Cafeneaua Iuliei

Sfaturi, idei, recomandari

10 modele de rochii Desigual online – scurte și maxi

Atât de mult îmi place Desigual – brandul cu haine altfel, așa cum le văd eu și așa cum au și pornit la drum acum mai bine de 30 de…

Atât de mult îmi place Desigual – brandul cu haine altfel, așa cum le văd eu și așa cum au și pornit la drum acum mai bine de 30 de ani, în 1984, cu sloganul “Desigual, nu e la fel”.

Într-adevăr, cu o rochie Desigual – ca și cu orice altă piesă de îmbrăcăminte de la ei – ai toate șansele să ieși în evidență. Culori și imprimeuri vesele, optimiste, pline de culoare. Atunci când porți Desigual parcă nu poți fi altfel decât vesel și plin de energie!

Să vedem însă selecția mea de modele de rochii Desigual online din colecția 2017 – le-am împărțit în scurte și lungi, pentru a putea căuta cu mai mare ușurință rochia dorită:

Rochii Desigual scurte

O rochiță Desigual în care verdele se îmbină cu roșul și diverse nuanțe de maro, care te va face cu siguranță remarcată oriunde decizi să o porți. Cumva, pentru mine aceasta e rochița Desigual clasic, și are și un preț foarte bun:

Rochie Desigual

Rochie Desigual scurta verde

Ai aici detalii și preț

O rochie cu mânecă scurtă și imprimeu floral, care îmi place la fel de mult:

Rochie Desigual imprimeu floral

Aici ai detalii și preț

O altă rochie spectaculoasă, de această dată prin culoarea roșu bordeaux și croiul deosebit – imprimeul fiind mult mai simplu, dar și acesta de efect:

Rochie Desigual scurta rosu bordeaux

Ai aici detalii și preț

O rochie ceva mai conservatoare, albastră, dar nu mai puțin deosebită, cu un cordon foarte șic în talie. Sunt sigură că va atrage toate privirile atunci când o vei purta:

Rochie Desigual albastră

Vezi aici detalii și preț

O rochiță Desigual fără mâneci, cu decolteu cu ștrasuri:

Rochie Desigual scurta spectaculoasa

Ai aici detalii și preț

Rochii Desigual lungi

În ceea ce privește rochiile Desigual maxi, am găsit cu mult mai puține modele decât cele scurte, câteva dintre ele însă mi s-au părut foarte frumoase și le voi trece mai jos:

O rochie maxi multicolora vaporoasa cu franjuri și cordon în talie – roșu și negru sunt culorile predominante. Dacă aș citi doar descrierea, cred că rochia mi s-ar părea … prea mult, dar uite cât de frumoasă este:

Rochie Desigual lunga negru cu rosu

Click aici pentru detalii și preț

Rochie maxi multicolora cu imprimeu floral și decupaj pe partea din spate. Verdele este culoarea dominantă sau cea care îți ia ochii la această rochiță, dar ca în cazul oricărei piese de îmbrăcăminte marca Desigual, culorile sunt numeroase și extrem de bine îmbinate:

Rochie Desigual Maxi

Rochie Desigual maxi cu verde, imprimeu floral

Click aici pentru detalii și preț

O rochie lungă albastru închis, cu design suprapus. Îmi place tare mult această rochiță, cred că este preferata mea din toate modelele pe care le-am selectat:

Rochie Desigual lunga albastra

Rochie maxi albastru închis

Click aici pentru detalii și preț

O altă rochiță multicoloră în care verdele este culoarea care ne atrage în primul rând atenția. Imprimeul este spectaculos, cu flori si păsări tropicale – așa îl văd eu cel puțin – și cred că acest model de rochie va veni bine atât unei fete slabe, cât și uneia cu ceva forme:

Rochie Desigual imprimeu tropical

Rochie Desigual imprimeu tropical

Click aici pentru preț și alte detalii

O rochie maxi neagră, cu mânecă scurtă și la fel de spectaculoasă ca toate rochițele de la Desigual:

Click aici pentru detalii și preț

Sunt curioasă acum: preferata ta care este?

19 comentarii pentru 10 modele de rochii Desigual online – scurte și maxi

Diferența între a lucra de acasă și a sta acasă

Acasă nu am stat decât în vacanțele școlare sau studențești, timp pe care încercam să îl petrec cu folos, chiar dacă mai trișam uneori și mergeam destul de des la…

Acasă nu am stat decât în vacanțele școlare sau studențești, timp pe care încercam să îl petrec cu folos, chiar dacă mai trișam uneori și mergeam destul de des la plajă, vara cel puțin. Era și greu să nu o fac, „acasă” fiind pe atunci la Constanța, la câteva stații de troleibuz de mare.

De ceva vreme însă lucrez de acasă, în marea majoritate a timpului.

