 filme de Crăciun pe care să le vezi în acest an

Expansiunea blogurilor culinare și admirația mea pentru autoarele lor

Am aruncat o privire pe Trafic.ro, la categoria bloguri, constatând, fără să mă mire, recunosc, că jumătate dintre locurile fruntașe sunt ocupate de bloguri culinare. Webstock, cea mai mare conferință…

Am aruncat o privire pe Trafic.ro, la categoria bloguri, constatând, fără să mă mire, recunosc, că jumătate dintre locurile fruntașe sunt ocupate de bloguri culinare.

Webstock, cea mai mare conferință de social media din România, consemna chiar victoria unei bloggerițe culinare – Jamila – la categoria Personalitatea anului. Contestată de mulți, meritată după părerea mea, această victorie ne arată o dată în plus că blogurile culinare sunt apreciate de public și că avem nevoie de ele.

bloggeri-culinari

O autoare de blog culinar are sigur mai multe instrumente la dispozitie 🙂

Până la urmă, cu toții gătim. Nu doar atât, cu toții ne-am obișnuit să căutăm 3-4 variante până ce o găsim pe cea potrivită – uneori ne atrag fotografiile, alteori cunoaștem bloggerița și am mai gătit bine după rețetele ei…

Eu pe acești oameni îi admir. Nu demult m-am încumetat la o nouă rețetă – un pic mai exotică, un tajine cu carne de struț, ilustrat pe celălalt blog, realizând o dată în plus cât de greu este să gătești și să fotografiezi în același timp, să încerci să prinzi lumina aceea bună de la primele ore ale dimineții, să încerci decorul potrivit sau să ascunzi mici imperfecțiuni inerente.

Doar cine nu a trecut prin toate acestea nu știe ce înseamnă!

Iar eu – adeptă a simplității – nu am făcut nici ceva sofisticat și nici fotografii cu pretenții. Am ilustrat pur și simplu această rețetă cât de bine m-am priceput.

Dincolo de rețetele lor și de muncă e o dorință continuă de autoperfecționare la toate aceste fete. Întâmplător am mers din blog în blog, așa cum rar îmi permit să fac, dar îmi place.

E ca o călătorie în care aleg punctul de plecare – de această dată am început cu Claudia și Iuliana, pentru că pe ele le știu și mi-s dragi, și am mers așa, din blog în blog, urmărind recomandările (care mi se pare mie sau sunt mai rare în ultimul timp?) și nu m-am putut abține să nu remarc că blogurile culinare pe care le vizitam, sau majoritatea lor, erau atent întreținute de stăpânele lor, care au muncit nu doar la partea de rețete și imagini, ci au făcut tot posibilul să aibă un blog frumos, în care un vizitator să se simtă bine.

În plus, realizezi doar răsfoind multe bloguri culinare că stăpânele lor investesc în ele, cumpără ustensile, aparate foto, accesorii diverse, caută soluții pentru galeriile care au și ele particularitățile lor, învață… E muncă cu M mare la mijloc, dar și pasiune, pentru că fără ea e greu să răzbești într-o nișă cu o concurență acerbă și particularitățile ei.

Nu știu dacă mă citesc bloggerițe culinare (în afara celor despre care am povestit deja), dar dacă se întâmplă acest lucru, eu vreau să le spun că le admir pentru munca pe care sunt dispuse să o depună pentru blogul lor.

Atât am avut de spus azi :).

6 comentarii pentru Expansiunea blogurilor culinare și admirația mea pentru autoarele lor

10 motive pentru care iubesc toamna

Ieri m-am plimbat prin parcul meu cu frunze în toate nuanțele posibile – de la verde la ruginiu, galben și chiar violet, realizând cât de mult îmi place acest peisaj și…

Ieri m-am plimbat prin parcul meu cu frunze în toate nuanțele posibile – de la verde la ruginiu, galben și chiar violet, realizând cât de mult îmi place acest peisaj și cât de dor îmi este mereu de el, de toamnă, de ușoara stare de melancolie care mă curprinde în această perioadă, deschizând larg ochii către frumusețile naturii și ceea ce mă înconjoară, parcă mai mult decât în oricare alt anotimp.

toamna-colorata

Toamna – anotimpul frunzelor in toate culorile

Mi-am adus aminte și de o leapșă, primită cu ceva timp în urmă de la Claudia, cred că acum e cel mai bun moment pentru a-i răspunde.

