Cafeneaua Iuliei

Sfaturi, idei, recomandari

Categorie: De-ale Iuliei

Ne definește personalitatea locul în care ne naștem?

M-am născut la Constanța, dar am trăit în București mai mult de jumătate din viața mea. Două orașe asemănătoare, aglomerate, unul cu avantajul mării, altul cu farmecul lui, chiar dacă…

M-am născut la Constanța, dar am trăit în București mai mult de jumătate din viața mea.

Două orașe asemănătoare, aglomerate, unul cu avantajul mării, altul cu farmecul lui, chiar dacă mulți am observat că nu îl apreciază. Am iubit Constanța încă de la început, Bucureștiul a fost mai mult un rău necesar inițial, apoi am început să îl iubesc pentru atmosfera specială și evenimentele multe, pentru că mi-a devenit cumva a doua casă, cea în care mi-am făcut o mulțime de prieteni în primul rând – chiar dacă am simțit mereu că ceva îi lipsește. Sau are prea mult – mă refer la poluare, aglomerație și multe alte invonveniente ale unei aglomerari urbane de aproape 2 milioane de oameni.

Spuneam la început că am trăit mai bine de jumătate din viață în București. Și totuși, din momentul în care pășesc în Constanța am așa un sentiment de liniște, de acasă, de spațiu personal în care mă simt confortabil, în primul rând pentru că îl cunosc atât de bine.

Îmi e dragă marea și aș sta pe malul ei ore întregi, mai ales în perioadele din afara sezonului, când rămâne a localnicilor… și a nostalgicilor ca mine.

Îmi sunt dragi străduțele dintr-un cartier căruia îi spuneam Coiciu când eram mică, pe care îl străbăteam în drum către bunici – străzi care atunci mi se păreau lungi și pe care acum le găsesc micuțe. Străzi pe care a apărut din loc în loc câte o vilă luxoasă la care mă uit cu tristețe, pentru că știu că acolo au sta oameni care s-au dus la un moment dat, ca și bunicii mei…

Îmi e drag să cobor din centru către Piața Ovidiu și apoi către mare pe străduțe mici, vechi, cu case ponosite, care s-au schimbat atât de puțin față de perioada copilăriei mele…

Mi-e drag să mă plimb prin centru, prin cartiere, să redescopăr vreun loc unde n-am mai ajuns demult…

Și simt că o parte din mine e mereu acolo, deși m-am schimbat mult… știu cum vorbesc oamenii, mă trezesc uneori dând foarte multe explicații, așa cum se întâmpla acasă (dacă mergi cu autobuzul la Constanța o să ai surpriza de a constata că oamenii intră în vorbă și ajung ca până să coboare să afli o mulțime despre ei și ce li se întâmplă)…

Și da, cred cu tărie că personalitatea noastră este definită și de locul unde ne-am născut, indiferent unde ne poartă pașii ulterior. Din orașul meu am plecat cu o ușoară melancolie, dar și cu o doză bună de acceptare a lucrurilor. Asta e, nu ai ce să faci, mergem înainte…

Tot din Constanța cred că se trage ușurința cu care intru în vorbă cu străinii. Să mergi într-un autobuz mai multe stații prin orașul de la malul mării și o să înțelegi despre ce vorbesc… conversațiile se leagă cu ușurință, iar dacă întrebi ceva, omul respectiv e în stare să nu mai coboare la stația unde intenționa, pentru a te lămuri…

Pe măsură ce trece timpul realizez că, indiferent de locul unde trăiesc, o să rămân aceeași fată ușor melancolică, iar zgomotul valurilor sau aerul sărat din zona în care m-am născut vor avea mereu același efect de calm și liniște pentru mine.

Tu unde te-ai născut? Locuiești în continuare în zona respectivă?

 

3 comentarii la Ne definește personalitatea locul în care ne naștem?

De ce să ne întoarcem la scrisul de mână?

