Calatorii

Am mers de foarte multe ori cu trenul privat Softrans la Constanța (dar și la Brașov), în condiții excelente, ajungând la destinație la timp și odihniți. Ultima dată săptămâna trecută, iar contrastul a fost atât de mare față de trenul cu care ne-am întors, încât am zis că merită să îți povestesc, poate plănuiești o excursie la mare sau munte în perioada următoare.

Am făcut rezervare, ne-am urcat în tren și de aici am puteam lua și biletele, dacă nu le aveam achitate online. Trebuie să ai grijă la urcare, este un tren lung care vine de la Craiova și se împarte în 2 în București, jumătate pleacă la Brașov la 9,20, jumătate la mare, la 10.00. Personalul este acolo și te ghidează, dar scrie și pe tren și, logic, jumătatea către Brașov este garată în față.

Costă 40 de lei biletul de tren pe ruta București-Constanta (la fel și retur).

Trenul are condiții mai mult decât decente, mai ales dacă le compari cu cele ale CFR-ului: aer condiționat, aparate de cafea, automat pentru apă/răcoritoare și dulciuri. Toate la prețuri normale, nu ca la vagonul restaurant pe care îl știm cu toții. Bine, noi am avut apa noastră, dar e bine să știi că, la o adică, dacă te grăbești, ai variante.

O mențiune specială pentru curățenia din tren, de care am fost foarte mulțumiți. Cumva oamenii au reușit să facă și curat, chiar dacă trenul plecase foarte dimineață din Craiova și bănuiesc că nu toată lumea strânge după ea… Sau poate o face, atunci când găsește curat :).

Toaletele erau și ele foarte OK, spațioase și cu apă, săpun și hârtie, lucruri normale până la urmă, dar atunci când ai călătorit și altfel, înveți să le apreciezi.

Per total, am plătit 40 de lei pentru condiții mult superioare celor de la întoarcere, unde biletul ne-a costat în jur de 60 de lei de fiecare, cu compania națională.  Biletul către Brașov este 30 de lei.

Singurul inconvenient este că există puține informații cu privire la aceste trenuri private, țin minte că anul trecut a existat o întârziere de 30 de minute și nu știam prea bine ce putem face. Ele sunt afișate pe tabelă, dar nu au ghișeu de informații, poți doar să îi suni.

Din fericire, aveam un plan B, un tren care pleca peste puțină vreme. Mă bucur că nu ne-am descurajat atunci, pentru că am fost foarte mulțumiți de condiții, dar și de preț, așa cum spuneam.

Acum nu mai îmi fac mari probleme, pentru că, cel puțin pe ruta București-Constanța (sau București-Brașov), au apărut destul de multe astfel de trenuri și, în general, întârzierile sau anulările lor sunt anunțate pe Pagina de Facebook. Chiar plănuiesc să le adun la un loc într-un articol care știu că îmi va folosi la un moment dat :).

Tu ai călătorit cu un tren privat? Cum a fost?

P.S. Articolul de față e o recomandare pentru un serviciu de care am beneficiat pe banii mei (nu este în niciun caz unul promoțional) și am fost mulțumită.

Ciorba de văcuță este una dintre preferatele mele, și cum acasă mă delectez în special cu ciorbe sau supe de legume (nu mă obligă nimeni, dar îmi este mai ușor să le gătesc pe acestea, ia mai puțin timp având în vedere că nu stai să fierbi carnea), am zis că în vacanță ar fi drăguț să schimb un pic acest obicei.

Cum am ajuns să îmi comand doar ciorbă de văcuță? Păi, când am mers la primul restaurant mi-a plăcut mult, apoi m-am gândit să comand și din altă parte, să văd dacă e la fel de bună, și tot așa.

Adevărul este că nu a fost la fel de bună :).

Dar hai să îți povestesc despre toate, dacă tot scriu acest articol și le-am făcut și poze.