De ce iubesc toamna?

  1. Toamna e anotimpul în care m-am născut. Nu știu dacă toată lumea se atașează în mod special de anotimpul în care a venit pe lume, dar eu am făcut-o. Îmi amintesc de o plimbare cu bunica mea, în care îmi spunea, ca pe cel mai mare motiv de veselie: Uite, cad frunzele, se apropie toamna, vine și ziua ta. Anul acesta împlinești 4 ani, ești deja fetiță mare. O să ai tort și o să primești cadouri frumoase și toată lumea o să te pupe și o să-ți ureze La mulți ani. Ce putea fi mai frumos?
  2. Toamna mă încearcă mereu un fel de melancolie, dar nu tristețe, legată de natura care ia parcă o pauză, dar îți oferă unul dintre cele mai frumoase tablouri posibile, asa cum spuneam. E o stare care îmi place,
  3. Îmi place răcoarea care se instalează treptat și-mi place și garderoba mea de toamnă, cu cardigane și pantaloni nu foarte groși,
  4. Toamna e anotimpul recoltelor, îmi plac mult piețele colorate și vesele și îmi place… mustul. E singurul anotimp în care ne putem bucura de el,
  5. Toamna anticipează cumva Crăciunul și sărbătorile. Parcă e o fremătare pentru toți, o stare de așteptare, de planuri pe termen scurt care îmi place mult,
  6. Pentru mirosul incomparabil al florilor de toamnă,
  7. Pentru perioada aceasta rece, dar încă nu foarte rece, în care ne place să rămânem uneori în casă, să vedem un film, de exemplu, sau să gătim ceva bun împreună,
  8. Dacă tot am vorbit de filme, în perioada aceasta nu uit să văd unul dintre preferatele mele, Toamna bobocilor. O comedie la care și acum râd uneori cu lacrimi, deși știu cam toate replicile,
  9. Îmi plac hainele de toamnă pe care le am, puține, dar care-mi sunt tare dragi pentru că au fost în general primite… de ziua mea, da :). Cardigane, tricouri mai groase, pulovere…
  10. Îmi place plăcinta cu dovleac. În ultimul timp am renunțat la gluten (mai fac excepții, dar rare), dar am descoperit că îmi place aproape la fel de mult dovleacul feliat și copt, dat apoi cu scorțișoară și un pic de miere. Minunat! Chiar ieri am cumpărat din piață unul și abia aștept să îl scot, rumenit și aburind, din cuptor…

O leapșă se dă mai departe, dar mie mi-ar fi drag să o preia pe a mea oricine dorește. La fel cum mi-ar fi drag să citesc în comentarii De ce îți place ție toamna 🙂.

3 comentarii pentru 10 motive pentru care iubesc toamna

Cumpărăm un apartament direct de la proprietar sau optăm pentru o agenție imobiliară?

Să luăm apartamentul prin agenție? Este o întrebare pe care ne-am pus-o la modul cel mai serios acum 3 ani, de fapt 3 ani și jumătate, atunci când am început…

Să luăm apartamentul prin agenție?

Este o întrebare pe care ne-am pus-o la modul cel mai serios acum 3 ani, de fapt 3 ani și jumătate, atunci când am început căutările serioase pentru apartamentul achizitionat în octombrie 2013.

apartament-agentie-imobiliara

Un apartament in care mi-ar placea sa locuiesc

După ce m-am uitat un pic la variante și am întrebat în stânga și în dreapta, concluzia noastră a fost că preferăm varianta directă, o agenție neputând să ne ajute prea mult. Anunțurile existau toate pe net, de sunat puteam suna și singură potențialii vânzători – prea bine nu înțelegeam rolul agenției.

