Cafeneaua Iuliei

Sfaturi, idei, recomandari

Categorie: De-ale Iuliei

Este salariul mic o justificare pentru a nu-ți face treaba?

Cred că nu sunt singura căreia i s-a întâmplat să primească servicii de proastă calitate – indiferent de ce domeniu vorbim – și să audă o justificare de genul: Sunt…

Cred că nu sunt singura căreia i s-a întâmplat să primească servicii de proastă calitate – indiferent de ce domeniu vorbim – și să audă o justificare de genul:

Sunt prost plătit/ă, de ce aș lucra mai mult sau mai bine?

Sau din partea oamenilor care primesc serviciile respective:

Săraca/săracul, după ce că este atât de prost plătit/ă, mai avem și pretenția să își facă treaba!

imi-fac-treaba

Sunt tare prost platita… desi muncesc 🙂

Da, eu am pretenția ca fiecare să își facă treaba, așa cum s-a angajat atunci când a semnat un contract de muncă. Persoana respectivă a știut, până la urmă, care este salariul pe care îl va primi, iar dacă acesta nu este suficient, poate să caute ceva mai bun.

Știu că sună dur toate acestea, dar poate că fiecare dintre noi dacă și-ar face treaba acolo unde este, am avea parte de societatea pe care ne-o dorim. Da, schimbarea cu fiecare în parte începe.

Pe de altă parte, parte din TREABA unui patron sau chiar a statului este să cunoască și valoarea fiecărui angajat în parte și să îi ofere o retribuție corespunzătoare.

Nu pentru a-și face treaba, ci pentru ca omul respectiv să se simtă respectat, util, să vină cu plăcere la muncă. Chiar și unul conștiincios pe care îl plătești prost ani de zile nu va avea un orizont și în timp se va blaza.

Și nu, nu e deloc OK să faci acest lucru.

Mi se pare trist că în societatea românească lucrurile stau atât de diferit. Dacă fiecare și-ar face treaba, indiferent că vorbim despre omul care muncește și care s-a angajat să realizeze ceva, sau de patronul a cărui treabă include plata corespunzătoare a omului respectiv, cred că societatea noastră ca întreg ar progresa mult.

Tu ce părere ai în legătură cu acest aspect?

2 comentarii pentru Este salariul mic o justificare pentru a nu-ți face treaba?

Praful de pe televizor…

Eu sunt genul care intră într-o cameră și, cu excepția cazului în care există ceva mare în mijlocul ei, nu observ mai nimic. Plec și îmi amintesc că mi-a plăcut…

Eu sunt genul care intră într-o cameră și, cu excepția cazului în care există ceva mare în mijlocul ei, nu observ mai nimic.

Plec și îmi amintesc că mi-a plăcut sau nu în locul respectiv, dar nu îl pot descrie cu exactitate, nu îmi aduc aminte decât că era un loc plăcut, luminos, camera era mare, iar canapeaua pe care am stat, confortabilă.

tv-304366_640

Televizor vechi. Nu stiu daca are sau nu praf pe el 🙂

Cred că acest dezinteres vizavi de ceea ce are fiecare om în propria casă e cumva nativ, dar și antrenat, pentru că bunica mea îmi spunea mereu că nu e politicos să te uiți la oameni în casă prea mult, cu o singură excepție: biblioteca. Aici puteai cere voie gazdei politicos și chiar întreba, dacă ești suficient de apropiat, dacă nu ai putea împrumuta o carte sau alta.

Nu știu de unde găsise mamaia asemenea regulă, era o femeie isteață, dar simplă, nu avea decât 4 clase… Cert este că, auzind-o din copilăria mică, mi s-a întipărit așa de bine în minte încât nu e nevoie nici măcar să mi-o amintesc.

Există totuși o excepție. Legată, da, de praful de pe televizor. De pe televizorul uneia dintre profesoarele mele de liceu, pe care am vizitat-o împreună cu colegii într-o vară, de Sfânta Maria, pentru a-i ura cele bune și a-i face un cadou (cred că a fost un tort, de fapt sigur a fost un tort).