Lucrat de acasa

Un birou tare dragut pentru lucrat de acasa

Am un birou amenajat extrem de simplu (nu am lângă mine decât telefonul, imprimanta și o cană de cafea uneori, în afara laptopului), la care îmi petrec de la 4 la 10-11 ore pe zi (încerc să mențin o medie rezonabilă, dar uneori apar urgențe atât în zona de muncă, cât și în cele ale vieții personale – trebuie să balansez cumva). Evident, orele acestea le muncesc în fiecare zi, iar de când lucrurile se petrec pe bani, sunt mult mai atentă cu ele.

În continuare însă sunt nevoită să zâmbesc și să explic unor cunoștințe, rude sau prieteni că statul acasă și lucratul de acasă nu au nimic în comun. Că nu sunt casnică – nu că aș avea ceva împotrivă, dar pur și simplu nu e cazul meu. Plus ca, zic eu, chiar dacă aș fi fost casnică aș fi avut o mulțime de treburi de făcut.

Cel mai greu îmi este atunci când sunt persoane care așteaptă lucruri de la mine.

Dar de ce nu poți face acest lucru / sau să mergi acolo, că doar stai acasă?

Atunci trebuie să reiau povestea cu a lucra de acasă nu înseamnă a sta acasă. În prea multe explicații nu mă lansez eu, dar uneori îmi e și mie greu să tot explic și să reiau problema, care pentru mine nici măcar nu e o problemă, e normalitatea.

În fine. Ieri am socializat cu o doamnă destul de în vârstă din câte mi-am putut da seama. A venit vorba și despre ocupație și i-am spus că lucrez în domeniul online, în cea mai mare parte de acasă.

Spre surprinderea mea, nu m-a privit de parcă veneam de pe Marte, nici nu a tras concluzia că stau degeaba… și știa foarte bine care e diferența dintre a sta acasă și a lucra de acasă.

Și fata mea lucrează de acasă… tot așa, pe Internet. E destul de chinuită, mititica. Lucrează de dimineață până seara. La birou te mai oprești, mai schimbi o vorbă cu colegii, mai iei o cafea de la automatele alea… Acasă e doar muncă, muncă și iarăși muncă. 

În sfârșit cineva care mă înțelege! mi-am spus.

Adevărul este însă că am explicat de tare multe ori acest lucru, și parcă-parcă și cei din jurul meu au început să mă înțeleagă. Dar lucratul de acasă are și multe alte dezavantaje și avantaje despre care mă gândeam să povestesc la un moment dat și tare mi-ar plăcea să știu dacă sunt persoane care mă citesc în aceeași situație, poate schimbăm impresii :).

11 comentarii pentru Diferența între a lucra de acasă și a sta acasă

De ce avem nevoie de un aparat de vidat alimentele?

Unul dintre lucrurile pe care le doresc de la acest blog este să fie util. Celor care îl citesc, dar și mie până la urmă :). De aceea m-am gândit…

Unul dintre lucrurile pe care le doresc de la acest blog este să fie util. Celor care îl citesc, dar și mie până la urmă :). De aceea m-am gândit la o serie de articole practice, cu privire la diverse lucruri pe care merită sau nu să le deținem, merită sau nu să le cumpărăm…

Am mai povestit cred, mai ales pe blogul Economisim, eu aleg destul de atent ceea ce cumpăr, nu-mi place să mă trezesc cu casa plină de lucruri care îmi folosesc mai puțin și mai și adună praf.

Aparatul de vidat Laica – de aici

Una dintre dilemele din ultimul timp a fost a utilității unui aparat de vidat alimente, despre care am auzit multe lucruri bune, dar de care nu am simțit în mod special nevoia de-a lungul timpului, trebuie să recunosc.

Am apelat la ajutor pentru acest articol, al cuiva care consider că este mult mai îndreptățit ca mine să vorbească despre aparatul de vidat – la ajutorul Claudiei de la Lecturi și Arome, căreia vreau să îi mulțumesc pe această cale.

Ce mi-a spus Claudia poți să citești mai jos în legătură cu aparaul de vidat. Îi dam cuvântul, așadar :).

****

Cred ca nu mai trebuie sa iti aduc si eu acum argumente despre cat de benefic este pentru sanatatea noastra sa gatim alimentele cat mai sanatos. Prajitul, gatitul ingredientelor uneori prea mult scad calitatile nutritive ale preparatului final. Ajungem sa mancam doar de dragul gustului sau a ceea ce vizual ne ispiteste in farfurie.

Dar, daca exista si solutii pentru a gati sanatos, pentru a pastra valoarea nutritiva a ingredientelor din mancare in paralel cu mentinerea unor standarde vizuale de calitate in farfurie, de ce sa nu o facem? Una dintre aceste solutii  in bucatarie este, după părerea mea, folosirea unui aparat de vidat.

Aparatul de vidat are rolul de a elimina aerul si umezeala din ambalaj, sigilarea ermetica determinand incetinirea formării muceagiurilor si bacteriilor, care pot altera alimentele.

Cu ajutorul lui poti pastra mai mult timp fructele proaspete in frigider.

