În noapte, de Haruki Murakami [review]

Am citit de curând cartea În noapte și, ca după fiecare lectură a unui roman al lui Murakami, am rămas ușor nedumerită, parcă mi-aș fi dorit ca totul să meargă mai departe și să văd un pic din evoluția personajelor dincolo de acea noapte.

O noapte în care am avut senzația că mă strecor în cursul unor vieți, pe parcursul unei singure nopți, în care, cu precizie cinematografică, vedem acțiunile (sau non-acțiunile, pentru că unul dintre personaje nu face altceva decât să doarmă, deloc surprinzător pentru perioada nopții, dar știe Murakami să adauge și aici latura de mister și chiar un pic de fantastic) a câtorva personaje, șase la număr.

Deloc puține aceste acțiuni, implică o agresiune fizică și sexuală, trăirile puternice a doi tineri abia ieșiți din adolescență cu fricile și frustrările lor, frici și frustrări proiectate în următorul personaj, la o altă vârstă, angajata unui love hotel, unde se desfășoară mare parte din acțiune – aici având loc agresiunea fizică având ca protagoniști o prostituată și un angajat al unei companii de software din zonă, aflat în tura de noapte.

În paralel, urmărim somnul unui al șaselea personaj, cel mai straniu dintre toate, o fată de o frumusețe rară, care s-a hotărât în urmă cu ceva timp să doarmă, pur și simplu.

Am simțit orașul – Tokyo – ca unul dintre personajele acțiunii, ce „arată ca o vietate uriașă”… pe parcursul nopții vedem cum salariații se grăbesc să prindă ultimul tren, doi polițiști patrulează fără ca cineva să îi bage în seamă, o furgonetă neagră cutreieră străzile „de parcă ar evalua orașul”… oraș care „funcționează după propriile reguli”.

„În noapte” este o carte stranie (cred că am spus acest lucru la finalul oricăreia dintre cărțile lui Murakami pe care le-am citit), o succesiune de secvențe care ne ajută să legăm, în final, personajele între ele. Chiar dacă nu avem parte de un final propriu-zis – finalul este sfârșitul nopții, începutul unei noi zile. Fiecare secvență este precedată de imaginea ceasornicului care arată o oră și mai mică din noapte.

Ai senzația că vezi un film a cărui acțiune nu o înțelegi mereu în totalitate, prinzi doar bucăți din ea – poate că ațipești din când în când, pentru că ești foarte obosit -, iar la sfârșit, pentru că îți este foarte somn, adormi chiar înainte să vezi care e finalul.

Mie mi-a plăcut „În noapte”. Îmi place Murakami în general. Este micuță, se citește ușor, am citit-o pe parcursul unei călătorii cu trenul, terminând-o în aceeași seară, acasă.

Așa că îndrăznesc să o recomand :). O poți comanda de aici sau de aici.