Cafeneaua Iuliei

Sfaturi, idei, recomandari

O țară tristă…

Sunt optimistă de felul meu și e tare greu să mă scoți din ale mele și să mă convingi că nu există mereu loc și speranță de mai bine. Zilele…

Sunt optimistă de felul meu și e tare greu să mă scoți din ale mele și să mă convingi că nu există mereu loc și speranță de mai bine.

Zilele acestea însă am dat peste o știre care m-a întristat profund.

Nu am știut că persoanele cu un venit sub 126 de lei (!) pe lună beneficiază de masă gratuită la cantinele sociale. Nu știam nici că Primăria Constanța a oferit această masă (cred că vorbim despre o masă pe zi, în valoare de 6 lei am citit eu pe undeva, sper să nu mă înșel) tuturor celor care au venit sub 500 de lei.

M-aș fi bucurat de acest lucru, pentru că un venit de 500 de lei pe lună mi se pare total insuficient pentru traiul de zi cu zi, mai ales atunci când vorbim despre persoane în vârstă, unele dintre ele singure. Întâmplător știu că, de exemplu, la Constanța se plătește foarte mult Întreținere, părinții mei au avut și 600 de lei și mai bine de plată iarna, două persoane, două camere.

Ei bine, la câțiva ani distanță, cineva a hotărât că acești oameni au mâncat fără să plătească, deși ar fi trebuit… așa că au de restituit sume foarte mari raportat la veniturile lor. Nici nu-mi imaginez ce înseamnă să ai 260 de lei pensie și să trebuiască să restitui statului 1.200 de lei! Probabil că suma ți se pare imensă, poate că unii dintre acești oameni nu au văzut vreodată atâția bani grămadă!

E trist ceea ce se întâmplă și mi se pare trist și prin prisma faptului că vorbim despre oameni amărâți, poate cu probleme de sănătate pe care nu au cum să le trateze… și care primesc și o asemenea veste. Cum va rezista inima lor? Va rezista oare?

Sunt oameni simpli, care se pot trezi brusc într-o situație care efectiv îi pune la pământ. Sper din toată inima să se găsească o soluție, dar cred că simplul fapt că li s-a comunicat deja așa ceva este pur și simplu de neimaginat, bieții oameni neavând nicio vină că primăria sau mai știu eu cine a luat o decizie care nu era în conformitate cu prevederile legii.

Și, din păcate, nu este singurul lucru trist care li se întâmplă persoanelor în vârstă de la noi. Parcă nimeni nu se gândește că ar putea ajunge la vârsta aceea și cu problemele acelea…

Aș fi vrut să scriu un articol ceva mai vesel vineri după amiază, dar nu am putut să nu povestesc despre această nedreptate. Știrea este aici:

3 comentarii pentru O țară tristă…

Portocalele frumoase pentru care trebuie să lupți :)

Dacă este ceva care nu îmi lipsește pe toată perioada iernii și a primăverii timpurii, cea dinaintea apariției fructelor autohtone, este acest fruct zemos și dulce, cu gust de Crăciun…

Dacă este ceva care nu îmi lipsește pe toată perioada iernii și a primăverii timpurii, cea dinaintea apariției fructelor autohtone, este acest fruct zemos și dulce, cu gust de Crăciun și amintiri din copilărie. Le cumpăr de câte ori am ocazia și le țin pe balcon, prefer să am prea multe decât să nu am deloc.

Da, sunt momente în care mă bucur mult că trăim perioada aceasta a abundenței :).

portocale-frumoase-si-zemoase

Portocale dulci si zemoase

Zilele acestea am trecut evident pe lista mea de cumpărături câteva portocale (avem și noi în sfârșit un Mega la o aruncătură de băț, cred că zona Ambrozie rămăsese printre ultimele din București care suferea din acest punct de vedere). Raionul de portocale e extrem de aproape de intrare, dar spre dezamăgirea mea mă așteptau doar câteva fructe nu foarte frumoase, nu aș fi cumpărat nici măcar una, ce să mai vorbesc despre cele 2 kilograme la care mă gândisem.

Uitându-mă mai atent, am observat că erau 3-4 lăzi sub cele 2 aflate la vedere, cu portocale frumoase, nu foare mari, perfecte pentru noi. Am dat ușurel lada cu portocale pe care nu le-aș fi cumpărat la o parte și m-am servit din acelea. Între timp, s-a apropiat de mine și o doamnă un pic mai în vârstă, care a zâmbit și mi-a spus că și ea vroia portocale, dar nu i-au plăcut cum arătau cele din lădițele de deasupra, așa că renunțase.