Nu-mi amintesc cine a fost cu ideea și nici măcar cum ne-am organizat, era una dintre cele mai dure profesoare pe care le-am avut, care împărțea cu maximă generozitate note de 3 și de 4, așa că pur și simplu nu-mi pot aminti cum de am ales să mergem tocmai la ea. Să fi încercat să o îmbunăm, pentru că tocmai începeam clasa a XII-a și ne doream un pic de liniște? Poate.

Cert este că ne-am prezentat cu toții la ușa doamnei, 20 și ceva de liceeni veseli, bronzați (eram din Constanța) și îmbrăcați care mai de care mai fistichiu. Eu țin minte că aveam o rochiță galbenă, pe care am purtat-o aproape tot liceul.

Doamna s-a bucurat. Mult. Atât de mult, încât i-au dat lacrimile, iar eu m-am gândit că inclusiv persoanele cele mai dure ascund undeva un soi de blândețe. Poate chiar acea duritate se datorează acelei blândeți, ca un fel de încercare de a nu o arăta, nu știu.

Doamna ne-a poftit înăuntru, ne-a servit cu dulceață de căpșuni și apă rece, de la frigider, și am rămas o vreme acolo, în garsoniera micuță, dar care a reușit să ne găzduiască pe toți.

La un moment dat am văzut că toată lumea râdea pe furiș și am înțeles și motivul: un strat gros de praf zăcea pe televizorul doamnei. Nu am condamnat-o, am zâmbit și eu alături de colegii mei, iar zilele acestea am realizat că, deși au trecut atâția ani, îmi amintesc ca acum momentul în care colegul meu Alin a făcut descoperirea.

Și am descoperit de curând că toți ne-o amintim, avem un grup pe care povestim vrute și nevrute și cineva a amintit de praful de pe televizorul profei și toată lumea a început să râdă și să povestească.

Așa că… grijă mare cu praful de pe televizor. Cineva s-ar putea să își amintească de el după mai bine de 15 ani

Niciun comentariu despre Praful de pe televizor…

La ce folosesc pliantele hypermarketurilor?

Ieri am văzut un teanc de pliante de la un hypermarket în holul blocului unde locuiesc. Era un teanc sănătos, cred că mai bine de 100 de pliante așteptau, cuminți,…

Ieri am văzut un teanc de pliante de la un hypermarket în holul blocului unde locuiesc. Era un teanc sănătos, cred că mai bine de 100 de pliante așteptau, cuminți, să fie studiate de cetățeni dornici de cumpărături.

Plecam către piață când l-am văzut, nu am luat decât mere, așa că în maxim 20 de minute eram înapoi. Mi-am spus că iau și eu unul la întoarcere, erau de la un magazin care se deschide în scurt timp și doream să văd când și dacă vor avea vreo ofertă demnă de luat în considerare.

pliant-magazin

Când m-am întors, am constatat că nu mai era niciun pliant.

Mă așteptam să se împuțineze serios numărul lor, dar chiar să dispară?

Mi-am adus aminte de o întâmplare de demult, când încă mai exista ziarul Ring în formă tipărită – dacă ești din București știi că acesta se distribuia gratuit. Ei bine, aceștia lăsau câteva exemplare și la noi la bloc, iar de câte ori treceam și le vedeam, îmi luam și eu unul.

Lucrul acesta însă se întâmpla rar, pentru că nu prea găseam, deși de multe ori treceam chiar în preajma orei la care se distribuia.

Într-una din zilele norocoase am găsit un teanc de ziare și m-am servit cu un exemplar. M-am întâlnit de asemenea cu un vecin, care m-a văzut și m-a întrebat cu mirare:

Doar unul luați?

În secunda următoare a luat aproape toate celelalte exemplare. A lăsat unul sau două, nu știu dacă de ochii mei sau din pură generozitate.