Cele câteva contacte pe care le-am avut sporadic – atunci când era vorba despre un apartament ce se vindea prin agenție -, precum și discuțiile avute cu câțiva cunoscuți, mi-au confirmat faptul că nu ne doream în mod special să colaborăm cu o agenție.

Cu ce te poate ajuta agenția imobiliară?

Teoretic, aceasta te poate ajuta să găsești mai repede apartamentul, pentru că are o bază de date la dispoziție. Practic, baza de date există oarecum și în site-urile de anunțuri, respectivele apartamente fiind listate tot pe acest tip de site-uri.

Agenția imobiliară te poate ajuta, tot în teorie, să găsești un apartament cât mai aproape de dorințele tale. Din păcate, de fiecare dată când eram întrebați ce dorim de către angajatul unei agenții care răspundea la telefon când sunam pentru vreun apartament, nu reușea să ne recomande variante aproape de ceea ce ne doream, deși formulam destul de clar opțiunile.

Singurul criteriu care părea să îl intereseze era prețul, dacă îi spuneam că bugetul nostru e de 55.000 de euro (un exemplu), ne dădea exemple de apartamente în jurul acestei sume.

Noi, în schimb, eram destul de specifici atât cu zona, cât și cu unele dintre criterii, la care chiar țineam. Tot noi reușeam să identificăm cele mai potrivite variante pentru noi.

Tot agenția este cea care te ajută să aduni mai repede actele, are tot felul de contacte, știe exact de ce ai nevoie și te mobilizează pentru a obține mai repede fiecare document în parte.

Acesta poate fi un ajutor prețios dacă nu prea te descurci să îți găsești singur informația pe net, de exemplu. Sau cu ajutorul unui notar, căci și el îți va comunica actele de care ai nevoie.

Concluzia mea este că dacă te grăbești, cumperi un apartament pentru prima dată sau nu prea ai chef să-ți bați capul cu tot felul de chestii (unele, că pentru majoritatea tot tu vei alerga), agenția îți va fi de folos. Adică totul depinde de la persoană la persoană.

În realitate, majoritatea cumpărăm prin agenții imobiliare

O concluzie pe care am tras-o este că, indiferent dacă îți dorești sau nu să colaborezi cu o agenție imobiliară, în majoritatea cazurilor o vei face, pentru că în spatele a 90% dintre anunțuri (nu știu dacă și azi e cazul, dar când am luat noi apartamentul era) este o agenție. Aceasta va asista atât vânzătorul, cât și pe tine, ca și cumpărător, așa că nu prea ai ce face și vei trece prin ea, plătind, evident, și un comision. Pe care nu uita să îl negociezi :).

Noi am avut noroc, am găsit un anunț direct listat de proprietar – nu am scris articolul din această perspectivă, dar și aici discuția e asemănătoare, proprietarul apartamentului a făcut câteva poze foarte bune pe care le-a pus pe mai multe site-uri imobiliare și a gestionat, evident, toate telefoanele și întâlnirile – cam asta a fost munca lui.

Cam asta ar fi discuția cu sau fără agenție așa cum o văd eu, cu mențiunea că din punctul meu de vedere agențiile s-ar putea face mai utile și pregăti agenți imobiliari care să cunoască bine zonele, să ofere informații mai clare și să se plieze mai bine pe tiparul și ceea ce dorește clientul. Pentru că mereu vor fi oameni care să apeleze la ele pentru cumpărarea/vânzarea unui apartament.

2 comentarii pentru Cumpărăm un apartament direct de la proprietar sau optăm pentru o agenție imobiliară?

Când lucrul de acasă influențează productivitatea

E 15.45 în momentul când scriu acest articol, sunt într-o cafenea și savurez o cafea exact cum îmi place mie, amară și lungă, americană cum s-ar spune, în timp ce…

E 15.45 în momentul când scriu acest articol, sunt într-o cafenea și savurez o cafea exact cum îmi place mie, amară și lungă, americană cum s-ar spune, în timp ce mă bucur că am bifat tot ce îmi propusesem să fac astăzi și iată, mai scriu și pe acest blog la care am ajuns destul de rar în ultimul timp.

la-cafenea

Lucrul la cafenea

Surprinzător sau nu, cea mai mare parte a task-urilor de astăzi le-am bifat în cele 2 ore de stat la cafenea, lucrat de fapt, și nu în cele 4 ore petrecute acasă.