Eu nu renunț chiar ușor la ceea ce îmi doresc, așa că am invitat-o și pe doamnă să mi se alăture, prinzând ceva mai mult curaj amândouă. Cei din magazin ne-au văzut, dar nu au comentat. Ce bine!

Totuși, nu am putut să nu mă gândesc că același lucru l-am observat și la alte magazine, nu de puține ori. Și că nu înțeleg deloc de ce, în dorința de a vinde 5-6 fructe pe care evident că nu le mai cumpără nimeni, pierd clienți pentru alte câteva kilograme. Clienți care nu sunt atât de perseverenți ca mine, sau cărora le este poate rușine să ia de unde doresc sau se tem că li se va spune ceva…

Până la urmă însă așa se întâmplă și în viață.

Rareori lucrurile frumoase ne sunt oferite pe tavă. Trebuie să ne luptăm pentru ele, uneori cu propriile temeri și concepții, indiferent care sunt acestea, alteori cu persoane din jurul nostru (nu am exclus posibilitatea ca un angajat zelos să îmi spună că nu pot să dau lăzi la o parte după bunul plac, din fericire nu a fost cazul), alteori pur și simplu nu avem chef să căutăm ceea ce ne dorim…

Dar după ce am savurat și în această dimineață o portocală pentru care m-am luptat așa cum am povestit, pot spune că a meritat efortul. Chiar dacă în continuare nu înțeleg mentalitatea conform căreia ar trebui să expui marfa mai puțin frumoasă la vedere și să o ascunzi bine pe cealaltă. Eu gândesc invers :).

3 comentarii pentru Portocalele frumoase pentru care trebuie să lupți :)

Cartea asta sau cartea cealaltă [leapșă]

A adunat ceva praf blogul acesta și îi sunt recunoscătoare Claudiei pentru că mi-a „dat de lucru”, mai bine-zis m-a invitat să particip la o leapșă despre cărți și lectură. Nu…

A adunat ceva praf blogul acesta și îi sunt recunoscătoare Claudiei pentru că mi-a „dat de lucru”, mai bine-zis m-a invitat să particip la o leapșă despre cărți și lectură. Nu puteam să o refuz (doar am întârziat un pic cu publicarea articolului), mai ales când subiectul îmi plăcea atât de mult!

Să vedem, așadar…

leapsa-cu-carti

Leapsa cu carti

Preferi cititul în pat sau în alt loc?

Ani de zile am citit în pat, dar acum am micul meu colțișor de sufragerie, cu un fotoliu și o noptieră, perfect pentru a mă cuibări seara cu o carte bună în mână. Fotoliul nu e foarte comod, probabil că o să îl înlocuiesc la un moment dat, dar colțișorul aș vrea să îl păstrez…

Personaj principal feminin sau masculin?

E o perspectivă nouă, recunosc că nu m-am gândit vreodată dacă aș avea vreo preferință și nici involuntar nu am. Îmi plac personajele puternice, bine conturate, dar care au și o latură fragilă, pentru că mi se par mai credibili așa.

Dar ceea ce urmăresc e mai degrabă povestea și modul în care e spusă.

Gustari dulci ori sarate?

Fără gustări! Când eram mai mică îmi plăcea să mănânc ciocolată în timp ce citeam, dar cred că sunt ani de zile de-atunci. Parcă mi s-a făcut dor… Poate o să adaug o ciocolată Poiana sau Lindt cu lapte – preferatele mele – pe lista de cumpărături a acestei săptămâni.

Trilogii ori serii alcatuite din mai multe volume?

Dacă îmi place… pot spune că nu am preferințe în ceea ce privește formatul, structura sau lungimea. Pot fi serii, pot fi și trilogii :).

Naratiunea la persoana I sau la persoana a III-a?

Nici aici nu am preferințe. De fapt… îmi plac mult jurnalele, îmi plac cărțile scrise din perspectiva autorului. Așa că, dacă stau mai bine să mă gândesc, persoana I o prefer involuntar. Dar dacă  firul poveștii mă atrage, e mai puțin important pentru mine dacă e scrisă la persoana I sau a III-a.