Am început un jurnal odată cu primele zile ale lui 2018 – un obicei căruia am avut deja ocazia să îi constat beneficiile, ce țin, din câte îmi dau seama,…

Am început un jurnal odată cu primele zile ale lui 2018 – un obicei căruia am avut deja ocazia să îi constat beneficiile, ce țin, din câte îmi dau seama, de modul constant în care reușești să rămâi cumva în contact cu tine și ceea ce-ți dorești. Și da, am constatat că obiceiul, dar și scrisul de mână, au un efect benefic asupra mea.

Marea provocare pentru mine era (și continuă să fie) să mă pun pe primul loc pe mine, din punct de vedere profesional în primul rând, pentru că pe partea personală am constatat că îmi asum acest lucru și o fac chiar cu bucurie.

Pentru a traduce ceea ce spun… aș vrea să fiu la fel de conștiincioasă cu taskurile care se referă la mine și la micul business pe care îl am, cum sunt cu cele pentru clienții mei. Pe modelul electricianului în casa căruia soția montează becuri (acesta e tata, deh, trebuia să semăn și eu cu cineva) – eu nu reușesc să găsesc timpul necesar pentru un site-ul meu profesional, pentru a-mi updata profilul de Linkedin, a realiza câteva modificări mici, dar importante pentru bloguri…. și cred că înțelegi ideea :).

Ei bine, jurnalul acesta are un mod foarte eficient de a mă trage cumva de urechi, de a-mi reaminti ceea ce am făcut și ceea ce am făcut pentru mine, așa cum îmi doresc… Și îl scriu de mână.

Nu mi-a venit să cred cât de greu îmi era la început…. de ani de zile cred nu mai scrisesem nimic de mână, cu excepția vreunui bilețel care să îmi amintească ceva, a listei de cumpărături sau a notițelor de pe la conferințele la care am mers de-a lungul timpului (și unde mă simt uneori tare în urmă față de restul, care nici măcar nu își pun problema lor).

Eram la început neîndemânatică și parcă nici scrisul nu mi-l mai deslușeam bine, s-a transformat cumva pe măsură ce tastele calculatorului l-au înlocuit.

Mi-am mai revenit între timp, a revenit și plăcerea de a scrie de mână, una exersată de mine de-a lungul timpului prin schimburile de scrisori interminabile cu prietene din liceu sau facultate, am început să îmi recunosc scrisul, chiar dacă e diferit de cel pe care-l știam…

Mai dezorganizat, mai grăbit, dar fără să aibă îndemânarea necesară pentru a fi atât de grăbit… e al meu și mi-e drag așa cum este. Adică așa:

Și da, îl simt ca terapeutic de multe ori, îndemnul meu este să nu uiți de bilețele, scrisori, jurnal personal… sau orice formă de exprimare prin scris de mână. E greu în societatea de astăzi, dar putem cu siguranță să facem orice ne propunem.

 

1 comentariu la De ce să ne întoarcem la scrisul de mână?

Șase filme care m-au marcat și pe care le-aș revedea oricând cu drag

Am zâmbit când am alcătuit această listă, pentru că filmele pe care le-am trecut pe hârtie înainte de a scrie acest articol, ca o schiță inițială să spunem, sunt relativ…

Am zâmbit când am alcătuit această listă, pentru că filmele pe care le-am trecut pe hârtie înainte de a scrie acest articol, ca o schiță inițială să spunem, sunt relativ vechi, apărând acum 10 ani sau chiar mai bine.

Poate înainte se făceau filme mai bune, sau nu mai merg eu atât de des la film sau… poate că noile apariții cinematografice nu mai sunt chiar pe placul meu? Un pic din fiecare, cred :).

