Dacă este ceva care nu îmi lipsește pe toată perioada iernii și a primăverii timpurii, cea dinaintea apariției fructelor autohtone, este acest fruct zemos și dulce, cu gust de Crăciun și amintiri din copilărie. Le cumpăr de câte ori am ocazia și le țin pe balcon, prefer să am prea multe decât să nu am deloc.

Da, sunt momente în care mă bucur mult că trăim perioada aceasta a abundenței :).

portocale-frumoase-si-zemoase

Portocale dulci si zemoase

Zilele acestea am trecut evident pe lista mea de cumpărături câteva portocale (avem și noi în sfârșit un Mega la o aruncătură de băț, cred că zona Ambrozie rămăsese printre ultimele din București care suferea din acest punct de vedere). Raionul de portocale e extrem de aproape de intrare, dar spre dezamăgirea mea mă așteptau doar câteva fructe nu foarte frumoase, nu aș fi cumpărat nici măcar una, ce să mai vorbesc despre cele 2 kilograme la care mă gândisem.

Uitându-mă mai atent, am observat că erau 3-4 lăzi sub cele 2 aflate la vedere, cu portocale frumoase, nu foare mari, perfecte pentru noi. Am dat ușurel lada cu portocale pe care nu le-aș fi cumpărat la o parte și m-am servit din acelea. Între timp, s-a apropiat de mine și o doamnă un pic mai în vârstă, care a zâmbit și mi-a spus că și ea vroia portocale, dar nu i-au plăcut cum arătau cele din lădițele de deasupra, așa că renunțase.

Eu nu renunț chiar ușor la ceea ce îmi doresc, așa că am invitat-o și pe doamnă să mi se alăture, prinzând ceva mai mult curaj amândouă. Cei din magazin ne-au văzut, dar nu au comentat. Ce bine!

Totuși, nu am putut să nu mă gândesc că același lucru l-am observat și la alte magazine, nu de puține ori. Și că nu înțeleg deloc de ce, în dorința de a vinde 5-6 fructe pe care evident că nu le mai cumpără nimeni, pierd clienți pentru alte câteva kilograme. Clienți care nu sunt atât de perseverenți ca mine, sau cărora le este poate rușine să ia de unde doresc sau se tem că li se va spune ceva…

Până la urmă însă așa se întâmplă și în viață.

Rareori lucrurile frumoase ne sunt oferite pe tavă. Trebuie să ne luptăm pentru ele, uneori cu propriile temeri și concepții, indiferent care sunt acestea, alteori cu persoane din jurul nostru (nu am exclus posibilitatea ca un angajat zelos să îmi spună că nu pot să dau lăzi la o parte după bunul plac, din fericire nu a fost cazul), alteori pur și simplu nu avem chef să căutăm ceea ce ne dorim…

Dar după ce am savurat și în această dimineață o portocală pentru care m-am luptat așa cum am povestit, pot spune că a meritat efortul. Chiar dacă în continuare nu înțeleg mentalitatea conform căreia ar trebui să expui marfa mai puțin frumoasă la vedere și să o ascunzi bine pe cealaltă. Eu gândesc invers :).