Librărie sau bibliotecă

Am ajuns mai rar în bibliotecă în ultimul timp, de când m-am mutat destul de departe de centru. Mi-am spus că e cazul să îndrept asta, că stau în București, cel puțin în acest moment și e păcat să nu profit de acest lucru, dar uite că timpul meu e mereu limitat și nu am ajuns să îmi fac un abonament la bibliotecă de vreo 2 ani cred.

Dacă vorbim despre biblioteca personală însă… aici mă așteaptă cel puțin 10 cărți pe care trebuie să le citesc în perioada următoare.

Din librării mă dau greu plecată. Cred că aș sta ore întregi fără să-mi doresc să plec, răsfoind noutățile, gândindu-mă ce mi-aș mai cumpăra…

Carti care iti provoaca rasul sau carti care te fac sa plangi

Cred că nici unul dintre genuri. Nu-mi place nici dramatismul dus până la extrem, dar nici nu-mi amintesc multe cărți pe care să le fi reținut pentru că m-am distrat de minune citindu-le. Îmi place în schimb suspansul, îmi plac unele descrieri (cele bine realizate)…

Coperta alba sau coperta neagra?

Albă, categoric. Dar nu e criteriul cel mai important pe care îl iau în considerare atunci când citesc.

Roman psihologic sau roman de actiune?

Mai degrabă psihologic. Mi-au plăcut mult romanele interbelice, pe care le-am citit la timpul lor, în liceu adică, și recitit la un moment dat.

E leapșă, așa că se dă mai departe. Nu voi face nominalizări, dar mi-ar fi tare drag să citesc și alte răspunsuri și să te cunosc, cu această ocazie, un pic mai bine…

7 comentarii pentru Cartea asta sau cartea cealaltă [leapșă]

Câte articole se pot scrie în fiecare zi

Am lucrat timp de mai bine de 4 ani într-o agenție SEO. Jobul meu presupunea identificarea problemelor tehnice ce puteau împiedica sau îngreuna indexarea unui site și dezvoltarea conținutului web…

Am lucrat timp de mai bine de 4 ani într-o agenție SEO. Jobul meu presupunea identificarea problemelor tehnice ce puteau împiedica sau îngreuna indexarea unui site și dezvoltarea conținutului web în așa fel încât anumite cuvinte sau mai degrabă expresii vizate să urce în motoarele de căutare.

Partea de conținut web era punctul meu forte, scriam cu ușurință o mulțime de articole, în cele mai diverse domenii, în limba franceză în special, și chiar îmi plăcea să o fac.

articole-continut-web

Cate articole sau cat continut web putem scrie zilnic?

Scopul final era ca afacerea ce deținea site-ul pe care îl gestionam să urce.

În timpul liber, lucrând încă în agenție, mi-am făcut un blog, ulterior încă unul. Apoi mi-am dat demisia și am început să lucrez ca freelancer, modificările algoritmilor Google în sensul valorizării conținutului și propria pasiune pentru scris (am terminat, până la urmă, o facultate umanistă) și-au spus cuvântul și am migrat către content writing.

Cred că e inutil să spun că am scris mii de texte de-a lungul timpului, pe teme din cele mai diverse, pentru că abia atunci când am avut blogul meu și micul meu business am putut să aleg despre ce scriu sau cu cine lucrez.

Cum scriem 50 de articole pe zi

Mai ales în agenție, au fost și perioade de vârf, în care am scris mult, foarte mult. Și totuși, recordul meu este de 20  articole pe zi (în română, dar și în franceză).

Mi se părea un record bunicel, dar la un moment dat am descoperit blogul lui Alex, care este content writer, și acest articol, în care el vorbește despre cum să scrii 50 de articole pe zi.

Wow! Mi-am spus. Nu am încercat și rămâne un mister pentru mine dacă se pot sau nu se pot scrie atât de multe articole. Dacă EU pot să le scriu. La prima vedere nu cred că aș putea, chiar dacă aș scrie articole ceva mai scurte (de 250 până la 400 de cuvinte să spunem și nu articole specializate, ci mai degrabă cu o tematică generală, în care îmi dau cu părerea în legătură cu subiecte diverse, așa cum o fac acum).

Am și eu imaginație și îmi fac planuri pentru fiecare zi în parte, dar nu mă văd în stare să scriu atât de mult. Și nici nu mi-am propus vreodată, recunosc, mi se pare că și așa scriu destul de mult.

Eu am nevoie și de perioade de pauză, de momente în care să mă gândesc la un fel de strategie pentru mai departe, chiar și pentru bloguri, chiar și în condițiile în care pe fiecare în parte scriu din pasiune și nu cu gândul la vreun câștig.