Recomandari de filme

Cert este că mi-am propus să trec în revistă cele câteva filme care m-au marcat și pe care le-aș revedea oricând, chiar dacă pe majoritatea le păstrez foarte bine în memorie, amintindu-mi replici, dialoguri întregi, vestimentația actorilor sau modul în care gesticulau în anumite momente…

Amelie

O comedie romantică pe care am văzut-o de două ori la cinematograf, în perioada în care a apărut, și am revăzut-o și peste ani cu plăcere. M-am bucurat de Parisul din film, cel pe care doar mi-l imaginam în acel moment, de excentricitatea personajului principal, de coloana sonoră deosebită… Amelie rămâne unul dintre filmele mele de suflet :).

Lista lui Schindler

Un film răvășitor, la care m-am gândit câteva zile de câte ori l-am văzut (da, l-am și revăzut de câteva ori). Ceea ce m-a impresionat în mod deosebit este latura optimistă – 1000 de oameni salvați din infern, faptul că viața poate triumfa și în cele mai grele condiții, și atunci când nimeni și nimic nu pare să te poată salva. Chiar și în cele mai grele condiții.

Și un citat care mi-a rămas întipărit în memorie:

Cel care salvează o viață salvează întreaga lume

Nu știu câți dintre noi vom reuși să facem acest lucru de-a lungul vieții, dar pe mine m-a marcat acest citat.

Chocolat

O altă comedie romantică de care m-am îndrăgostit… la prima vedere. Căci au urmat și alte vizionări :). Chocolat este cu peisaje superbe și personaje care reușesc să treacă peste prejudecăți datorită unui lichid magic preparat în chicolateria lui Vienne, un personaj de poveste interpretat foarte bine de Juliette Binoche.

Trailerul filmlui, care mi-a plăcut foarte mult:

La vita è bella

E filmul pe care-mi doresc cel mai mult să-l revăd din această listă, pentru simplul motiv că nu mi-l amintesc foarte bine, dar îmi aduc aminte de lacrimile pe care nu le-am putut stăpâni, deși filmul este… o comedie. Despre război, viață, supraviețuire, sacrificiu… chiar îmi doresc să-l revăd curând.

Frida

După ce am văzut filmul am citit o multțime de articole, cărți, biografii ale pictoriței mexicane. Filmul mi s-a părut impresionant și Salma Hayek extraordinară în rolul Fridei, dar dincolo de film m-a impresionat povestea de viața, curajul, puterea de a merge mai departe, optimismul…

La Frida mă gâdesc de câte ori condițiile mi se par nefavorabile pentru a reuși într-un anumit demers, pentru a merge mai departe, când am tendința să găsesc o scuză frumoasă în loc de o cale pentru a reuși ceea ce-mi propun.

Internul

Acesta e un film nou, care rulează la HBO și mi-a plăcut mult, poate și pentru că în centru e o firmă de comerț electronic, sau pentru că-mi plac ambii actori principali (Anne Hatthaway și Robert de Niro).

E amuzant, simplu, ne arată că putem îmbătrâni frumos, atunci când ne păstrăm spiritul tânăr și acceptăm lucrurile așa cum sunt, dar și că fiecare vârstă are câte ceva de adus în plus, chiar și într-o corporație. Un film foarte fain pentru o amiază de weekend – eu l-am revăzut și online.

4 comentarii la Șase filme care m-au marcat și pe care le-aș revedea oricând cu drag

Onoare și respect, un serial pe TVR 2

Am sentimente amestecate vizavi de acest serial italian, pe care l-am descoperit săptămâna trecută: pe de o parte, îmi place mult, pe de altă parte… nu-mi place faptul că simt…

Am sentimente amestecate vizavi de acest serial italian, pe care l-am descoperit săptămâna trecută: pe de o parte, îmi place mult, pe de altă parte… nu-mi place faptul că simt că m-a făcut, după atâția ani, dependentă de televizor. Și se mai difuzează și după 22, la o oră pe care nu am reușit să o identific exact – uneori începe mai devreme, alteori a început chiar la 22.30.