Poti gati mancarea folosind tehnica gatirii sub vid, metoda ce consta in a prepara alimentele preambalate in saci din plastic cu interiorul vidat si, evident rezistenti termic, la temperaturi joase pentru o perioada mai lunga de timp. Sigilarea ermetica, ce are loc prin vidare, blocheaza schimbul de substante cu exteriorul, aromele mancarii gatite astfel ramanand in interior. Mancarea obtinuta astfel este mai gustoasa si mai sanatoasa.

Ce tipuri de aparate de vidat exista?

Exista mai multe tipuri de aparate de vidat. Cele mai folosite sunt cele de tip cuva, clema si duza retractabila.

Cele de tip cuva sunt foarte performante, dar de mari dimensiuni si mult mai scumpe. Ambalajul cu produsul se introduc cu totul in aparatul de vidat, de unde pompa de vacuum scoate aerul. Sunt folosite mai mult in fabrici sau in supermarketuri.

Aparatele tip clema sunt cele mai utilizate in bucatarie. In acestea doar un capat al pungii se introduce in aparat, in timp ce punga cu produsul se asaza alaturi, pe blatul de bucatarie, pompa facandu-si treaba.

Cele cu duza retractabila sunt de mici dimensiuni si mai ieftine, iar duza se introduce in punga ce trebuie vidata. Pentru uz casnic, de obicei cele tip clema au si tub cu duza retractabila, fiind cele mai recomandate, imbinand practic functiile celor doua tipuri de aparate de vidat.

Iată și câteva exemple de aparate de vidat care :

  • Aparatul de vidat Gorenje VS 110W posibilitatea sa lipeasca inclusiv pungi obisnuite, asa ca poti cumpara diverse tipuri de pungi din comert, nu numai pungi speciale pentru astfel de aparate. Este un aparat de vidat cu review-uri multe și pozitive, se pare că cei care l-au achiziționat au fost mulțumiți de el,
  • Aparatul de vidat Laica VT 3113 are mai multe functii, cum ar fi cea de oprire automata si sigilare a pungii dupa oprire.
  • Aparatul de vidat Food Saver are functii multe si poate fi utilizat atat in mediul uscat, cat si in cel umed. Aparatul are un spațiu de depozitare cu rola si cutter și o tavă de picurare detașabilă – poți congela așadar inclusiv mâncare gătită, brânză, etc.

 Ce buget alocam aparatului de vidat?

Este o intrebare dificila, la care trebuie sa raspuzi inainte de achizitionarea unui aparat de vidat. Pentru ca uneori un astfel de aparat poate ajunge să fie foarte scump. Parerea mea?

Cumpara unul de 300-400 de lei. Poti face cu el si ce faceti cu unul foarte scump. Tine cont doar de faptul ca atunci cand il cumperi o faci pentru a-ti fi util si nu doar pentru a avea inca un aparat electrocasnic pe care sa il tii ca pe un trofeu pe blatul din bucatarie.

Merita sau nu sa achizitionam un aparat de vidat?

Cu siguranta, da.

Un aparat de vidat este foarte util, mai ales daca esti genul de gospodina care chiar foloseste bucataria. Se pot pastra alimentele un timp indelungat, se pot ambala pentru a fi trimise copiilor studenti, care invata in alte localitati, se pot compacta pentru pastrarea la congelator pe timpul iernii.

Poti pastra si fructe la congelator, pentru ca dupa ce este scos aerul, fructele se congeleaza mai bine, fara sa le fie afectata strucura. Se pot lua alimente in excursii si calatorii, dupa ce s-a scos aerul din caserole speciale concepute pentru acest scop. Racite in frigider, vor putea fi  folosite in decursul unei zile de calatorie.

Deci, daca inca te mai intrebi, merita sau nu aceasta achizitie, raspunsul este, cu siguranta DA.

****

P.S. Eu îi mulțumesc pentru articol Claudiei. Încă nu am cumpărat un aparat de vidat, pentru că atunci când ne-am pus problema răspunsul nostru nu a fost la fel de categoric, însă ne gândim pe viitor și la un asemenea electrocasnic pe care îl vom folosi, cu siguranță, dacă îl vom achiziționa.

25 de comentarii pentru De ce avem nevoie de un aparat de vidat alimentele?

În noapte, de Haruki Murakami [review]

Am citit de curând cartea În noapte și, ca după fiecare lectură a unui roman al lui Murakami, am rămas ușor nedumerită, parcă mi-aș fi dorit ca totul să meargă…

Am citit de curând cartea În noapte și, ca după fiecare lectură a unui roman al lui Murakami, am rămas ușor nedumerită, parcă mi-aș fi dorit ca totul să meargă mai departe și să văd un pic din evoluția personajelor dincolo de acea noapte.

In noapte - Haruki Murakami

In noapte – Haruki Murakami

O noapte în care am avut senzația că mă strecor în cursul unor vieți, pe parcursul unei singure nopți, în care, cu precizie cinematografică, vedem acțiunile (sau non-acțiunile, pentru că unul dintre personaje nu face altceva decât să doarmă, deloc surprinzător pentru perioada nopții, dar știe Murakami să adauge și aici latura de mister și chiar un pic de fantastic) a câtorva personaje, șase la număr.