Da, știu că vin și ceva bani, dar în principal le-am creat ca pe un spațiu de respiro, unde scriu fără deadline-uri impuse de nimeni, fără constrângeri de vreun fel, fără nimic impus din afară. Un spațiu (sau 3, da 🙂 ) în care pot să vorbesc despre greșeli, să testez fără să-mi fie frică să nu cumva să stric ceva, să povestesc despre ce vreau eu, fără restricții sau constrângeri, altele decât cele autoimpuse.

Alex însă e diferit, iar articolele lui sunt decente, bune chiar. Da, știu foarte bine să e mai ușor să scrii despre subiecte banale decât pe un subiect anume sau să prelucrezi în paralel și o mulțime de imagini (așa cum o fac eu pe Blog de București), însă munca lui mi se pare în continuare admirabilă.

Eu observ la mine un fel de uzură după o perioadă de scris, după câteva articole redactate am nevoie să mă deconectez, să mă plimb, să mă întâlnesc cu cineva. Să trăiesc până la urmă.

Asta nu mă împiedică să îl admir pe Alex și să mă gândesc la propriile limite din acest punct de vedere…

Sunt curioasă: dacă ai un blog sau un job în zona redactării de conținut, fie el web sau tradițional, cât reușești să scrii pe zi? Îți pui serios problema cantității? Care crezi că e o limită acceptabilă pentru cineva în ceea ce privește numărul de articole scrise?

4 comentarii pentru Câte articole se pot scrie în fiecare zi

7 filme de Crăciun pe care să le vezi în acest an

La fel ca în cazul decorațiunilor de Crăciun, care au apărut de la mijlocul lui noiembrie cred, filmele de Crăciun și-au făcut și ele loc în grila unora dintre programele TV…

La fel ca în cazul decorațiunilor de Crăciun, care au apărut de la mijlocul lui noiembrie cred, filmele de Crăciun și-au făcut și ele loc în grila unora dintre programele TV înainte ca toamna să se încheie.

filme-de-craciun

Filme de Crăciun

Mie îmi plac atât de mult… mi se par un moment de pauză bine-meritată, simplă, un prilej de a mă opri un pic din orice altceva și a savura doar o cafea bună, anticipând sărbătorile și bucuria ce le însoțește. Cred că avem nevoie și de filme amuzante, simple, care să nu ne facă să ne gândim la chestii complicate, ci doar să ne bucurăm de o atmosferă veselă și colorată, de dragoste și de momentele senine… fie și ale altora :).

Da, pentru mine filmele de Crăciun aduc cu ele un pic din magia Sărbătorilor, așa că le voi acorda și în acest an destul de mult timp (am văzut deja două, cu siguranță că vor urma mai multe). Diva programează câte 2 filme de Crăciun în fiecare zi, din păcate într-un interval orar care nu-mi este accesibil, dar îmi propun să îl fac în cât mai multe zile – la 14.00 și la 16.00.

7 filme pe care îmi place să le văd în preajma Crăciunului

Cred că orice film de Crăciun este frumos :). Sunt însă câteva pe care le revăd cu plăcere și fac tot posibilul să nu le ratez în niciun an. Voi trece lista acestora mai jos, poate te va inspira și pe tine:

Home alone

Nici măcar nu-mi imaginez Crăciunul fără a vedea măcar unul dintre filmele seriei Home Alone! Și mă amuz la fel de tare de pățaniile puștiului Kevin, uitat de fiecare dată pe undeva și în luptă cu cei doi bandiți.

A Christmas Carol – O poveste de Crăciun

Există o reeditare a Poveștii clasice de Crăciun, cu Jim Carrey, pe acesta îmi doresc să îl revăd și anul acesta.

Jingle All the Way

La ce paradă consumeristă asistăm în acest film, care este o cursă pentru obținerea unei jucării râvnită de toți copiii. Totuși, mesajul adevărat este dorința celui mic de a beneficia de dragostea, atenția și grija tatălui său. E foarte amuzant filmul 🙂

Vacanța – The Holliday

Cu Kate Winslet, Cameron Diaz și Jude Law, Vacanța este o poveste amuzantă a două fete care fac schimb de locuințe pe perioada sărbătorilor, urmând să aibă parte de o mulțime de surprize și, evident, de povești de dragoste.