Ora mea de culcare a devenit 23.30 sau mai târziu și asta nu pentru că muncesc mai mult, scriu mai mult sau cine știe ce lucruri mărețe fac: am un serial și abia aștept să înceapă. Cred că prin liceu mă mai uitam la vreun film așteptând cu nerăbdare continuarea, dar erau în general serii scurte, de 2, 3 sau 4 episoade.

Am avut și câteva seriale preferate, nu știu dacă îți mai amintești de Caracatița sau Edera, de Mostenirea familiei Guldenburg, Dr. Quinn, Midnight Caller sau chiar Maddie și David, dar eu m-am bucurat de fiecare episod. Și cred că au mai fost :). Mi-au plăcut și ceva seriale recente – Dr. House, Iubirile croitoresei, Neveste de militari, Păstrează speranța, Fetele Gillmore, Anatomia lui Gray și cred că mai sunt… dar nu erau genul pe care să le urmăresc, să le aștept… dacă eram în fața TV-ului când se difuzau, bine.

La un moment dat nu m-am mai uitat la TV decât la evenimente sportive, vreun film descoperit întâmplător și ceva filme de Crăciun.

Onoare și respect e un film italian, are un actor principal foarte frumos, ca un James Bond de frumos, o acțiune destul de complicată, în care binele și răul se împletesc, cu ceva răfuieli între clanuri, dar și povești de dragoste… o muzică ce mie-mi place mult și ceva palpitant la fiecare final de episod, care mă face să aștept cu nerăbdare continuarea. Are și o eroină, Melina, pe care am îndrăgit-o pentru optimismul de care dă mereu dovadă, deși viața nu a fost deloc darnică cu ea, plus o alta, Nella, alături de care am suferit, dacă pot spune așa…

E un serial fain și mă bucur că l-am descoperit.

Tu ce seriale urmărești în ultimul timp? Te uiți la TV sau preferi să le vezi de pe laptop?

Sursa foto

1 comentariu la Onoare și respect, un serial pe TVR 2

Tu despre ce dorești să vorbim pe blog în 2018?

La mulți ani în primul rând! Îți doresc din tot sufletul să ai un An Nou bun, exact așa cum ți-l dorești și tu! Un pic spre surprinderea mea, m-am…

La mulți ani în primul rând! Îți doresc din tot sufletul să ai un An Nou bun, exact așa cum ți-l dorești și tu!

Un pic spre surprinderea mea, m-am trezit că îmi doresc în mod special să scriu în Cafenea și să am chiar un obiectiv pentru acest blog în 2018. Obiectivul l-am numit Provocarea celor 100 de articole și e ușor de intuit că se referă la publicarea acestora aici. Posibil ca două articole pe săptămână să nu fie mult, dar pentru mine este o provocare.

Cafeneaua Iuliei este un blog încă mic, pe care l-am pornit din dorința de a avea și un spațiu personal de exprimare, care nu este limitat de vreo nișă (așa cum este blogul Economisim), cu toate că am constatat în timp că îmi place să scriu despre călătorii și locuri, despre filme, cărți sau lucruri pe care le folosesc în fiecare zi.

Am adăugat în timp și câteva articole despre… haine, un subiect care nu pot spune că mă preocupă în general. Nu în mod special, dar sunt femeie și evident că îmi place să arăt bine și să mă simt bine în hainele pe care le am.

Nu îți ascund faptul că această rubrică a fost o variantă la care m-am gândit pentru a monetiza blogul – m-am străduit în același timp ca toate aceste articole să fie unele utile.

A fost o surpriză pentru mine să constat că, deși sunt departe de a fi la curent cu tot ceea ce se întâmplă în această zonă, nu îmi displace deloc să scriu nici măcar despre rochii de seară lungi, de exemplu. Alegerile mele au fost mai ușoare după ce am scris câteva articole cu acest subiect, de altfel, și din fericire am păstrat un principiu în care cred, respectiv puțin, dar bun.

