Trăim într-o societate în care cu toții suntem peste măsură de ocupați, iar nevoia de simplitate e mai mare ca oricând. Viața simplă a devenit parcă ceva complicat și nu la îndemână oricui…

Viata simpla

Nu demult povesteam cu o prietenă care are doi copii mici despre mamele noastre, care spălau la mână, alergau pe la cozi pentru o bucată de carne pe care o găteau în cele mai originale moduri, pentru a ajunge tuturor și pentru cât mai multe mese, reparau și coseau hainele care aveau prostul obicei să se uzeze și rupă – mai ales că opțiunile erau extrem de puține, primeau invitați și da, aveau și un serviciu…

Dincolo de toate acestea, găseau timp pentru a citi o carte sau a sta cu noi în pijamale, citindu-ne o carte sau ascultând  ce am mai făcut în ultimul timp la școală sau grădiniță.

Lucrurile aveau atunci o rutină și o simplitate a lor, dincolo de problemele pe care nu poate nimeni să le nege… Rutină și simplitate pe care ne-o dorim și pe care le putem regăsi, cu condiția să ne dorim acest lucru.

Iată câteva lucruri mari pe care mă străduiesc să le fac de la o vreme, cu rezultate care nu au întârziat să apară:

  1. Simplificarea ambientului, a locuinței. Fac tot posibilul ca prin casă să nu adun lucruri, mai ales din cele cu care știu că mă voi lupta ulterior. Orice intră în casă trebuie să aibă un loc și un scop – și-mi place mult și regula unul vine, altul pleacă. De câte ori luăm ceva nou, debarasez un lucru care nu era folosit de multă vreme. Am făcut pași mari în ultimul timp, mai ales de ceva vreme încoace, dar tot am impresia că se mai poate și că deținem în continuare mult mai multe lucruri decât folosim. Până la un punct e ok, dacă însă adună praf inutil… e nevoie de măsuri…
  2. O anumită rutină. Pentru casă, muncă și chiar timp liber. Mie îmi plac în general lucrurile noi și situațiile noi, dar am observat că am nevoie de anumite ore între care să muncesc, dar și de mici lucruri repetitive pe care le fac dimineata și seara de exemplu. Și nu mă refer la spălatul pe dinți, care e obligatoriu, ci la grija ca chiuveta să fie seara curată, fără vase în ea, rufele să fie spălate luni și călcate până miercuri, etc
  3. Obișnuința de a spune nu atunci când este cazul. Atât de greu am învățat să renunț la unele invitații, să spun nu unor propuneri, să mă obișnuiesc cu faptul că ziua mea de lucru are undeva în jur de 8 ore și ce le depășește este din timpul meu liber sau cel pe care ar trebui să îl dedic altor activități…
  4. Un spațiu de lucru simplu, fără nimic altceva decât un laptop, o imprimantă și o pereche de căști. Și o agendă, de fapt. Categoric în această formă sunt mult mai productivă și cred că în orice domeniu reușești să te rezumi la esențial lucrurile ajung să fie realizate mult mai rapid și mai eficient.
  5. O listă scurtă cu ceea ce este esențial de rezolvat în fiecare zi. 5 lucruri îmi propun în general, am observat că atunci când îmi propuneam foarte multe ajungeam într-o cursă cu mine și eram mereu frustrată că nu puteam mai mult. Puțin, dar bun, e principiul de acum…
  6. Fiecare lucru are un loc al lui. Îmi aduc mereu aminte de bunicul meu, care prefera să pună de 3 ori cuțitul la loc decât să îl vadă mereu pe masă… Și-mi aduc aminte și că râdeam de el, dar acum observ cam aceeași dorință de a avea un loc pentru toate și a le vedea pe fiecare exact în același loc. E mult mai simplu să faci curat așa, plus că găsești imediat tot ce ai nevoie…
  7. Mai puțin și mai bun. Am ajuns să apreciez lucrurile mai scumpe în ultimul timp, mai ales în anumite zone – prefer o pereche de ghete și de cizme de cea mai bună calitate, care nu se strică cu una, cu două, în loc de o mulțime de lucruri de mai proastă calitate

Ce am citit și mi-a plăcut pe tema simplității/simplificării lucrurilor:

Cred că voi continua acest articol pe măsură ce-mi mai vin idei despre viața simplă – de fapt, despre cele pe care și reușesc să le aplic :).