Am cunoscut de curând un cuplu despre care înainte nu știam nimic altceva decât faptul că el e mai în vârstă decât ea cu 15 ani.
Atât mi-au spus mai multe persoane despre ei. Remarca nu a fost nici măcar neutră, ca mai sus, ci mai degrabă… s-a măritat cu un moș (deși el la momentul respectiv nu avea decât vreo 45 de ani, acum are mai bine de 60).

Copii nu au avut. Nu știu de ce, nu am întrebat niciodată, pentru că știu cât de dureroasă poate fi această întrebare.
Îi știam de mult, vorbisem chiar de mai multe ori, dar nu am avut ocazia să îi cunosc pentru că nu stau în București. Momentul a venit vara aceasta și a fost un prilej pentru mine să realizez cât de puțină dreptate poate avea gura lumii.
Un cuplu normal, dacă nu te cramponezi prea tare de faptul că ea arată încă tânără iar el se vede de departe că nu e la prima tinerețe. Dar un cuplu în care se vede de la distanță cât de mult ține ea la el și cu câtă duioșie o privește el, la rândul lui.
Un cuplu care zâmbește, are mici gesturi care le trădează sentimentele (ce mi se par profunde), duce o viață liniștită și frumoasă (e concluzia mea admirându-i că arată fiecare mult mai tânăr decât vârsta din buletin).
Un cuplu care mi-a confirmat o dată în plus, dacă mai aveam nevoie de asemenea confirmări, că vârsta e doar o cifră în buletin, iar diferențele nu sunt importante într-un cuplu, dacă reușești să nu le vezi și nu te împiedici de ele.
Și, evident, dacă există iubire, înțelegere, preocupări comune și acea prietenie extrem de importantă pentru a parcurge un drum lung împreună.
Si eu cred ca varsta este doar o cifra.Din pacate societatea nu vede asa.Din punctul meu de vedere nu exista diferenta ideala.Conteaza afectiunea si intelegerea partenerului.