Am citit undeva o comparație care mi-a plăcut, între anul care a început ieri și o carte de 365 de file… blogul acesta sper că se va îmbogăți și el în acest an cu (cel puțin) 100 de file, dar pentru că nu mi-a plăcut niciodată să vorbesc singură, o să te rog pe tine să îmi spui despre ce ți-ar plăcea să scriu…

Eu mi-am notat câteva impresii despre vacanța care tocmai s-a terminat, despre ultimele cărți citite, câteva filme pe care le-am văzut de curând, câteva gânduri pe care mi-ar plăcea să le dau mai departe… dar mi-ar plăcea să-mi spui și tu ce articole ai citit cu plăcere și despre ce ai vrea să scriu aici.

La mulți ani, îți mulțumesc că mă citești și îți doresc din tot sufletul un 2018 bun!

4 comentarii la Tu despre ce dorești să vorbim pe blog în 2018?

La ce conferințe și traininguri am participat în 2017

Încă de la începutul lui 2017 mi-am propus să ajung la o serie de conferințe la care am mai participat sau care mi-au stârnit interesul din diverse motive – vreau…

Încă de la începutul lui 2017 mi-am propus să ajung la o serie de conferințe la care am mai participat sau care mi-au stârnit interesul din diverse motive – vreau să fiu la curent cu ceea ce se întâmplă în jurul meu, să aflu noutăți din diverse domenii, dar și să socializez, mi se pare foarte important, mai ales pentru un freelancer.

Am fost destul de selectivă în alegerea lor, participând doar la acelea care am considerat că mă ajută cu adevărat.

Webstock 2017

GPeC – cea mai mare conferință a e-commerce-ului românesc. Am participat la ambele ediții, summit-ul din vară și cel din toamnă, rămânând cu informații valoroase de la profesioniștii domeniului. I-am ascultat pe Neil Patel sau Karl Gilis, pe Amy Harrison, care e unul dintre reperele mele în zona de content marketing sau pe Oli Gardner și Cyrus Shepard. La GPeC sper să ajung și anul viitor, e una dintre conferințele mele de suflet.

Webstock – o conferință de Social Media destinată bloggerilor, dar și agențiilor și oamenilor care lucrează în această zonă, la care particip cu plăcere de ceva ani și unde mă bucur să întâlnesc din ce în ce mai multă lume cunoscută.

Cursul de formatori de la Extreme Trainig, pe care îi și recomand dacă ai plan vreun curs organizat de ei. Mi-a plăcut mult metoda de învățare – punând accentul mai puțin pe teorie și mai mult pe practică. Da, sunt și trainer acum, și lucrez la un modul pe care vreau să îl pun în practică cât mai repede.

Food Bloggers Conference – fără să fiu blogger culinar, m-am gândit să particip pentru că am publicat destule rețete în timp și vreau să o mai fac, fiind interesată și de partea aceasta vizuală, căreia i-am dat mai puțină importanță. Conferința va avea loc mâine de fapt, sper să aflu lucruri interesante și din această zonă.

Workshop-ul Oportunități de investiții în 2018 – un workshop organizat de doi bloggeri din zona finanțelor personale, cu informație cu adevarat utilă și bine sintetizată, o alegere bună pe final de an.

Acum am realizat că am participat la destul de puține evenimente față de anii trecuți, am fost mult mai selectivă cred, dar au fost cu siguranță suficiente pentru ce mi-am propus. Am scris acest articol la provocarea lui Andrei Ursachi – trainer antreprenor, care are și un grup Facebook dedicat antreprenorilor din România, implicându-se activ în susținerea acestora.