Miracolul de pe Strada 34

Recunosc că prefer ediția din 1994, deși l-am văzut și pe cel din 1947. Mara Wilson e o fetiță adorabilă în acest film (și în general, evident), iar filmul e ca o poveste frumoasă, deși reia elementele multora dintre poveștile de Crăciun (cu sărbătorile ce îmbunează suflete și da, aduc și miracole și dragoste odată cu ele).

The Christmas Secret

Cred că pe Hallmark l-am văzut pentru prima dată, va fi și la Diva în această perioadă și mi-am propus să îl revăd, dacă reușesc să îmi fac timp 🙂

 

Globul de Crăciun

Primul film de Crăciun pe anul acesta, e plăcut, siropos, amuzant în unele momente… Despre bucuria Crăciunului și șansa noilor începuturi :). Mi-a plăcut, îl trec pe lista mea de filme de Crăciun, pentru că o voi consulta cu siguranță și în anii următori.

Da, filmele de Crăciun sunt siropoase și rareori au ingredientele unui film bun, așa cum consider de obicei… dar sunt în același timp o pauză meritată la sfârșit de an și eu nu le voi rata.

Sper ca lista mea de filme de Crăciun să te inspire și da, te invit să adaugi și tu și o voi mai face și eu atunci când descopăr un film care îmi place.

Sursa foto: You Tu

9 comentarii pentru 7 filme de Crăciun pe care să le vezi în acest an

Expansiunea blogurilor culinare și admirația mea pentru autoarele lor

Am aruncat o privire pe Trafic.ro, la categoria bloguri, constatând, fără să mă mire, recunosc, că jumătate dintre locurile fruntașe sunt ocupate de bloguri culinare. Webstock, cea mai mare conferință…

Am aruncat o privire pe Trafic.ro, la categoria bloguri, constatând, fără să mă mire, recunosc, că jumătate dintre locurile fruntașe sunt ocupate de bloguri culinare.

Webstock, cea mai mare conferință de social media din România, consemna chiar victoria unei bloggerițe culinare – Jamila – la categoria Personalitatea anului. Contestată de mulți, meritată după părerea mea, această victorie ne arată o dată în plus că blogurile culinare sunt apreciate de public și că avem nevoie de ele.

bloggeri-culinari

O autoare de blog culinar are sigur mai multe instrumente la dispozitie 🙂

Până la urmă, cu toții gătim. Nu doar atât, cu toții ne-am obișnuit să căutăm 3-4 variante până ce o găsim pe cea potrivită – uneori ne atrag fotografiile, alteori cunoaștem bloggerița și am mai gătit bine după rețetele ei…

Eu pe acești oameni îi admir. Nu demult m-am încumetat la o nouă rețetă – un pic mai exotică, un tajine cu carne de struț, ilustrat pe celălalt blog, realizând o dată în plus cât de greu este să gătești și să fotografiezi în același timp, să încerci să prinzi lumina aceea bună de la primele ore ale dimineții, să încerci decorul potrivit sau să ascunzi mici imperfecțiuni inerente.

Doar cine nu a trecut prin toate acestea nu știe ce înseamnă!

Iar eu – adeptă a simplității – nu am făcut nici ceva sofisticat și nici fotografii cu pretenții. Am ilustrat pur și simplu această rețetă cât de bine m-am priceput.

Dincolo de rețetele lor și de muncă e o dorință continuă de autoperfecționare la toate aceste fete. Întâmplător am mers din blog în blog, așa cum rar îmi permit să fac, dar îmi place.

E ca o călătorie în care aleg punctul de plecare – de această dată am început cu Claudia și Iuliana, pentru că pe ele le știu și mi-s dragi, și am mers așa, din blog în blog, urmărind recomandările (care mi se pare mie sau sunt mai rare în ultimul timp?) și nu m-am putut abține să nu remarc că blogurile culinare pe care le vizitam, sau majoritatea lor, erau atent întreținute de stăpânele lor, care au muncit nu doar la partea de rețete și imagini, ci au făcut tot posibilul să aibă un blog frumos, în care un vizitator să se simtă bine.

În plus, realizezi doar răsfoind multe bloguri culinare că stăpânele lor investesc în ele, cumpără ustensile, aparate foto, accesorii diverse, caută soluții pentru galeriile care au și ele particularitățile lor, învață… E muncă cu M mare la mijloc, dar și pasiune, pentru că fără ea e greu să răzbești într-o nișă cu o concurență acerbă și particularitățile ei.

Nu știu dacă mă citesc bloggerițe culinare (în afara celor despre care am povestit deja), dar dacă se întâmplă acest lucru, eu vreau să le spun că le admir pentru munca pe care sunt dispuse să o depună pentru blogul lor.