La fel ca în cazul pliantelor, nu am putut să mă abțin de la întrebarea:

Ce poate un om să facă cu mai multe ziare?

E clar că nu are nevoie de mai multe pentru a citi. Poate împachetează ceva cu ele, sau poate le pune în dulap, pentru a nu se murdări mobila… Dar și așa nu cred că trebuie să iei de fiecare dată toate pliantele de jos.

Bunicul meu le folosea la tot felul de activități, țin minte că împacheta orice sau își nota tot felul de lucruri în spațiile libere… dar nu lua niciodată un teanc pentru acest lucru, îi ajungea câte unul în fiecare zi… iar primul lucru pe care îl făcea mereu era să îl citească cap-coadă.

Mă gândesc că sunt oameni care au nevoie la împachetat, să spunem, dar și în acest caz îți iei un teanc și ai timp de una sau mai multe luni. Dar la noi toate ziarele sau pliantele am observat că dispar în maxim o oră.

Tu ce crezi că poate să facă o persoană cu unul sau mai multe teancuri de pliante sau ziare identice?

(și nu întreb cu ironie sau superioritate, pur și simplu sunt curioasă)

5 comentarii pentru La ce folosesc pliantele hypermarketurilor?

10 idei pentru timpul liber… și o leapșă

Pentru că este august și mulți dintre noi se pregătesc pentru vacanță sau au terminat-o deja, dar ceva timp liber avem sau încercăm să ne facem cu toții, m-am gândit…

Pentru că este august și mulți dintre noi se pregătesc pentru vacanță sau au terminat-o deja, dar ceva timp liber avem sau încercăm să ne facem cu toții, m-am gândit la câteva idei de petrecere a acestuia… de fapt, Claudia este cea care m-a provocat cu o leapșă în legătură cu acest subiect.

Parcul-Titan

Dupa amiaza in Parcul Titan

Iată 10 lucruri pe care îmi place să le fac în timpul liber și pentru care mă bucur că și reușesc să îmi fac timp, măcar din când în când:

  1. Să merg la munte. Zona Brașovului este preferata mea, iar când vine vorba despre vacanțe scurte cu siguranță pe aici ajung. Avem și norocul de a avea unde să locuim (ori închiriem destul de convenabil o garsonieră, ori mergem la o prietenă, care are un apartament în Brașov, dar trebuie să plece extrem de des cu jobul și atunci stăm fără vreo problemă la ea),
  2. Să merg la mare. M-am născut la mare, nimic nu îmi place mai mult decât să mă plimb pe malul mării, în zona unde se sparg valurile, indiferent de sezon sau să înot atunci când temperatura apei o permite!
  3. Să îmi beau cafeluța pe îndelete, în balconul meu! O plăcere atât de simplă și la îndemână, pentru care sunt recunoscătoare (am un balcon suficient de mare pentru a putea găzdui o măsuță și două scaune),
  4. Să ies în parcul aflat la 2 pași de blocul nostru. Titan este parcul și mă simt cu adevărat norocoasă că stăm atât de aproape de el, încât în câteva minute ne putem deja bucura de natură, chiar și în Bucureștiul atât de aglomerat și poluat.
  5. Să iau Bucureștiul la pas, descoperind locuri mai mult sau mai puțin cunoscute și căutând informații despre acestea. Bucureștiul este orașul pe care am ajuns să îl iubesc descoperindu-l pas cu pas, la început mi s-a părut rece, mare și poluat, schimbându-mi pe parcurs impresia… Aici este un blog despre Bucureștiul descoperit pas cu pas 🙂
  6. Să caut pe net tot felul de idei pentru apartamentul nostru. Un apartament simplu de două camere, achiziționat în urmă cu 2 ani și care îmi este atât de drag! Evit să stau pe net în momentele de relaxare, dar deseori mă surprind căutând fie idei de organizare, fie decorațiuni sau idei de amenajare. Deh, cu toții avem micile slăbiciuni…
  7. Să mă uit la concursurile de gimnastică. Am îndrăgit acest sport de foarte mică, urmărind-o pe Cati Szabo la Olimpiada de la Los Angeles, la vârsta la care cu greu înțelegeam mai nimic din toate elementele acelea, dar era așa o bucurie de mare în vocea comentatorului atunci când Kati lua medalie de aur (și a luat 4 la acea Olimpiadă!) și atât de mult se bucura bunicul meu (cu care urmăream concursul), încât ascultam cu atenție, sperând să aud și cuvântul Aur! Aur pentru România! În 1988, când deja înțelegeam mai multe din gimnasică, am urmărit doar reportajele TVR, pentru că nu a fost transmis concursul. Dar m-am bucurat la fel de  mult pentru Dana Silivas, începând atunci (din lipsă de alte informații) să citesc atentă și ziarul Sportul și orice altceva apărea în legătură cu fetele de la gimnastică. Olimpiada din 92 a fost prima pe care am putut-o urmări înțelegând și ceea ce se întâmplă, bucurându-mă pe deplin de medaliile Laviniei și de tot ceea ce presupunea acel sport. Azi gimnastica e diferită, a apărut un fenomen pe nume Simone Biles, o inspirație pentru mine în viața reală, pentru că nu am văzut om cu atât de mare dorință de autoperfecționare, trecând peste orice limită și bucurându-se în continuare pe deplin de ceea ce face… Acum e un moment potrivit pentru a urmări un concurs de gimnastică, e în plină desfășurare Olimpiada de la Rio,
  8. Să citesc,
  9. Să îmi beau cafeaua pe o terasă frumoasă, într-un loc pe care nu l-am vizitat sau care mi-a plăcut mult. Dacă aceasta e însoțită și de o înghețată bună, cu atât mai bine. Fac acest lucru suficient de rar încât să mă bucure și să nu îmi afecteze serios bugetul și suficient de des încât să mă simt răsfățată…
  10. Să vizitez muzee, galerii de artă, expoziții… Și să mă bucur de toate acestea cât mai des posibil 🙂

Fiind o leapșă, zic să meargă mai departe. Către Alina și Camelia, dar și către oricine găsește ideea interesantă.

7 comentarii pentru 10 idei pentru timpul liber… și o leapșă

Simone Biles: When I see how dedicated she is, it humbles me

Numele Simone Biles nu este cu siguranță străin niciunui fan al gimnasticii. De trei ori campioană mondială în concursul Individual Compus, cel mai impotant în gimnastică. Performanță care nu a mai…

Numele Simone Biles nu este cu siguranță străin niciunui fan al gimnasticii.

Simone-Biles

Simone Biles la CM de gimnastica Glasgow 2015

De trei ori campioană mondială în concursul Individual Compus, cel mai impotant în gimnastică. Performanță care nu a mai fost atinsă în mod consecutiv de vreo sportivă în epoca modernă a gimnasticii. Să mai amintesc că în acest interval a adăugat alte 7 titluri mondiale unui palmares care este deja impresionant, după doar 3 ani de activitate sportivă.

O dominație clară a acestui sport, care a evoluat atât de mult din punct de vedere tehnic, încât înainte de apariția lui Simone pe scena internațională, mi se părea imposibilă pentru o gimnastă.

Dar cred că asta se întâmplă atunci când într-o singură persoană se îmbină cu car de talent cu o ambiție extraordinară și o determinare pe măsură.

Simone îmi dă senzația persoanei care vine prima la antrenament și pleacă ultima, neuitând însă să se bucure cu adevărat în tot acest interval de ceea ce face și ceea ce i se întâmplă. Sunt sigură că aceasta e cheia succesului, indiferent de domeniul în care activezi.

When I see how dedicated she is, it humbles me – citatul din titlu, l-am simțit și eu, de câte ori am urmărit-o pe fata aceasta extraordinară.