Niciun comentariu la La ce conferințe și traininguri am participat în 2017

Mai mult cu mai puțin – moduri în care-ți poți simplifica viața

Trăim într-o societate în care cu toții suntem peste măsură de ocupați, iar nevoia de simplitate e mai mare ca oricând. Viața simplă a devenit parcă ceva complicat și nu…

Trăim într-o societate în care cu toții suntem peste măsură de ocupați, iar nevoia de simplitate e mai mare ca oricând. Viața simplă a devenit parcă ceva complicat și nu la îndemână oricui…

Viata simpla

Nu demult povesteam cu o prietenă care are doi copii mici despre mamele noastre, care spălau la mână, alergau pe la cozi pentru o bucată de carne pe care o găteau în cele mai originale moduri, pentru a ajunge tuturor și pentru cât mai multe mese, reparau și coseau hainele care aveau prostul obicei să se uzeze și rupă – mai ales că opțiunile erau extrem de puține, primeau invitați și da, aveau și un serviciu…

Dincolo de toate acestea, găseau timp pentru a citi o carte sau a sta cu noi în pijamale, citindu-ne o carte sau ascultând  ce am mai făcut în ultimul timp la școală sau grădiniță.

Lucrurile aveau atunci o rutină și o simplitate a lor, dincolo de problemele pe care nu poate nimeni să le nege… Rutină și simplitate pe care ne-o dorim și pe care le putem regăsi, cu condiția să ne dorim acest lucru.

Iată câteva lucruri mari pe care mă străduiesc să le fac de la o vreme, cu rezultate care nu au întârziat să apară:

  1. Simplificarea ambientului, a locuinței. Fac tot posibilul ca prin casă să nu adun lucruri, mai ales din cele cu care știu că mă voi lupta ulterior. Orice intră în casă trebuie să aibă un loc și un scop – și-mi place mult și regula unul vine, altul pleacă. De câte ori luăm ceva nou, debarasez un lucru care nu era folosit de multă vreme. Am făcut pași mari în ultimul timp, mai ales de ceva vreme încoace, dar tot am impresia că se mai poate și că deținem în continuare mult mai multe lucruri decât folosim. Până la un punct e ok, dacă însă adună praf inutil… e nevoie de măsuri…
  2. O anumită rutină. Pentru casă, muncă și chiar timp liber. Mie îmi plac în general lucrurile noi și situațiile noi, dar am observat că am nevoie de anumite ore între care să muncesc, dar și de mici lucruri repetitive pe care le fac dimineata și seara de exemplu. Și nu mă refer la spălatul pe dinți, care e obligatoriu, ci la grija ca chiuveta să fie seara curată, fără vase în ea, rufele să fie spălate luni și călcate până miercuri, etc
  3. Obișnuința de a spune nu atunci când este cazul. Atât de greu am învățat să renunț la unele invitații, să spun nu unor propuneri, să mă obișnuiesc cu faptul că ziua mea de lucru are undeva în jur de 8 ore și ce le depășește este din timpul meu liber sau cel pe care ar trebui să îl dedic altor activități…
  4. Un spațiu de lucru simplu, fără nimic altceva decât un laptop, o imprimantă și o pereche de căști. Și o agendă, de fapt. Categoric în această formă sunt mult mai productivă și cred că în orice domeniu reușești să te rezumi la esențial lucrurile ajung să fie realizate mult mai rapid și mai eficient.
  5. O listă scurtă cu ceea ce este esențial de rezolvat în fiecare zi. 5 lucruri îmi propun în general, am observat că atunci când îmi propuneam foarte multe ajungeam într-o cursă cu mine și eram mereu frustrată că nu puteam mai mult. Puțin, dar bun, e principiul de acum…
  6. Fiecare lucru are un loc al lui. Îmi aduc mereu aminte de bunicul meu, care prefera să pună de 3 ori cuțitul la loc decât să îl vadă mereu pe masă… Și-mi aduc aminte și că râdeam de el, dar acum observ cam aceeași dorință de a avea un loc pentru toate și a le vedea pe fiecare exact în același loc. E mult mai simplu să faci curat așa, plus că găsești imediat tot ce ai nevoie…
  7. Mai puțin și mai bun. Am ajuns să apreciez lucrurile mai scumpe în ultimul timp, mai ales în anumite zone – prefer o pereche de ghete și de cizme de cea mai bună calitate, care nu se strică cu una, cu două, în loc de o mulțime de lucruri de mai proastă calitate

Ce am citit și mi-a plăcut pe tema simplității/simplificării lucrurilor:

Cred că voi continua acest articol pe măsură ce-mi mai vin idei despre viața simplă – de fapt, despre cele pe care și reușesc să le aplic :).