Atât am avut de spus azi :).

6 comentarii pentru Expansiunea blogurilor culinare și admirația mea pentru autoarele lor

Confesiunile unei iubitoare de cafea

Da, la cartea Confesiunile unui cafegiu m-am gândit atunci când am ales titlul, doar că iubitoarea de cafea în cauză, eu adică, e mai puțin specializată în cafele, arome și…

Da, la cartea Confesiunile unui cafegiu m-am gândit atunci când am ales titlul, doar că iubitoarea de cafea în cauză, eu adică, e mai puțin specializată în cafele, arome și moduri de preparare (cu toate că am unul preferat, la french press), cafeaua fiindu-i dragă în special pentru conversația ce o însoțește și acordând mai puțină atenție aromei sau modului în care a fost pregătită și râșnită.

cafea-confesiuni

Cafea si confesiuni

Mama o invita la noi pe una dintre mătușile mele, la care țin tare mult, la o cafea de câte ori făcea rost de 100 de grame și uneori mai puțin de cafea naturală. O chema și la un nechezol sau cafea amestec, cea care se găsea în mod curent, iar conversația se lega în mod firesc și eu iubeam să le ascult, chiar dacă nu înțelegeam de fiecare dată mare lucru din ce vorbeau (când eram foarte mică).

Se crea o intimitate frumoasă în jurul acestei cești de cafea, iar eu visam să cresc și să am la rândul meu invitate, și să am o cunoștință de la care să pot cumpăra cafea din cea bună, care le făcea pe mama și mătușa să zâmbească și să savureze mult mai atent licoarea magică.

Bunica e cea care mi-a dat prima ceașcă de cafea. Nu era cafea adevărată, nici măcar din cea amestec care nu cred că avea oricum vreo urmă de cafea adevărată. Era năut prăjit în casă și măcinat îndelung, la râșnița manuală despre care am povestit cu o altă ocazie. La început ocazional, apoi relativ des, într-o ceșcuță cât un deget, din care abia dacă sorbeam de 2-3 ori. Dar o făceam cu plăcere, și în jurul acestei cești se dezlegau și vorbele de multe ori și afla mamaia despre ce m-a supărat sau întristat în ultima vreme. E incredibil cât de ușor se pot risipi toate grijile unui copil, la sfârșitul cafelei și al conversației uitam de tot ceea ce mă preocupase înainte.

Au urmat apoi cafelele de om mare, conversațiile cu prietenele mele, cu părinții, care mă așteaptă și acum cu o ceașca mare de cafea care, culmea, mă lasă să dorm indiferent la ora la care ajung să o beau, cu al meu V., cu sora mea și cu alte persoane la care țin.

Pentru mine cafeaua este doar un start bun pentru conversație, așa cum spuneam mai puțin mă pasionează tipul de cafea sau aroma ei, deși în timp, inevitabil, am ajuns să știu mai multe și despre această parte.

Tu cum bei și percepi cafeaua?

Niciun comentariu despre Confesiunile unei iubitoare de cafea

10 motive pentru care iubesc toamna

Ieri m-am plimbat prin parcul meu cu frunze în toate nuanțele posibile – de la verde la ruginiu, galben și chiar violet, realizând cât de mult îmi place acest peisaj și…

Ieri m-am plimbat prin parcul meu cu frunze în toate nuanțele posibile – de la verde la ruginiu, galben și chiar violet, realizând cât de mult îmi place acest peisaj și cât de dor îmi este mereu de el, de toamnă, de ușoara stare de melancolie care mă curprinde în această perioadă, deschizând larg ochii către frumusețile naturii și ceea ce mă înconjoară, parcă mai mult decât în oricare alt anotimp.

toamna-colorata

Toamna – anotimpul frunzelor in toate culorile

Mi-am adus aminte și de o leapșă, primită cu ceva timp în urmă de la Claudia, cred că acum e cel mai bun moment pentru a-i răspunde.

De ce iubesc toamna?

