Astea sunt TOATE telefoanele pe care le-ai avut vreodată? mă întreba mirată una dintre prietenele mele, venită cu puștiul ei care se plictisea în vizită la noi.

Nu știu cum mi-a venit ideea, dar s-a dovedit excelentă: să ofer copilului telefoanele mele, pentru a se juca. Păstrez, dintr-un motiv pe care nici eu nu-l știu, într-o punguță, undeva, într-un colț de sertar, aproape toate telefoanele pe care le-am avut și folosit. Lipsește unul, care merge încă foarte bine și a ajuns la soacra mea.

Telefoanele vietii mele

Da, acestea sunt TOATE telefoanele mele, cu excepția de care ți-am povestit. Poza nu e grozavă, am făcut-o la geam, pentru a prinde bruma de soare, sau mai degrabă lumină, din această dimineață, și se reflectă în ea perdeaua :).

Primul telefon este cel despre care-mi amintesc cel mai bine: l-am cumpărat dintr-un complex de la Constanța, super încordată, pentru că aveam cu mine actul de proprietate al locuinței părinților mei. Da, erau tare stricți cu acest lucru în perioada anilor 2000, când cumpăram eu acel Nokia.

Îmi amintesc și reacția unora dintre cunoscuți atunci când îl vedeau, era un telefon scump la vremea aceea. Cam atunci am înțeles pentru prima dată că oamenii te pot privi altfel atunci când dispui de asemenea dotări, dar în continuare nu consider că acesta e un criteriu pentru a evalua o persoană. La momentul de față pot să am ce telefon doresc, dar dacă mă voi decide pentru unul scump, nu pentru impresia lăsată celorlalți îl voi cumpăra (povestesc mai târziu despre asta).

Revenind a acest telefon, mi-l luasem în ideea de a-l ține cât mai mult, așa că am cerut ca, dincolo de orice, să fie durabil. Vânzătoarea mi l-a recomandat, m-am cam fâstâcit auzind prețul de aproape 3 milioane la vremea aceea, dar l-am luat.

Cred că l-am folosit 7 ani. Către sfârșit, era deja un accesoriu exotic, dar nu în sensul de la început :).

Al doilea telefon a fost tot un Nokia, dar nu mai țineam atât de mult la calitate. Pur și simplu mi se defectase cel vechi, nu stăteam grozav cu banii și am luat telefonul oferit pentru abonament la momentul respectiv, cu puncte și ce se mai putea lua în considerare.

Primul smartphone pe care l-am avut a fost un Samsung Galaxy SII, un telefon de foarte bună calitate, pe care l-am luat însă la mâna a IIa, de la cineva care a trecut la SIII, din momentul în care a apărut. A fost o afacere bună, telefonul are o cameră excelentă și m-am împăcat foarte bine cu el.

Telefonul de astăzi, cel alb, un Samsung Galaxy Prime, este primit în cadrul unei campanii :). Îl am deja de 2 ani și, fără să mi se pară un telefon extraordinar – camera e sub cea a SII-ului, de exemplu, și trebuie să îl încarc în fiecare zi, sunt în linii mari mulțumită de el.

Nu am nici cea mai mică idee cu ce tip de mobil îl voi schimba, probabil că mă voi hotărî atunci când îl cumpăr pe cel nou, pentru că acesta are aproape 2 ani și deja e obosit. Cu siguranță că nu îl voi putea păstra timp de 7 ani, ca pe primul meu Nokia. Mă gândesc însă serios tot la un Galaxy X, pentru că mi-aș dori să fiu mai activă pe Instagram și să mă descurc cu poze cu telefonul pentru celălalt blog (de București).

Ne definesc așadar telefoanele pe care le deținem?

Dincolo de telefoane și modele… mă gândeam că, dacă fiecare dintre noi ar putea pune telefoanele deținute pe o masă, am putea spune tare multe despre persoana respectivă doar privindu-le.

La mine se vede de la o poștă că sunt stilul minimalist, câtuși de puțin pasionat de aceste accesorii, pe care le consider mai degrabă utile și atât… Că am fost, totuși, dispusă să dau la un moment dat mai mulți bani pentru ceva considerat de calitate, dar m-am convins că și un telefon ceva mai ieftin poate să mă țină mult și nu am mai investit în acest aspect.

Am avut în general grijă de telefoanele din dotare (unul dintre motivele pentru care m-au ținut ani buni fiecare în parte), dar nu am considerat necesar să le adaug accesorii suplimentare, și aici mă gândesc la husă în special. Doar SII-ul meu s-a bucurat de acest privilegiu, mai mult pentru că era un telefon lucios și chiar simțeam nevoia să în protejez.

Evident că aș cumpăra o husa pentru samsung galaxy s7 edge dacă m-aș hotărî pentru acest telefon (din motive de cameră, cum spuneam, l-aș lua mai mult ca accesoriu important pentru activitatea mea), care rămâne cam scump pentru gusturile mele.

Dincolo de asta… eu cel puțin am alte criterii de evaluare a persoanelor din jurul meu decât telefonul, mașina sau alte posesiuni. Dar trebuie să recunosc că acestea ne definesc totuși, pe fiecare în parte.

Tu ce părere ai?