Nu mi-a plăcut de la început. Atât de… americană, cu solul acela extrem de puțin expresiv, în ciuda dificultății foarte mari. Un pachet de mușchi, departe de gimnastica artistică așa cum îmi plăcea mie, cu linii frumoase și un pic de magie în fiecare element, indiferent că era cotat cu A sau H la dificultate.

Dar ușor-ușor am ajuns să o admir pe această fată ambițioasă. A progresat an de an, câte un pic în fiecare domeniu, inclusiv la artistic. La momentul acesta nu are nevoie de vreun element mai dificil și totuși continuă să le adauge, în același ritm constant cu care ne-a obișnuit. Te face să te întrebi dacă e posibil să mai upgradeze exercițiile, păstrând execuția curată în cea mai mare măsură și ea îți arată că da, nimic nu e imposibil. În același timp, totul se poate face cu zâmbetul pe buze.

Și pentru a reveni la citatul despre care vorbeam, el este preluat dintr-o reclamă, e drept, o reclamă care mie îmi place extrem de mult:

Sursa foto

1 comentariu pentru Simone Biles: When I see how dedicated she is, it humbles me

Cum faci față caniculei în această vară? 8 idei care te vor ajuta

Vara aceasta am avut deja parte de o reprize de căldură destul de mare, am avut însă parte și de ceva pauze răcoroase ce ne-au încărcat bateriile pentru zilele caniculare ce urmează…

Vara aceasta am avut deja parte de o reprize de căldură destul de mare, am avut însă parte și de ceva pauze răcoroase ce ne-au încărcat bateriile pentru zilele caniculare ce urmează să vină. E bine așa, am avut destul de mult timp să ne revenim :).

Am aruncat o privire pe buletinul meteo și am văzut că ne mai așteaptă câteva valuri de căldură și nu ar fi deloc rău să avem un mic plan pentru a ne mări confortul în această perioadă.

cum-ne-racorim-pe-canicula

Cum faci fata caniculei

Iată cum procedez eu.

  1. Hidratarea e cuvântul de ordine. Am mereu la mine o sticlă de apă în care am stors în prealabil câteva picături de lămâie. În general, am la mine și un fruct (măr, pară). Vara și mai ales pe caniculă cel mai important mi se pare să ne menținem hidratați.
  2. Evit să ies în soare în intervalul 11,30 – 17,00. Din cauză de radiații și riscuri majore pentur piele. Seara e cel mai cald, după părerea mea, dar atunci măcar soarele nu mai este periculos.
  3. Recuzita de vară include pălărie (recunosc că nu o folosesc decât la plajă sau dacă e musai să ies în orele de vârf), ochelari de soare și îmbrăcăminte ușoară și vaporoasă. Acum îmi caut o rochiță de exemplu, de aici și articolul de acum câteva zile. Plus crema de protecție solară.
  4. Salatele îmi devin cele mai bune prietene. E bine să mănânci cât mai ușor vara, organismul e și așa ocupat pentru a face față căldurii, nu are sens să îl stresăm și cu digestia unor alimente grele. În plus, parcă te simți mai bine la temperaturi înalte cel puțin după ce ai mâncat o salată, față de o masă grea, cu tocăniță, tochitură și alte bunătăți. Idei de salată: grecească (cu măsline și brânză feta), cu pui, boabe de porumb și boabe de fasole, cu ton și ouă fierte, de cartofi cu ierburi sau tradiționala salată orientală, de vară cu somon afumat, salata tabuleh sau Nicoise (cu ton și ou fiert),
  5. Aerul condiționat. Nu aș putea fără el în perioada verii, atunci când temeperaturile trec de 35 de grade. Atunci când este foarte cald, cu siguranță că sunt într-un loc unde există aer condiționat (cel mai probabil acasă – pentru că aici îmi am și biroul).
  6. Plimbă-te printr-un parc din apropiere. Sper marele meu noroc (a fost, de fapt, o alegere), locuiesc în spatele Parcului IOR/Titan. Chiar dacă atunci când temperaturile o iau razna și în parc e foarte cald, la umbră lucrurile stau mult mai bine. Iar timpul trece mai plăcut, am văzut că din ce în ce mai mulți oameni vin cu o păturică și zăbovesc în zonă multă vreme. Mie îmi place să găsesc o bancă la umbră și să citesc.
  7. Dă o fugă până la munte. Sau la mare. La munte e clar mai răcoare, la mare temperaturile sunt doar cu câteva grade mai joase, dar există briza, care face diferența, și te poți răcori în mare. Da, știu că nu se poate în fiecare zi, dar măcar la sfârșit de săptămână sau… de câte ori poți 🙂
  8. Înghețata. Limonada (eu o prefer pe cea preparată de mine, dar merge și una băută pe terasă) Și berea rece.