Primul loc unde am mers să mâncăm și unde mi-am și comandat-o a fost restaurantul din Complexul Vila Bran. Un restaurant cu specific de stână, unde am mai ajuns de-a lungul timpului și ne-am simțit foarte bine, doar prețurile fiind un pic piperate pentru gustul meu.

Dar fiind vară și vacanță parcă lucrurile nu arătau așa de rău, așa că am urcat până sus pentru a savura un prânz delicios.

Ciorba de văcuță de la Vila Bran

A sosit repede, foarte repede, nici nu ne dezmeticisem bine și nu trecusem în revistă ce era nou față de ultima noastră vizită aici (în 2013 cred că a fost), că ospătărița ne-a și adus ciorbițele.

De văcuță a mea, de pui cu tăiței a lui. O să vorbesc doar despre a mea, aceasta adică:

Ciorba aceasta a fost exact pe gustul meu: fierbinte cât trebuia (nu cât să te ardă, dar suficient pentru o ciorbă, care numai rece nu ar trebui servită, după părerea mea), acră cât trebuia (mie îmi plac ciorbele acre, suficient cât să nu acopere gustul celorlalte alimente), cu un pic de pătrunjel și un ardei iute alături (cerut de moi).

Am fost foarte încântată de gust!

Dacă ar fi să caut nod în papură (pentru că asta fac acum), singurul minus a fost faptul că doamna care ne servea a fost atât de grăbită, încât a vărsat foarte puțin din ciorbă alături și a trebuit să șterg cu un șervețel, pentru că nu-mi place să mănânc așa.

Ciorba de văcuță de la Vila Bran ne-a costat 12 lei (în august 2016).

Ciorba de burtă de la Wolf – Taverna Lupilor

A doua zi am făcut o plimbare mai lungă, pe jos, prin Predeluț și am luat-o apoi în dreapta, către Sohodol, ajungând la Wolf, care tot un complex este, chiar la intrarea în Bran și care are și un Mega Image alături.

Ne era foame tare, după vreo 5 ore de umblat, așa că ne-am gândit să luăm masa acolo și să luăm și câte ceva pentru acasă. După experiența foarte bună cu ciorba de văcuță de la Vila Bran m-am gândit să comand aceeași ciorbiță, doar că de această dată nu mi-a mai plăcut la fel de mult.

Ciorba a venit exact ca în imagine (bine, fără lingură), iar prima impresie a fost… că ar fi putut să facă un efort și să umple farfuria.

Poate că sunt pretențioasă, dar îmi place ca farfuria să fie plină atunci când o primesc sau măcar să nu aibă brobonele de unsoare în jur, pentru că aveam senzația că a gustat deja cineva din ea și e inutil să adaug că nu mi-a plăcut această senzație. În fine, am trecut peste și am gustat ciorba, care era bună la gust, pe placul meu de acră și de fierbinte.

Am avut totuși ceva de comentat și aici, bucățile de carne erau foarte fărâmițate, un lucru care nu prea m-a încântat.

Per total ciorba de văcuță de la Taverna Lupilor nu a fost rea, dar nici nu mi-a plăcut în mod deosebit. De cealaltă parte a mesei însă, tovarășul meu de drum și de viață s-a bucurat de o supă de găină excelentă.

Ciorba de văcuță de la Cheile Grădiștei-Fundata

Aici am avut parte de o ciorbă de văcuță decentă, nici prea-prea, nici foarte-foarte, care ar fi putut fi un pic mai caldă și un pic mai acrișoară, dar a primit o notă bună din partea mea.

Nu a fost ea servită foarte repede, dar fiind în vârf de munte și bucurându-ne de un peisaj foarte frumos am fost și noi mai îngăduitori. A, și am primit smântână și ardei iute alături pe care nu le comandasem, dar nici în nota de plată nu au apărut, așa că bănuiesc că au fost din partea casei.

Nu a fost cea mai grozavă ciorbă de văcuță pe care am mâncat-o, dar a fost una bună și nu o să ezit să comand și data viitoare.