Niciun comentariu la Mai mult cu mai puțin – moduri în care-ți poți simplifica viața

Când aștepți puțin… și primești mult, foarte mult

La ideea din titlul acesta mă gândeam în timp ce, din întâmplare, am văzut o conversație pe Facebook cred, cu o fată dezamăgită de lumea aceasta online, în care mă…

La ideea din titlul acesta mă gândeam în timp ce, din întâmplare, am văzut o conversație pe Facebook cred, cu o fată dezamăgită de lumea aceasta online, în care mă învârt și eu, de altfel. De niște ani buni, de altfel, Cafeneaua fiind doar o încercare de spațiu personal, în care să pot povesti mai multe, exact cum o fac acum. Chiar dacă nu sunt despre bani, așa cum se întâmplă pe Economisim.info.

În momentul acela m-am gândit că blogul mi-a adus în jur o mulțime de oameni faini, mulți dintre ei fără blog, dar și bloggeri. Oameni care-mi sunt dragi – cu unii dintre ei am ieșit chiar la o cafea la un moment dat, cu alții m-am întâlnit pe la evenimente… care mi-au sărit în ajutor în momentele (e drept că rare) în care am avut nevoie de asta. Care-mi sunt dragi, pur și simplu, chiar dacă nu am băut vreo cafea sau un suc împreună.

Chiar astăzi una dintre prietenele virtuale mi-a trimis un mail care mi-a umplut sufletul de bucurie.

Sunt bucurii mici, care stau în puterea fiecăreia dintre noi – să le facem, să le primim…

Cel mai mare secret pentru a nu fi dezamăgit de cineva, niciodată, este cred acela de a aștepta puțin.

Eu nu cred că oamenii ne datorează ceva, oricât de multe au fost eforturile pe care le-am făcut pentru persoana respectivă. Cred că fiecare gest pe care îl facem, îl facem pentru noi, iar răsplata e mulțumirea de a face ceva bun și faptul că – la un moment dat  – lucrurile se întorc, într-o formă sau alta.

Și nu, nu e bullshit pozitivo-motivațional, chiar aceasta e convingerea mea :).

Momentul în care am renunțat să am așteptări de la oameni – pentru că o persoană dragă mie m-a prețuit suficient încât să-mi explice cum vede lucrurile și am realizat că avea dreptate – a coincis cu cel în care oameni minunați au intrat în viața mea. De la care am așteptat puține și mi-au oferit multe. Și cărora le sunt recunoscătoare.

Probabil că ar trebui să închei articolul acesta cu un sfat, legat de așteptări și de ceea ce primești, în funcție de ele. Nu o să o fac, la fel cum nici prietena mea nu a făcut-o atunci când am purtat o discuție lungă pe tema aceasta. O să-ți spun doar că viața e mai simplă și îți oferă mai multe atunci când așteptările sunt mici. Părere personală 🙂

1 comentariu la Când aștepți puțin… și primești mult, foarte mult

Vara îi mulțumesc zilnic unui domn pe nume Willis Carrier :)

Probabil că o faci și tu, doar că nu îi știai până acum numele :). Willis Carrier este cel care a inventat aerul condiționat modern, undeva la începutul secolului XX….

Probabil că o faci și tu, doar că nu îi știai până acum numele :).

Willis Carrier este cel care a inventat aerul condiționat modern, undeva la începutul secolului XX. În perioada aceasta, când temperaturile au depășit frecvent 35 de grade, ajungand și la 40 acum câteva zile, iar noi am rezistat doar cu ajutorul aerului, am avut curiozitatea să citesc mai multe despre el. Sau poate am făcut-o și verile trecute, nu știu.