Deloc puține aceste acțiuni, implică o agresiune fizică și sexuală, trăirile puternice a doi tineri abia ieșiți din adolescență cu fricile și frustrările lor, frici și frustrări proiectate în următorul personaj, la o altă vârstă, angajata unui love hotel, unde se desfășoară mare parte din acțiune – aici având loc agresiunea fizică având ca protagoniști o prostituată și un angajat al unei companii de software din zonă, aflat în tura de noapte.

În paralel, urmărim somnul unui al șaselea personaj, cel mai straniu dintre toate, o fată de o frumusețe rară, care s-a hotărât în urmă cu ceva timp să doarmă, pur și simplu.

Am simțit orașul – Tokyo – ca unul dintre personajele acțiunii, ce „arată ca o vietate uriașă”… pe parcursul nopții vedem cum salariații se grăbesc să prindă ultimul tren, doi polițiști patrulează fără ca cineva să îi bage în seamă, o furgonetă neagră cutreieră străzile „de parcă ar evalua orașul”… oraș care „funcționează după propriile reguli”.

„În noapte” este o carte stranie (cred că am spus acest lucru la finalul oricăreia dintre cărțile lui Murakami pe care le-am citit), o succesiune de secvențe care ne ajută să legăm, în final, personajele între ele. Chiar dacă nu avem parte de un final propriu-zis – finalul este sfârșitul nopții, începutul unei noi zile. Fiecare secvență este precedată de imaginea ceasornicului care arată o oră și mai mică din noapte.

Ai senzația că vezi un film a cărui acțiune nu o înțelegi mereu în totalitate, prinzi doar bucăți din ea – poate că ațipești din când în când, pentru că ești foarte obosit -, iar la sfârșit, pentru că îți este foarte somn, adormi chiar înainte să vezi care e finalul.

Mie mi-a plăcut „În noapte”. Îmi place Murakami în general. Este micuță, se citește ușor, am citit-o pe parcursul unei călătorii cu trenul, terminând-o în aceeași seară, acasă.

Așa că îndrăznesc să o recomand :). O poți comanda de aici sau de aici.

6 comentarii pentru În noapte, de Haruki Murakami [review]

O țară tristă…

Sunt optimistă de felul meu și e tare greu să mă scoți din ale mele și să mă convingi că nu există mereu loc și speranță de mai bine. Zilele…

Sunt optimistă de felul meu și e tare greu să mă scoți din ale mele și să mă convingi că nu există mereu loc și speranță de mai bine.

Zilele acestea însă am dat peste o știre care m-a întristat profund.

Nu am știut că persoanele cu un venit sub 126 de lei (!) pe lună beneficiază de masă gratuită la cantinele sociale. Nu știam nici că Primăria Constanța a oferit această masă (cred că vorbim despre o masă pe zi, în valoare de 6 lei am citit eu pe undeva, sper să nu mă înșel) tuturor celor care au venit sub 500 de lei.

M-aș fi bucurat de acest lucru, pentru că un venit de 500 de lei pe lună mi se pare total insuficient pentru traiul de zi cu zi, mai ales atunci când vorbim despre persoane în vârstă, unele dintre ele singure. Întâmplător știu că, de exemplu, la Constanța se plătește foarte mult Întreținere, părinții mei au avut și 600 de lei și mai bine de plată iarna, două persoane, două camere.

Ei bine, la câțiva ani distanță, cineva a hotărât că acești oameni au mâncat fără să plătească, deși ar fi trebuit… așa că au de restituit sume foarte mari raportat la veniturile lor. Nici nu-mi imaginez ce înseamnă să ai 260 de lei pensie și să trebuiască să restitui statului 1.200 de lei! Probabil că suma ți se pare imensă, poate că unii dintre acești oameni nu au văzut vreodată atâția bani grămadă!

E trist ceea ce se întâmplă și mi se pare trist și prin prisma faptului că vorbim despre oameni amărâți, poate cu probleme de sănătate pe care nu au cum să le trateze… și care primesc și o asemenea veste. Cum va rezista inima lor? Va rezista oare?

Sunt oameni simpli, care se pot trezi brusc într-o situație care efectiv îi pune la pământ. Sper din toată inima să se găsească o soluție, dar cred că simplul fapt că li s-a comunicat deja așa ceva este pur și simplu de neimaginat, bieții oameni neavând nicio vină că primăria sau mai știu eu cine a luat o decizie care nu era în conformitate cu prevederile legii.

