Am copilărit în Dobrogea, unul dintre cele mai frumoase ținuturi ale României, dacă mă întrebi pe mine, și ca orice copil cred, am făcut o mulțime de excursii de o zi cu școala.
În general undeva în primăvară, dar și la sfârșitul anului școlar se alegea o zi în care urma să plecăm în excursie. În anumiți ani am făcut excursii și în septembrie-octombrie, când timpul era încă frumos.
Părinții plăteau în prealabil prețul acesteia, ne dădeau ceva bani de buzunar și un rucsăcel sau o sacoșă cu ceva mâncare (eu mă bucuram cel mai mult când primeam un borcănel de zacuscă și mama le păstra special pentru asemenea ocazii) și porneam dis de dimineață la drum.
Autocarele erau mari, prăfuite și de cele mai multe ori supraveghetorii ne înghesuiau 3 copii pe 2 banchete, însă noi eram atât de veseli încât toate acestea erau amănunte fără prea mare importanță.
Excursiile erau aproape mereu aceleași, în așa fel încât am ajuns de mai multe ori în același loc:
- Nordul Dobrogei era cea mai populară destinație (plecam de la Constanța). Vizitam cetatea Enisala, apoi urcam către Tulcea, unde se vizita invariabil Muzeul Deltei Dunării. În unele variante ale excursiei erau incluse și Mănăstirile Cocoșul și Celic Dere. O variantă a excursiei includea doar cele 2 mănăstiri din nordul Dobrogei și era preferata mea, pentru că stăteam mult la fiecare în parte și ne puteam bucura de natură și de tot ceea ce ne înconjura. Plus că eram lăsați să culegem în voie cireșe de la una dintre mănăstiri (sau de la amândouă, nu mai țin minte),
- Monumentul de la Adamclisi. Excursia aceasta era una scurtă, monumentul fiind destul de aproape de Constanța. Prima dată m-a fascinat, ulterior mă cam plictisisem de ea, erau aceleași informații pe care le știam deja. În plus, monumentul este o reconstituire și nu apreciam prea mult acest lucru J,
- Sudul Dobrogei, Mănăstirea Dervent și Peștera Sf. Andrei. Unele variante includeau și monumentul de la Adamclisi, pe la care treceam înainte. Una dintre cele mai frumoase excursii după părerea mea, sudul Dobrogei are și el farmecul lui, iar peisajele din preajma mănăstirii sunt foarte frumoase.
Recitind articolul am realizat că am fost un copil norocos: am avut o învățătoare și o școală care s-au preocupat de aspectul acesta și am mers în multe locuri foarte frumoase (în gimnaziu nu-mi amintesc să fi făcut multe excursii, dar în liceu am făcut-o pe cea din sudul Dobrogei).
Hai să deschidem cufărul cu amintiri:
Tu ce excursii ai făcut cu școala?
Mai, imi faci un chef de duca spre Dobrogea!!!!
Acolo tot vreau sa ii duc pe copii , dar nu am reusit pana acum!
E frumoasa Dobrogea. Frumoasa si salbatica, asa o vad eu.
Oh…imi aduc aminte de una singura prin mai multe locuri din tara. Brasov, Craiova, Valea Oltului…Un circuit cum ar veni… A fost tare frumos! 🙂
In rest.. pe vremea noastra nu prea au avut parte de multe excursii 🙁
Oooo…. uite ca mi-ai adus aminte de o excursie la Predeal pentru elevii olimpici… dar asta nu a fost cu clasa, am stat 4 zile si a fost prima mea iesire importanta.
O, la noi Alba Iulia si Sarmisegetusa erau de baza. Si cam des alese.
De cand imi doresc sa ajung pe acolo…. Al meu nu prea e incantat, a facut liceul la Alba Iulia si nu are cele mai placute amintiri, asa ca am ocolit cu gratie zona.
Eheee…excursii am tot facut, mai ales ca ai mei parinti sunt profesori si organizau si mergeam si noi cu ei si in tabere de asemenea.
Adamclisi – sigur era pe lista cu Manastirea Dervent si Manastirea Sf Ap Andrei si ne opream sa bem apa de la cismea/izvor la ion Corvin. Peisajele sunt intr-adevar pitoresti.
Apoi spre Tulcea am fost si noi la Enisala, Tulcea cu muzeele, Manastirea Cocos si Celic Dere, ne opream sigur si la Babadag la padure, la 2 iepurasi. Nu mai stiu sigur dar cred ca am fost si la Saon – tot manastire si ea.
Toate excursiile au fost facute pana in 1990, dupa…pauza…
Era frumos, mergeam cu copii mai mari, ne bagam printre ei, ne aveau si pe noi in grija 🙂
Cate amintiri…
O zi frumoasa!
Daaa, cum am putut sa uit de popasul de la 2 iepurasi… Asa e, si noi tot pana in 90 am facut excursii, am asociat cu scoala primara pentru ca la Revolutie incepeam gimnaziul, dar cred ca pur si simplu s-au facut mai rar dupa aceea.
Noi nu mergeam in excursii foarte des (dupa 90). Am fost o singura data la manastirile din preajma Sucevei si parca de vreo 2 ori in Neamt si la Cheile Bicazului – Lacul Rosu. Mai des mergeam cu mama prietenei mele, care era invatatoare si ea, decat cu clasa noastra 🙂