În ciuda tuturor eforturilor mele de a mă concentra și acasă, am constatat că tot în deplasare lucrez mai bine. Și asta nu doar în perioada aceasta, una oarecum atipică, pentru că sunt niște lucrări în fața blocului meu, ce generează un zgomot destul de puternic (Bucureștiul de fapt în ultimul timp e un mare șantier, sper ca la un moment dat să se așeze lucrurile).

Când merg undeva să lucrez, știu clar că asta e misiunea mea: lucrez. Nici nu am prea multe variante, pe net sunt obișnuită să nu umblu aiurea – asta ar mai lipsi!

Acasă, deși sunt o fire destul de disciplinată, tot sunt tentată să fac diverse chestii care nu au legătură cu munca: să pun o mașină la spălat, să pregătesc ceva de mâncare sau să mă întind la telefon cu câte cineva, deși nu îmi place prea tare lucrul acesta în timpul orelor în care ar trebui să muncesc și fac tot posibilul să închid conversația.

Mediul diferit de cel normal influențează clar productivitatea, așa că mi-am propus ca în perioada următoare să am și zile în care ies oarecum din zona mea de confort pentru a lucra în cu totul altă parte, fie că vorbesc despre o cafenea, sediul unui client sau orice altă ocazie mi se oferă.

Știu că sunt un caz particular, al unui freelancer, dar eram curioasă: ție ți se întâmplă să fii mai productiv/ă atunci când schimbi zona de lucru?

P.S. Articolul publicat astăzi l-am scris în cea mai mare parte a lui săpămâna trecută. Experimentul meu funcționează în continuare, cu o singură excepție (luni, când a plouat foarte tare și am decis să rămân acasă) am scris dintr-o cafenea aflată la câteva minute de casa mea.

2 comentarii pentru Când lucrul de acasă influențează productivitatea

Care e diferența de vârstă ideală într-un cuplu?

Am cunoscut de curând un cuplu despre care înainte nu știam nimic altceva decât faptul că el e mai în vârstă decât ea cu 15 ani. Atât mi-au spus mai multe…

Am cunoscut de curând un cuplu despre care înainte nu știam nimic altceva decât faptul că el e mai în vârstă decât ea cu 15 ani.

Atât mi-au spus mai multe persoane despre ei. Remarca nu a fost nici măcar neutră, ca mai sus, ci mai degrabă… s-a măritat cu un moș (deși el la momentul respectiv nu avea decât vreo 45 de ani, acum are mai bine de 60).

Cuplu-diferente-varsta

Diferente de varsta in cuplu

Copii nu au avut. Nu știu de ce, nu am întrebat niciodată, pentru că știu cât de dureroasă poate fi această întrebare.

Îi știam de mult, vorbisem chiar de mai multe ori, dar nu am avut ocazia să îi cunosc pentru că nu stau în București. Momentul a venit vara aceasta și a fost un prilej pentru mine să realizez cât de puțină dreptate poate avea gura lumii.

Un cuplu normal, dacă nu te cramponezi prea tare de faptul că ea arată încă tânără iar el se vede de departe că nu e la prima tinerețe. Dar un cuplu în care se vede de la distanță cât de mult ține ea la el și cu câtă duioșie o privește el, la rândul lui.

Un cuplu care zâmbește, are mici gesturi care le trădează sentimentele (ce mi se par profunde), duce o viață liniștită și frumoasă (e concluzia mea admirându-i că arată fiecare mult mai tânăr decât vârsta din buletin).

Un cuplu care mi-a confirmat o dată în plus, dacă mai aveam nevoie de asemenea confirmări, că vârsta e doar o cifră în buletin, iar diferențele nu sunt importante într-un cuplu, dacă reușești să nu le vezi și nu te împiedici de ele.