Și, din păcate, nu este singurul lucru trist care li se întâmplă persoanelor în vârstă de la noi. Parcă nimeni nu se gândește că ar putea ajunge la vârsta aceea și cu problemele acelea…

Aș fi vrut să scriu un articol ceva mai vesel vineri după amiază, dar nu am putut să nu povestesc despre această nedreptate. Știrea este aici:

3 comentarii pentru O țară tristă…

Portocalele frumoase pentru care trebuie să lupți :)

Dacă este ceva care nu îmi lipsește pe toată perioada iernii și a primăverii timpurii, cea dinaintea apariției fructelor autohtone, este acest fruct zemos și dulce, cu gust de Crăciun…

Dacă este ceva care nu îmi lipsește pe toată perioada iernii și a primăverii timpurii, cea dinaintea apariției fructelor autohtone, este acest fruct zemos și dulce, cu gust de Crăciun și amintiri din copilărie. Le cumpăr de câte ori am ocazia și le țin pe balcon, prefer să am prea multe decât să nu am deloc.

Da, sunt momente în care mă bucur mult că trăim perioada aceasta a abundenței :).

portocale-frumoase-si-zemoase

Portocale dulci si zemoase

Zilele acestea am trecut evident pe lista mea de cumpărături câteva portocale (avem și noi în sfârșit un Mega la o aruncătură de băț, cred că zona Ambrozie rămăsese printre ultimele din București care suferea din acest punct de vedere). Raionul de portocale e extrem de aproape de intrare, dar spre dezamăgirea mea mă așteptau doar câteva fructe nu foarte frumoase, nu aș fi cumpărat nici măcar una, ce să mai vorbesc despre cele 2 kilograme la care mă gândisem.

Uitându-mă mai atent, am observat că erau 3-4 lăzi sub cele 2 aflate la vedere, cu portocale frumoase, nu foare mari, perfecte pentru noi. Am dat ușurel lada cu portocale pe care nu le-aș fi cumpărat la o parte și m-am servit din acelea. Între timp, s-a apropiat de mine și o doamnă un pic mai în vârstă, care a zâmbit și mi-a spus că și ea vroia portocale, dar nu i-au plăcut cum arătau cele din lădițele de deasupra, așa că renunțase.

Eu nu renunț chiar ușor la ceea ce îmi doresc, așa că am invitat-o și pe doamnă să mi se alăture, prinzând ceva mai mult curaj amândouă. Cei din magazin ne-au văzut, dar nu au comentat. Ce bine!

Totuși, nu am putut să nu mă gândesc că același lucru l-am observat și la alte magazine, nu de puține ori. Și că nu înțeleg deloc de ce, în dorința de a vinde 5-6 fructe pe care evident că nu le mai cumpără nimeni, pierd clienți pentru alte câteva kilograme. Clienți care nu sunt atât de perseverenți ca mine, sau cărora le este poate rușine să ia de unde doresc sau se tem că li se va spune ceva…

Până la urmă însă așa se întâmplă și în viață.

Rareori lucrurile frumoase ne sunt oferite pe tavă. Trebuie să ne luptăm pentru ele, uneori cu propriile temeri și concepții, indiferent care sunt acestea, alteori cu persoane din jurul nostru (nu am exclus posibilitatea ca un angajat zelos să îmi spună că nu pot să dau lăzi la o parte după bunul plac, din fericire nu a fost cazul), alteori pur și simplu nu avem chef să căutăm ceea ce ne dorim…

Dar după ce am savurat și în această dimineață o portocală pentru care m-am luptat așa cum am povestit, pot spune că a meritat efortul. Chiar dacă în continuare nu înțeleg mentalitatea conform căreia ar trebui să expui marfa mai puțin frumoasă la vedere și să o ascunzi bine pe cealaltă. Eu gândesc invers :).

3 comentarii pentru Portocalele frumoase pentru care trebuie să lupți :)

Cartea asta sau cartea cealaltă [leapșă]

A adunat ceva praf blogul acesta și îi sunt recunoscătoare Claudiei pentru că mi-a „dat de lucru”, mai bine-zis m-a invitat să particip la o leapșă despre cărți și lectură. Nu…

A adunat ceva praf blogul acesta și îi sunt recunoscătoare Claudiei pentru că mi-a „dat de lucru”, mai bine-zis m-a invitat să particip la o leapșă despre cărți și lectură. Nu puteam să o refuz (doar am întârziat un pic cu publicarea articolului), mai ales când subiectul îmi plăcea atât de mult!

Să vedem, așadar…

leapsa-cu-carti

Leapsa cu carti

Preferi cititul în pat sau în alt loc?

Ani de zile am citit în pat, dar acum am micul meu colțișor de sufragerie, cu un fotoliu și o noptieră, perfect pentru a mă cuibări seara cu o carte bună în mână. Fotoliul nu e foarte comod, probabil că o să îl înlocuiesc la un moment dat, dar colțișorul aș vrea să îl păstrez…

Personaj principal feminin sau masculin?

E o perspectivă nouă, recunosc că nu m-am gândit vreodată dacă aș avea vreo preferință și nici involuntar nu am. Îmi plac personajele puternice, bine conturate, dar care au și o latură fragilă, pentru că mi se par mai credibili așa.