Aerul conditionat si inventatorul lui

Cert este că mi-e greu să îmi imaginez viața la 40 de grade fără aerul condiționat. De fapt, nu trebuie să fac un efort de imaginație, pentru că am trecut prin multe perioade în care nu l-am avut. Și ajungi să apreciezi mai mult lucrurile atunci când nu le ai :).

Ce mi se pare simpatic este că A.C.-ul a fost inventat la începutul secolului trecut, undeva prin 1902, dar noi ne-am putut bucura de această minunăție abia către anul 2000, sau poate ceva mai devreme. Nu cred că avea cineva aer condiționat înainte de Revoluție, nici nu cred că auzisem de o asemenea minunăție…

Acum face însă parte din viața multora dintre noi – o viață pe care nici măcar nu ne-o imaginăm fără acesta.

Așadar, domnule Willis Carrier, eu îți sunt profund recunoscătoare – și cred că nu numai eu :).

4 comentarii la Vara îi mulțumesc zilnic unui domn pe nume Willis Carrier :)

Trei lucruri pe care mi le voi cumpăra în această vară

Eu sunt genul de cumpărător atent, care își planifică cheltuielile cu ceva vreme înainte de a le face. Pe cele mai mari în special – și am observat aici un…

Eu sunt genul de cumpărător atent, care își planifică cheltuielile cu ceva vreme înainte de a le face. Pe cele mai mari în special – și am observat aici un fel de rutină care s-a instalat fără să ne dorim în special acest lucru – avem cam o cheltuială mai mare pe lună, cu excepții extrem de rare.

Lista de cumparaturi

Încercăm să le facem pe rând, dar dacă se întâmplă ca unul dintre noi să aibă nevoie de mai multe lucruri într-o anumită perioadă, nu e capăt de țară. Planificarea atentă a cheltuielilor vine exact cu acest avantaj: îți poți permite mult mai multe lucruri – odată ce ai un buget pentru ele.

Revenind la această vară, care este deja la mijloc, iată care sunt achizițiile majore ale sale pentru noi (posibil ca în septembrie să le bifăm pe toate):

Un storcător cu ac melcat. E o cheltuială sigură, avem și banii, am ales (cred) și modelul… Îmi place că voi putea să fac sucuri cu tot felul de verdețuri, să le combin cu legume… Recunosc că m-am gândit mult înainte de a lua hotărârea de a avea un storcător, nu vreau un obiect în plus care să zacă prin casă, dar știu că îl vom folosi.

Un telefon nou. Aici duc negocieri cu mine în primul rând, că V. e de părere că ar trebui să-mi iau unul ceva mai scump. Înclin și eu către acest lucru, pentru că mi-ar plăcea să ilustrez blogul/blogurile cu ceva imagini frumoase și spontane, dar aparatul de fotografiat ba nu îl am la mine, ba nu este la îndemână, ba… știi și tu cum este :).

Și da, m-aș ocupa mai mult și de contul de Instagram și… e un aspect la care încă mă gândesc, trebuie să văd și ce puncte de fidelitate am adunat prin rețea, ce reducere pot să mai prind… În orice caz, e lucru sigur: telefonul meu are deja doi ani și sigur nu o mai duce mult, pentru că se descarcă în doar câteva ore și se închide de câte ori are chef.

O rochie elegantă. Fără exagerări, bineînțeles :). În august merg la o nuntă și un botez și la capitolul rochii de ocazie nu stau grozav. Sper să găsesc ceva potrivit, dar sunt destul de relaxată în această privință, nu va fi capăt de țară nici dacă merg cu ceva ce am deja prin șifonier.

Tu ce planuri de cumpărături mari ai pentru următoarea perioadă?

17 comentarii la Trei lucruri pe care mi le voi cumpăra în această vară

Type on the field below and hit Enter/Return to search