Tare-s curioasă în final: TU cum faci față caniculei?

P.S. O chestie care nu știu dacă s-a inventat, dar mi s-ar părea extraordinară, ar fi un aer condiționat… la purtător. Poate o haină prevăzută cu ceva special…

Între timp, au apărut ventilatoarele portabile, am văzut relativ multe modele, dar singura variantă practică mi se pare cea pentru copii, pentru că o agăți de cărucior – cum este acest model. Am văzut această variantă prin parc, e drept că nu la un copil, ci la o bătrânică ce se deplasa cu un cadru, agățată cumva de acesta. Mi s-a părut o idee foarte bună.


Articolul acesta l-am scris inspirată de Roxana, căreia îi mulțumesc pe această cale. De câte ori voi avea nevoie de inspirație pentru a scrie… știu unde o găsesc.

4 comentarii pentru Cum faci față caniculei în această vară? 8 idei care te vor ajuta

4 lucruri mai importante decât banii

Eu aș putea spune că am o relație specială cu ei. Pentru că am ales să scriu un blog întreg despre bani. Am făcut-o însă din dorința de a ajuta…

Eu aș putea spune că am o relație specială cu ei. Pentru că am ales să scriu un blog întreg despre bani.

Am făcut-o însă din dorința de a ajuta și nu pentru că aceștia ar însemna ceva deosebit pentru mine. Eu îi văd de fapt doar ca pe un mijloc, iar dacă stau să mă gândesc, cred că orice e mai important decât banii pe lumea aceasta. Sunt însă sigură că ai nevoie de un anumit grad de confort pentru a ajunge la o asemenea concluzie, pentru cei care nu au o viață din cauza lipsei lor lucrurile stau diferit.

Lucruri-mai-importante-decat-banii

Sunt multe lucruri mai importante decat ei. Dar tot ma incapatanez sa ii car 🙂

Iată însă 4 lucruri care cred cu tărie că sunt mult mai importante decât banii, chiar și pentru cei care resimt lipsa acestora:

  • Casatoria și familia: să trăiești lângă cineva cu care să împarți tot ceea ce ai, de la bucurie la tristețe și speranță și până la chestiunile materiale, e cu siguranță cel mai frumos lucru din lume.
  • Experiențele. Să îmbrățișezi pe cineva și să îi spui că îți drag. Să urci pe un munte până în vârf. Să vizitezi o țară îndepărată, să cunoști oameni diferiți. Să vezi Parisul din vârful turnului Eiffel. Să privești lucrurile de care ți-e teamă direct in fata. Sa îndrăznești să visezi, să găsești energia pentru a merge mai departe, fără să știi dacă ai ales sau nu cea mai buna cale. Bucuria care o ai atunci cand experimentezi ceva nou este extraordinarș și, cred eu, este una dintre partile cele mai frumoase ale naturii umane.
  • Prietenia: să știi că poți conta pe cineva, că atunci când ai o problema, este cineva care te poate asculta și te poate intelege. Căruia să ii faci o vizită sau să ii dai un telefon, atunci cand ai nevoie de ceva, de la un sfat si pana la ceva mai concret. Sunt o norocoasă în această privință și recunoscătoare în același timp.
  • Sănătatea: aceasta cred că trebuia să fie pe primul loc. Este cea care îți permite să faci orice in viață, să urci orice munte, oricât de inalt.