Dar ceea ce urmăresc e mai degrabă povestea și modul în care e spusă.

Gustari dulci ori sarate?

Fără gustări! Când eram mai mică îmi plăcea să mănânc ciocolată în timp ce citeam, dar cred că sunt ani de zile de-atunci. Parcă mi s-a făcut dor… Poate o să adaug o ciocolată Poiana sau Lindt cu lapte – preferatele mele – pe lista de cumpărături a acestei săptămâni.

Trilogii ori serii alcatuite din mai multe volume?

Dacă îmi place… pot spune că nu am preferințe în ceea ce privește formatul, structura sau lungimea. Pot fi serii, pot fi și trilogii :).

Naratiunea la persoana I sau la persoana a III-a?

Nici aici nu am preferințe. De fapt… îmi plac mult jurnalele, îmi plac cărțile scrise din perspectiva autorului. Așa că, dacă stau mai bine să mă gândesc, persoana I o prefer involuntar. Dar dacă  firul poveștii mă atrage, e mai puțin important pentru mine dacă e scrisă la persoana I sau a III-a.

Librărie sau bibliotecă

Am ajuns mai rar în bibliotecă în ultimul timp, de când m-am mutat destul de departe de centru. Mi-am spus că e cazul să îndrept asta, că stau în București, cel puțin în acest moment și e păcat să nu profit de acest lucru, dar uite că timpul meu e mereu limitat și nu am ajuns să îmi fac un abonament la bibliotecă de vreo 2 ani cred.

Dacă vorbim despre biblioteca personală însă… aici mă așteaptă cel puțin 10 cărți pe care trebuie să le citesc în perioada următoare.

Din librării mă dau greu plecată. Cred că aș sta ore întregi fără să-mi doresc să plec, răsfoind noutățile, gândindu-mă ce mi-aș mai cumpăra…

Carti care iti provoaca rasul sau carti care te fac sa plangi

Cred că nici unul dintre genuri. Nu-mi place nici dramatismul dus până la extrem, dar nici nu-mi amintesc multe cărți pe care să le fi reținut pentru că m-am distrat de minune citindu-le. Îmi place în schimb suspansul, îmi plac unele descrieri (cele bine realizate)…

Coperta alba sau coperta neagra?

Albă, categoric. Dar nu e criteriul cel mai important pe care îl iau în considerare atunci când citesc.

Roman psihologic sau roman de actiune?

Mai degrabă psihologic. Mi-au plăcut mult romanele interbelice, pe care le-am citit la timpul lor, în liceu adică, și recitit la un moment dat.

E leapșă, așa că se dă mai departe. Nu voi face nominalizări, dar mi-ar fi tare drag să citesc și alte răspunsuri și să te cunosc, cu această ocazie, un pic mai bine…

7 comentarii pentru Cartea asta sau cartea cealaltă [leapșă]

Câte articole se pot scrie în fiecare zi

Am lucrat timp de mai bine de 4 ani într-o agenție SEO. Jobul meu presupunea identificarea problemelor tehnice ce puteau împiedica sau îngreuna indexarea unui site și dezvoltarea conținutului web…

Am lucrat timp de mai bine de 4 ani într-o agenție SEO. Jobul meu presupunea identificarea problemelor tehnice ce puteau împiedica sau îngreuna indexarea unui site și dezvoltarea conținutului web în așa fel încât anumite cuvinte sau mai degrabă expresii vizate să urce în motoarele de căutare.

Partea de conținut web era punctul meu forte, scriam cu ușurință o mulțime de articole, în cele mai diverse domenii, în limba franceză în special, și chiar îmi plăcea să o fac.

articole-continut-web

Cate articole sau cat continut web putem scrie zilnic?

Scopul final era ca afacerea ce deținea site-ul pe care îl gestionam să urce.

În timpul liber, lucrând încă în agenție, mi-am făcut un blog, ulterior încă unul. Apoi mi-am dat demisia și am început să lucrez ca freelancer, modificările algoritmilor Google în sensul valorizării conținutului și propria pasiune pentru scris (am terminat, până la urmă, o facultate umanistă) și-au spus cuvântul și am migrat către content writing.

Cred că e inutil să spun că am scris mii de texte de-a lungul timpului, pe teme din cele mai diverse, pentru că abia atunci când am avut blogul meu și micul meu business am putut să aleg despre ce scriu sau cu cine lucrez.

Cum scriem 50 de articole pe zi

Mai ales în agenție, au fost și perioade de vârf, în care am scris mult, foarte mult. Și totuși, recordul meu este de 20  articole pe zi (în română, dar și în franceză).

Mi se părea un record bunicel, dar la un moment dat am descoperit blogul lui Alex, care este content writer, și acest articol, în care el vorbește despre cum să scrii 50 de articole pe zi.