Și, evident, dacă există iubire, înțelegere, preocupări comune și acea prietenie extrem de importantă pentru a parcurge un drum lung împreună.

1 comentariu pentru Care e diferența de vârstă ideală într-un cuplu?

Ce premii au câștigat sportivii români clasați pe primele locuri la Olimpiadă

Una dintre fetele din echipajul de canotoare de 8+1 spunea, vădit emoționată după cursa ce le aducea medalia olimpică de bronz, că Dana Druncea, fosta gimnastă devenită cârmaci al bărcii,…

Una dintre fetele din echipajul de canotoare de 8+1 spunea, vădit emoționată după cursa ce le aducea medalia olimpică de bronz, că Dana Druncea, fosta gimnastă devenită cârmaci al bărcii, le-a încurajat către finalul cursei:

Avem șanse la medalie! Trageți tare, fetelor! Trageți să vă luați și voi o casă!

Sportul de performanță înseamnă foarte multă muncă, iar rezultatele se văd din păcate după mulți ani, majoritatea sportivilor având, cu rare excepții, una sau două șanse de a concura la Olimpiadă (nu vorbim de fotbal și tenis, unde banii sunt mulți și se câștigă în turnee specifice, premierile de la Olimpiade fiind aproape simbolice pentru acești sportivi).

Echipa-de-spada-a-Romaniei

Echipa de aur a Romaniei din 2016: cea de spada

Sportul românesc suferă în această perioadă, lipsește după părerea mea o viziune de viitor pentru acesta, fostul sistem, același din epoca comunistă, având nevoie de o viziune nouă pentru a avea din nou rezultate. Cu atât sunt cred mai valoroase medaliile și au atât mai mult ar trebui să apreciem performanțele sportivilor noștri.

Premiile sportivilor români medaliați au fost dublate, așa că aceștia vor încasa:

  • AUR – 1 medalie: 70.000 de euro pentru fiecare dintre membrele echipei de spadă (Simona Gherman, Simona Pop, Ana-Maria Popescu, Loredana Dinu),
  • ARGINT – 1 medalie: 56,000 de euro pentru tenismenii Florin Mergea și Horia Tecău, câștigători ai argintului la dublu masculin,
  • BRONZ: 2(3?) medalii: 42.000 de euro pentru canotoarele de la 8+1 (Roxana Cogianu, Ioana Strungaru, Mihaela Petrilă, Iuliana Popa, Mădălina Bereș, Laura Oprea, Adelina Boguș, Andreea Boghian și Daniela Druncea), Albert Saritov (lupte libere, cat. 97 kg). Cu semnul întrebării este în acest moment medalia lui Gabriel Sîncrăian la haltere (cat. 85 kg), care este suspect de dopaj în acest moment. Dacă se va dovedi acest lucru, va pierde medalia câștigată, iar despre premiu nici nu mai poate fi vorba.

În plus, Olimpiada ne-a adus și câteva meritorii clasări pe locurile 4-6, ce vor primi și ele premii din partea COSR, după cum urmează:

  • un loc 1 (gimnastul Marian Drăgulescu la sărituri), va primi 14,000 de euro,
  • trei locuri cinci (Corina Căprioriu judo, cat. 57 kg, luptătorul de greco-romane Alin Alexuc cat. 98 kg și sabrerul Tiberiu Dolniceanu) – vor primi câte 10.500 de euro,
  • un loc 6 (gimnastul Andrei Muntean la gimnastică, paralele) – premiat cu suma de 7,000 de euro

În plus, Renault Commerciale Roumanie va premia medaliatele olimpice cu aur cu autoturisme Kadjar, cei medaliati cu argint vor primi cheile modelului Captur, in timp ce sportivii distinsi cu medalii de bronz vor primi automobile Clio.

Sunt premii muncite, pe deplin meritate după părerea mea.

Sursa foto

Niciun comentariu despre Ce premii au câștigat sportivii români clasați pe primele locuri la Olimpiadă

Type on the field below and hit Enter/Return to search