De fapt, așa cum spuneam, totul este mai important în viața aceasta decât banii. Care sunt, până la urmă, doar un mijloc. Mai greu e cu cei care nu îi au…

Niciun comentariu despre 4 lucruri mai importante decât banii

O săptămână până la Paște

A trecut timpul și eu nu am reușit să scriu pe acest blog de 2-3 ori pe săptămână, așa cum mi-am propus. E adevărat că am avut o mulțime de…

A trecut timpul și eu nu am reușit să scriu pe acest blog de 2-3 ori pe săptămână, așa cum mi-am propus. E adevărat că am avut o mulțime de proiecte, am strecurat și câteva zile de vacanță – din nou la Brașov, avem noi ceva cu orașul acesta (și da, am vizitat și Librăria Cărturești de aici, chiar dacă în treacăt, am ales de această dată să zăbovesc un pic la Okian)…

De-Paste

Pregatiri de Paste

Săptămâna viitoare este Paștele, un Paște întârziat, cum îi spun eu celui care pică în primele zile de mai (că mai târziu nu se poate, din ceea ce știu eu).

Trei lucruri mi-am propus pentru această săptămână:

  • să ne hotărâm cum organizăm camera, pentru că am cumpărat o canapea de la Mobexpert care impune ceva reorganizări. Da, știu că ar fi trebuit să avem deja un plan, dar ne-am gândit și ne-am răzgândit de multe ori, în configurația actuală trebuie să schimbăm poziția mobilei de sufragerie (cumpărată acum mulți ani, tot de la ei și de care am hotărât că nu ne despărțim deocamdată) și să renunțăm la fotoliile vechi,
  • să fac un pic de ordine. Nu mai fac demult curățenie generală, de fapt de când am descoperit-o pe minunata Fly Lady si al său principiu foarte simplu: în fiecare săptămâna faci curat într-o încăpere. Practic, niciodată nu mai reușește să se facă cine știe ce dezordine prin casă,
  • să stabilesc meniul de Paște. Operațiune complicată, de obicei mama e cea care se ocupă de aspectul acesta, dar avem planuri separate, așa că… va trebui să găsesc ceva suficient de simplu încât să nu îmi ocupe prea mult timp, suficient de bun încât să nu uităm că va fi vorba, totuși, despre o masă festivă… Complicat și nu prea, probabil că o să se învârtă totul în jurul legumelor cu carne preparate în vasul tajine de care sunt tare mândra… Plus ouăle, e musai să înrosim ouă de Paște. Poate că vom comanda și o pască mică sau un cozonac, rămâne să ne hotărâm de unde.

Una peste alta, marele plan al săptămânii este să mențin lucrurile cum nu se poate mai simple, să reduc motoarele (lucrez pe cont propriu, deci cel puțin în teorie ar trebui să pot, experiența însă mi-a aratat că se poate ca multă lume să aibă ceva de făcut și implicit de ajutorul meu tocmai în ajunul sărbătorilor), să mă bucur de aceste sărbători cât se poate de mult.

Tu ce pregătiri de Paște vei face în această săptămână?

Niciun comentariu despre O săptămână până la Paște

Sandra Izbașa a anunțat că se retrage

Retragerea definitivă a Sandrei Izbașa din gimnastică nu este cred o surpriză pentru nimeni, de fapt cred că ar fi trebuit să spun că Sandra a anunțat că nu mai…

Retragerea definitivă a Sandrei Izbașa din gimnastică nu este cred o surpriză pentru nimeni, de fapt cred că ar fi trebuit să spun că Sandra a anunțat că nu mai revine, de retras s-a retras după Campionatele Mondiale de la Anvers.