Wow! Mi-am spus. Nu am încercat și rămâne un mister pentru mine dacă se pot sau nu se pot scrie atât de multe articole. Dacă EU pot să le scriu. La prima vedere nu cred că aș putea, chiar dacă aș scrie articole ceva mai scurte (de 250 până la 400 de cuvinte să spunem și nu articole specializate, ci mai degrabă cu o tematică generală, în care îmi dau cu părerea în legătură cu subiecte diverse, așa cum o fac acum).

Am și eu imaginație și îmi fac planuri pentru fiecare zi în parte, dar nu mă văd în stare să scriu atât de mult. Și nici nu mi-am propus vreodată, recunosc, mi se pare că și așa scriu destul de mult.

Eu am nevoie și de perioade de pauză, de momente în care să mă gândesc la un fel de strategie pentru mai departe, chiar și pentru bloguri, chiar și în condițiile în care pe fiecare în parte scriu din pasiune și nu cu gândul la vreun câștig.

Da, știu că vin și ceva bani, dar în principal le-am creat ca pe un spațiu de respiro, unde scriu fără deadline-uri impuse de nimeni, fără constrângeri de vreun fel, fără nimic impus din afară. Un spațiu (sau 3, da 🙂 ) în care pot să vorbesc despre greșeli, să testez fără să-mi fie frică să nu cumva să stric ceva, să povestesc despre ce vreau eu, fără restricții sau constrângeri, altele decât cele autoimpuse.

Alex însă e diferit, iar articolele lui sunt decente, bune chiar. Da, știu foarte bine să e mai ușor să scrii despre subiecte banale decât pe un subiect anume sau să prelucrezi în paralel și o mulțime de imagini (așa cum o fac eu pe Blog de București), însă munca lui mi se pare în continuare admirabilă.

Eu observ la mine un fel de uzură după o perioadă de scris, după câteva articole redactate am nevoie să mă deconectez, să mă plimb, să mă întâlnesc cu cineva. Să trăiesc până la urmă.

Asta nu mă împiedică să îl admir pe Alex și să mă gândesc la propriile limite din acest punct de vedere…

Sunt curioasă: dacă ai un blog sau un job în zona redactării de conținut, fie el web sau tradițional, cât reușești să scrii pe zi? Îți pui serios problema cantității? Care crezi că e o limită acceptabilă pentru cineva în ceea ce privește numărul de articole scrise?

4 comentarii pentru Câte articole se pot scrie în fiecare zi

7 filme de Crăciun pe care să le vezi în acest an

La fel ca în cazul decorațiunilor de Crăciun, care au apărut de la mijlocul lui noiembrie cred, filmele de Crăciun și-au făcut și ele loc în grila unora dintre programele TV…

La fel ca în cazul decorațiunilor de Crăciun, care au apărut de la mijlocul lui noiembrie cred, filmele de Crăciun și-au făcut și ele loc în grila unora dintre programele TV înainte ca toamna să se încheie.

filme-de-craciun

Filme de Crăciun

Mie îmi plac atât de mult… mi se par un moment de pauză bine-meritată, simplă, un prilej de a mă opri un pic din orice altceva și a savura doar o cafea bună, anticipând sărbătorile și bucuria ce le însoțește. Cred că avem nevoie și de filme amuzante, simple, care să nu ne facă să ne gândim la chestii complicate, ci doar să ne bucurăm de o atmosferă veselă și colorată, de dragoste și de momentele senine… fie și ale altora :).

Da, pentru mine filmele de Crăciun aduc cu ele un pic din magia Sărbătorilor, așa că le voi acorda și în acest an destul de mult timp (am văzut deja două, cu siguranță că vor urma mai multe). Diva programează câte 2 filme de Crăciun în fiecare zi, din păcate într-un interval orar care nu-mi este accesibil, dar îmi propun să îl fac în cât mai multe zile – la 14.00 și la 16.00.

7 filme pe care îmi place să le văd în preajma Crăciunului

Cred că orice film de Crăciun este frumos :). Sunt însă câteva pe care le revăd cu plăcere și fac tot posibilul să nu le ratez în niciun an. Voi trece lista acestora mai jos, poate te va inspira și pe tine:

Home alone

Nici măcar nu-mi imaginez Crăciunul fără a vedea măcar unul dintre filmele seriei Home Alone! Și mă amuz la fel de tare de pățaniile puștiului Kevin, uitat de fiecare dată pe undeva și în luptă cu cei doi bandiți.

A Christmas Carol – O poveste de Crăciun

Există o reeditare a Poveștii clasice de Crăciun, cu Jim Carrey, pe acesta îmi doresc să îl revăd și anul acesta.

Jingle All the Way

La ce paradă consumeristă asistăm în acest film, care este o cursă pentru obținerea unei jucării râvnită de toți copiii. Totuși, mesajul adevărat este dorința celui mic de a beneficia de dragostea, atenția și grija tatălui său. E foarte amuzant filmul 🙂

Vacanța – The Holliday

Cu Kate Winslet, Cameron Diaz și Jude Law, Vacanța este o poveste amuzantă a două fete care fac schimb de locuințe pe perioada sărbătorilor, urmând să aibă parte de o mulțime de surprize și, evident, de povești de dragoste.