De cealaltă parte a mesei a fost o ciorbă cu afumătură care mie nu prea mi-a plăcut, în timp ce V. a apreciat-o foarte tare. De unde concluzia că gusturile nu se discută.

Ciorba de văcuță de la Cheile Grădiștei-Fundata ne-a costat 12 lei (august 2016).

Cea mai bună ciorbă de văcuță pe care am mâncat-o în Bran-Moeciu?

Acum, concluzia după cele 3 ciorbițe de văcuță pe care le-am mâncat la Bran/Moeciu: Vila Bran are cea mai bună ciorbă cu carne de vită din zonă!

Așa că în ultima zi am mers acolo pentru un prânz alcătuit doar din ciorbă și am mâncat-o din nou.

P.S. Această postare include păreri personale. Nu am vreo legătură cu vreunul dintre restaurantele de mai sus, am încercat o părere cât mai obiectivă deși, așa cum spuneam, gusturile pot diferi de la persoană la persoană :).

Pentru câteva idei și obiective de vizitat în zona Bran-Moeciu, ai un articol aici.

Am copilărit în Dobrogea, unul dintre cele mai frumoase ținuturi ale României, dacă mă întrebi pe mine, și ca orice copil cred, am făcut o mulțime de excursii de o zi cu școala.

În general undeva în primăvară, dar și la sfârșitul anului școlar se alegea o zi în care urma să plecăm în excursie. În anumiți ani am făcut excursii și în septembrie-octombrie, când timpul era încă frumos.

Părinții plăteau în prealabil prețul acesteia, ne dădeau ceva bani de buzunar și un rucsăcel sau o sacoșă cu ceva mâncare (eu mă bucuram cel mai mult când primeam un borcănel de zacuscă și mama le păstra special pentru asemenea ocazii) și porneam dis de dimineață la drum.

Autocarele erau mari, prăfuite și de cele mai multe ori supraveghetorii ne înghesuiau 3 copii pe 2 banchete, însă noi eram atât de veseli încât toate acestea erau amănunte fără prea mare importanță.

Excursiile erau aproape mereu aceleași, în așa fel încât am ajuns de mai multe ori în același loc:

• Nordul Dobrogei era cea mai populară destinație (plecam de la Constanța). Vizitam cetatea Enisala, apoi urcam către Tulcea, unde se vizita invariabil Muzeul Deltei Dunării. În unele variante ale excursiei erau incluse și Mănăstirile Cocoșul și Celic Dere. O variantă a excursiei includea doar cele 2 mănăstiri din nordul Dobrogei și era preferata mea, pentru că stăteam mult la fiecare în parte și ne puteam bucura de natură și de tot ceea ce ne înconjura. Plus că eram lăsați să culegem în voie cireșe de la una dintre mănăstiri (sau de la amândouă, nu mai țin minte),
• Monumentul de la Adamclisi. Excursia aceasta era una scurtă, monumentul fiind destul de aproape de Constanța. Prima dată m-a fascinat, ulterior mă cam plictisisem de ea, erau aceleași informații pe care le știam deja. În plus, monumentul este o reconstituire și nu apreciam prea mult acest lucru J,
• Sudul Dobrogei, Mănăstirea Dervent și Peștera Sf. Andrei. Unele variante includeau și monumentul de la Adamclisi, pe la care treceam înainte. Una dintre cele mai frumoase excursii după părerea mea, sudul Dobrogei are și el farmecul lui, iar peisajele din preajma mănăstirii sunt foarte frumoase.

Recitind articolul am realizat că am fost un copil norocos: am avut o învățătoare și o școală care s-au preocupat de aspectul acesta și am mers în multe locuri foarte frumoase (în gimnaziu nu-mi amintesc să fi făcut multe excursii, dar în liceu am făcut-o pe cea din sudul Dobrogei).

Hai să deschidem cufărul cu amintiri:

Tu ce excursii ai făcut cu școala?