  1. Toamna e anotimpul în care m-am născut. Nu știu dacă toată lumea se atașează în mod special de anotimpul în care a venit pe lume, dar eu am făcut-o. Îmi amintesc de o plimbare cu bunica mea, în care îmi spunea, ca pe cel mai mare motiv de veselie: Uite, cad frunzele, se apropie toamna, vine și ziua ta. Anul acesta împlinești 4 ani, ești deja fetiță mare. O să ai tort și o să primești cadouri frumoase și toată lumea o să te pupe și o să-ți ureze La mulți ani. Ce putea fi mai frumos?
  2. Toamna mă încearcă mereu un fel de melancolie, dar nu tristețe, legată de natura care ia parcă o pauză, dar îți oferă unul dintre cele mai frumoase tablouri posibile, asa cum spuneam. E o stare care îmi place,
  3. Îmi place răcoarea care se instalează treptat și-mi place și garderoba mea de toamnă, cu cardigane și pantaloni nu foarte groși,
  4. Toamna e anotimpul recoltelor, îmi plac mult piețele colorate și vesele și îmi place… mustul. E singurul anotimp în care ne putem bucura de el,
  5. Toamna anticipează cumva Crăciunul și sărbătorile. Parcă e o fremătare pentru toți, o stare de așteptare, de planuri pe termen scurt care îmi place mult,
  6. Pentru mirosul incomparabil al florilor de toamnă,
  7. Pentru perioada aceasta rece, dar încă nu foarte rece, în care ne place să rămânem uneori în casă, să vedem un film, de exemplu, sau să gătim ceva bun împreună,
  8. Dacă tot am vorbit de filme, în perioada aceasta nu uit să văd unul dintre preferatele mele, Toamna bobocilor. O comedie la care și acum râd uneori cu lacrimi, deși știu cam toate replicile,
  9. Îmi plac hainele de toamnă pe care le am, puține, dar care-mi sunt tare dragi pentru că au fost în general primite… de ziua mea, da :). Cardigane, tricouri mai groase, pulovere…
  10. Îmi place plăcinta cu dovleac. În ultimul timp am renunțat la gluten (mai fac excepții, dar rare), dar am descoperit că îmi place aproape la fel de mult dovleacul feliat și copt, dat apoi cu scorțișoară și un pic de miere. Minunat! Chiar ieri am cumpărat din piață unul și abia aștept să îl scot, rumenit și aburind, din cuptor…

O leapșă se dă mai departe, dar mie mi-ar fi drag să o preia pe a mea oricine dorește. La fel cum mi-ar fi drag să citesc în comentarii De ce îți place ție toamna 🙂.

3 comentarii pentru 10 motive pentru care iubesc toamna

15 modele de pulovere lungi, perfecte pentru sezonul rece

Un pulover lung este perfect pentru sezonul de iarnă, dar și pentru vremea rece de toamna care se apropie cu pași repezi. E ușor de asortat și de purtat –…

Un pulover lung este perfect pentru sezonul de iarnă, dar și pentru vremea rece de toamna care se apropie cu pași repezi. E ușor de asortat și de purtat – de multe ori reușind să îți răspundă cu succea la întrebarea: Eu cu ce mă îmbrac astăzi?

Iată și care este selecția mea de pulovere lungi pentru toamnă și iarnă (am inclusi și o serie de cardingane aici)

Un pulover tot foarte simplu, într-o nuanță care îmi place (este disponibil și pe alte culori):

pulover-lung-tip-cardigan

Pulover lung tip cardigan

Vezi detalii și preț

Un Poncho alb unt cu bleumarin in dungi de la Pepe Jeans London, mărime universală:

Poncho Pepe Jeans London

Vezi detalii și preț

Un cardigan tip poncho cu model grafic, combinație de alb și gri, foarte ușor de asortat atât pentru o ținută lejeră de birou, cât și pentru timpul liber:

Cardigan tip poncho

Vezi aici detalii și preț

Un cardigan albastru teal cu striatii, fără nasturi, ușor de asortat cu pantaloni din denim și nu numai:

Cardigan albastru cu striatii

Vezi aici detalii și preț 

Cardigan fără închidere verde avocado cu alb prafuit cu model aztec si franjuri:

Cardigan verde model aztec

Vezi detalii și preț

Cardigan lung tricotat Bordeaux cu alb prafuit Greta, Pepe Jeans London:

Cardigan lung tricotat bordeaux

Vezi detalii și preț aici

Cardigan asimetric bleumarin Luigina Guess Jeans:

Cardigan asimetric bleu marin

Vezi detalii și preț aici

 

Niciun comentariu despre 15 modele de pulovere lungi, perfecte pentru sezonul rece

Cumpărăm un apartament direct de la proprietar sau optăm pentru o agenție imobiliară?