Miracolul de pe Strada 34

Recunosc că prefer ediția din 1994, deși l-am văzut și pe cel din 1947. Mara Wilson e o fetiță adorabilă în acest film (și în general, evident), iar filmul e ca o poveste frumoasă, deși reia elementele multora dintre poveștile de Crăciun (cu sărbătorile ce îmbunează suflete și da, aduc și miracole și dragoste odată cu ele).

The Christmas Secret

Cred că pe Hallmark l-am văzut pentru prima dată, va fi și la Diva în această perioadă și mi-am propus să îl revăd, dacă reușesc să îmi fac timp 🙂

 

Globul de Crăciun

Primul film de Crăciun pe anul acesta, e plăcut, siropos, amuzant în unele momente… Despre bucuria Crăciunului și șansa noilor începuturi :). Mi-a plăcut, îl trec pe lista mea de filme de Crăciun, pentru că o voi consulta cu siguranță și în anii următori.

Da, filmele de Crăciun sunt siropoase și rareori au ingredientele unui film bun, așa cum consider de obicei… dar sunt în același timp o pauză meritată la sfârșit de an și eu nu le voi rata.

Sper ca lista mea de filme de Crăciun să te inspire și da, te invit să adaugi și tu și o voi mai face și eu atunci când descopăr un film care îmi place.

Sursa foto: You Tu

9 comentarii pentru 7 filme de Crăciun pe care să le vezi în acest an

Expansiunea blogurilor culinare și admirația mea pentru autoarele lor

Am aruncat o privire pe Trafic.ro, la categoria bloguri, constatând, fără să mă mire, recunosc, că jumătate dintre locurile fruntașe sunt ocupate de bloguri culinare. Webstock, cea mai mare conferință…

Am aruncat o privire pe Trafic.ro, la categoria bloguri, constatând, fără să mă mire, recunosc, că jumătate dintre locurile fruntașe sunt ocupate de bloguri culinare.

Webstock, cea mai mare conferință de social media din România, consemna chiar victoria unei bloggerițe culinare – Jamila – la categoria Personalitatea anului. Contestată de mulți, meritată după părerea mea, această victorie ne arată o dată în plus că blogurile culinare sunt apreciate de public și că avem nevoie de ele.

bloggeri-culinari

O autoare de blog culinar are sigur mai multe instrumente la dispozitie 🙂

Până la urmă, cu toții gătim. Nu doar atât, cu toții ne-am obișnuit să căutăm 3-4 variante până ce o găsim pe cea potrivită – uneori ne atrag fotografiile, alteori cunoaștem bloggerița și am mai gătit bine după rețetele ei…

Eu pe acești oameni îi admir. Nu demult m-am încumetat la o nouă rețetă – un pic mai exotică, un tajine cu carne de struț, ilustrat pe celălalt blog, realizând o dată în plus cât de greu este să gătești și să fotografiezi în același timp, să încerci să prinzi lumina aceea bună de la primele ore ale dimineții, să încerci decorul potrivit sau să ascunzi mici imperfecțiuni inerente.

Doar cine nu a trecut prin toate acestea nu știe ce înseamnă!

Iar eu – adeptă a simplității – nu am făcut nici ceva sofisticat și nici fotografii cu pretenții. Am ilustrat pur și simplu această rețetă cât de bine m-am priceput.

Dincolo de rețetele lor și de muncă e o dorință continuă de autoperfecționare la toate aceste fete. Întâmplător am mers din blog în blog, așa cum rar îmi permit să fac, dar îmi place.

E ca o călătorie în care aleg punctul de plecare – de această dată am început cu Claudia și Iuliana, pentru că pe ele le știu și mi-s dragi, și am mers așa, din blog în blog, urmărind recomandările (care mi se pare mie sau sunt mai rare în ultimul timp?) și nu m-am putut abține să nu remarc că blogurile culinare pe care le vizitam, sau majoritatea lor, erau atent întreținute de stăpânele lor, care au muncit nu doar la partea de rețete și imagini, ci au făcut tot posibilul să aibă un blog frumos, în care un vizitator să se simtă bine.

În plus, realizezi doar răsfoind multe bloguri culinare că stăpânele lor investesc în ele, cumpără ustensile, aparate foto, accesorii diverse, caută soluții pentru galeriile care au și ele particularitățile lor, învață… E muncă cu M mare la mijloc, dar și pasiune, pentru că fără ea e greu să răzbești într-o nișă cu o concurență acerbă și particularitățile ei.

Nu știu dacă mă citesc bloggerițe culinare (în afara celor despre care am povestit deja), dar dacă se întâmplă acest lucru, eu vreau să le spun că le admir pentru munca pe care sunt dispuse să o depună pentru blogul lor.

Atât am avut de spus azi :).

6 comentarii pentru Expansiunea blogurilor culinare și admirația mea pentru autoarele lor

Câte articole se pot scrie în fiecare zi

Type on the field below and hit Enter/Return to search