Eu am bănuit acest lucru încă de anul trecut, când ea a anunțat că revine, dar a preferat să nu se alăture Lotului, ci să se antreneze la club și să revină atunci când poate prezenta 4 integrale decente.

Sandra-Izbasa

Sandra Izbasa – Aur la sărituri, Londra 2012

Așadar, Sandra pune punct unei cariere impresionante în gimnastică, care i-a adus două titluri și două medalii de bronz la cele două Olimpiade la care a participat (Beijing 2008 și Londra 2012), trei medalii mondiale (una de argint, două de bronz) și 12 medalii europene (dintre care 7 au fost de aur).

A fost o sportivă care se mobiliza extraordinar de bine în concursuri, o sportivă veselă, tenace și … cu stofă de campioană. Nu degeaba avea porecla Oscar :).

Câteva dintre momentele carerei Sandrei de care îmi place să îmi amintesc…

Bârna de la CM de la Aarhus, din 2006 (aici este cea din concursul Individual Compus, a luat bronz în acea zi, iar bârna i-a adus o medalie de argint):

Solul din 2008, exercițiul meu preferat din întreaga carieră a Sandrei. Un exercițiu pe care l-a dus până la capăt atentă, concentrată, dar și cu un zâmbet și conectându-se cu publicul, o artistă veritabilă, acrobată și dansatoare, toate ingredientele unui sol reușit…

Săriturile care i-au adus un aur neașteptat, dar meritat, la Olimpiada de la Londra 2012:

Un alt exercițiu superb al Sandrei Izbașa a fost solul de la Londra, pe Pink Floyd – Shine on you crazy diamond. Ca un răspuns peste ani la cel de la Beijing, arătând o gimnastă mai matură, dar cu aceleași abilități tehnice și artistice extraordinare. Aici e cel din finala pe echipe, lua cu siguranță medalie în finala la sol dacă nu ar fi existat un moment de relaxare, sau pur și simplu de oboseală și nu ar fi căzut pe ultima diagonală:

La revedere așadar Sandra Izbașa – gimnastă, abia aștept să te văd în postura de antrenoare! Mult succes, sunt sigură că orice vei alege să faci în viață vei face bine! Shine on, you crazy diamond!

Sursa foto

Niciun comentariu despre Sandra Izbașa a anunțat că se retrage

Și buni, și răi, și slabi, și grași…

…și frumoși, și urâți, și deștepți și… mai puțin deștepți, și buni și răi… De ce sunt unii oameni răi?, se întreba acum muuulți ani o fetiță cu ochi căprui, pătrunzători…

…și frumoși, și urâți, și deștepți și… mai puțin deștepți, și buni și răi…

de ce sunt rai unii oameni

De ce sunt unii oameni rai?

De ce sunt unii oameni răi?, se întreba acum muuulți ani o fetiță cu ochi căprui, pătrunzători și plete brune, tunse à la Mireille Mathieu… Ce dacă trecuse moda frumoasei cântărețe franțuzoaice, pasiunea bunicului ei pentru ea nu trecuse (și întâmplător chiar bunicul o tundea)?

Răspunsul a venit simplu și direct de la bunica, același pentru numeroasele de-ce-uri exprimate de fetița cu ochi căprui de-a lungul timpului – referitoare la toate caracteristicile oamenilor, pe care o fetiță care abia le descoperea le observa cu atenție și pentru care avea nevoie de explicații.

Pentru că dacă am fi cu toții la fel, lumea ar fi un loc tare plictisitor.

**************

Am zâmbit când am citit articolul Ioanei, nu știu dacă e un răspuns pentru ea, care se referă la oamenii deștepți și răi în același timp, dar… eu așa îmi răspund atunci când nu pot justifica anumite comportamente :).

2 comentarii pentru Și buni, și răi, și slabi, și grași…

Type on the field below and hit Enter/Return to search