Să luăm apartamentul prin agenție? Este o întrebare pe care ne-am pus-o la modul cel mai serios acum 3 ani, de fapt 3 ani și jumătate, atunci când am început…

Să luăm apartamentul prin agenție?

Este o întrebare pe care ne-am pus-o la modul cel mai serios acum 3 ani, de fapt 3 ani și jumătate, atunci când am început căutările serioase pentru apartamentul achizitionat în octombrie 2013.

apartament-agentie-imobiliara

Un apartament in care mi-ar placea sa locuiesc

După ce m-am uitat un pic la variante și am întrebat în stânga și în dreapta, concluzia noastră a fost că preferăm varianta directă, o agenție neputând să ne ajute prea mult. Anunțurile existau toate pe net, de sunat puteam suna și singură potențialii vânzători – prea bine nu înțelegeam rolul agenției.

Cele câteva contacte pe care le-am avut sporadic – atunci când era vorba despre un apartament ce se vindea prin agenție -, precum și discuțiile avute cu câțiva cunoscuți, mi-au confirmat faptul că nu ne doream în mod special să colaborăm cu o agenție.

Cu ce te poate ajuta agenția imobiliară?

Teoretic, aceasta te poate ajuta să găsești mai repede apartamentul, pentru că are o bază de date la dispoziție. Practic, baza de date există oarecum și în site-urile de anunțuri, respectivele apartamente fiind listate tot pe acest tip de site-uri.

Agenția imobiliară te poate ajuta, tot în teorie, să găsești un apartament cât mai aproape de dorințele tale. Din păcate, de fiecare dată când eram întrebați ce dorim de către angajatul unei agenții care răspundea la telefon când sunam pentru vreun apartament, nu reușea să ne recomande variante aproape de ceea ce ne doream, deși formulam destul de clar opțiunile.

Singurul criteriu care părea să îl intereseze era prețul, dacă îi spuneam că bugetul nostru e de 55.000 de euro (un exemplu), ne dădea exemple de apartamente în jurul acestei sume.

Noi, în schimb, eram destul de specifici atât cu zona, cât și cu unele dintre criterii, la care chiar țineam. Tot noi reușeam să identificăm cele mai potrivite variante pentru noi.

Tot agenția este cea care te ajută să aduni mai repede actele, are tot felul de contacte, știe exact de ce ai nevoie și te mobilizează pentru a obține mai repede fiecare document în parte.

Acesta poate fi un ajutor prețios dacă nu prea te descurci să îți găsești singur informația pe net, de exemplu. Sau cu ajutorul unui notar, căci și el îți va comunica actele de care ai nevoie.

Concluzia mea este că dacă te grăbești, cumperi un apartament pentru prima dată sau nu prea ai chef să-ți bați capul cu tot felul de chestii (unele, că pentru majoritatea tot tu vei alerga), agenția îți va fi de folos. Adică totul depinde de la persoană la persoană.

În realitate, majoritatea cumpărăm prin agenții imobiliare

O concluzie pe care am tras-o este că, indiferent dacă îți dorești sau nu să colaborezi cu o agenție imobiliară, în majoritatea cazurilor o vei face, pentru că în spatele a 90% dintre anunțuri (nu știu dacă și azi e cazul, dar când am luat noi apartamentul era) este o agenție. Aceasta va asista atât vânzătorul, cât și pe tine, ca și cumpărător, așa că nu prea ai ce face și vei trece prin ea, plătind, evident, și un comision. Pe care nu uita să îl negociezi :).

Noi am avut noroc, am găsit un anunț direct listat de proprietar – nu am scris articolul din această perspectivă, dar și aici discuția e asemănătoare, proprietarul apartamentului a făcut câteva poze foarte bune pe care le-a pus pe mai multe site-uri imobiliare și a gestionat, evident, toate telefoanele și întâlnirile – cam asta a fost munca lui.

Cam asta ar fi discuția cu sau fără agenție așa cum o văd eu, cu mențiunea că din punctul meu de vedere agențiile s-ar putea face mai utile și pregăti agenți imobiliari care să cunoască bine zonele, să ofere informații mai clare și să se plieze mai bine pe tiparul și ceea ce dorește clientul. Pentru că mereu vor fi oameni care să apeleze la ele pentru cumpărarea/vânzarea unui apartament.

2 comentarii pentru Cumpărăm un apartament direct de la proprietar sau optăm pentru o agenție imobiliară?

Câte articole se pot scrie în fiecare zi

Type on the field below and hit Enter/Return to search