De-ale Iuliei | Cafeneaua Iuliei

Tu despre ce dorești să vorbim pe blog în 2018?

La mulți ani în primul rând! Îți doresc din tot sufletul să ai un An Nou bun, exact așa cum ți-l dorești și tu!

Un pic spre surprinderea mea, m-am trezit că îmi doresc în mod special să scriu în Cafenea și să am chiar un obiectiv pentru acest blog în 2018. Obiectivul l-am numit Provocarea celor 100 de articole și e ușor de intuit că se referă la publicarea acestora aici. Posibil ca două articole pe săptămână să nu fie mult, dar pentru mine este o provocare.

Cafeneaua Iuliei este un blog încă mic, pe care l-am pornit din dorința de a avea și un spațiu personal de exprimare, care nu este limitat de vreo nișă (așa cum este blogul Economisim), cu toate că am constatat în timp că îmi place să scriu despre călătorii și locuri, despre filme, cărți sau lucruri pe care le folosesc în fiecare zi.

Am adăugat în timp și câteva articole despre… haine, un subiect care nu pot spune că mă preocupă în general. Nu în mod special, dar sunt femeie și evident că îmi place să arăt bine și să mă simt bine în hainele pe care le am.

Nu îți ascund faptul că această rubrică a fost o variantă la care m-am gândit pentru a monetiza blogul – m-am străduit în același timp ca toate aceste articole să fie unele utile.

A fost o surpriză pentru mine să constat că, deși sunt departe de a fi la curent cu tot ceea ce se întâmplă în această zonă, nu îmi displace deloc să scriu nici măcar despre rochii de seară lungi, de exemplu. Alegerile mele au fost mai ușoare după ce am scris câteva articole cu acest subiect, de altfel, și din fericire am păstrat un principiu în care cred, respectiv puțin, dar bun.

Am citit undeva o comparație care mi-a plăcut, între anul care a început ieri și o carte de 365 de file… blogul acesta sper că se va îmbogăți și el în acest an cu (cel puțin) 100 de file, dar pentru că nu mi-a plăcut niciodată să vorbesc singură, o să te rog pe tine să îmi spui despre ce ți-ar plăcea să scriu…

Eu mi-am notat câteva impresii despre vacanța care tocmai s-a terminat, despre ultimele cărți citite, câteva filme pe care le-am văzut de curând, câteva gânduri pe care mi-ar plăcea să le dau mai departe… dar mi-ar plăcea să-mi spui și tu ce articole ai citit cu plăcere și despre ce ai vrea să scriu aici.

La mulți ani, îți mulțumesc că mă citești și îți doresc din tot sufletul un 2018 bun!

La ce conferințe și traininguri am participat în 2017

Freelancing

Încă de la începutul lui 2017 mi-am propus să ajung la o serie de conferințe la care am mai participat sau care mi-au stârnit interesul din diverse motive – vreau să fiu la curent cu ceea ce se întâmplă în jurul meu, să aflu noutăți din diverse domenii, dar și să socializez, mi se pare foarte important, mai ales pentru un freelancer.

Am fost destul de selectivă în alegerea lor, participând doar la acelea care am considerat că mă ajută cu adevărat.

GPeC – cea mai mare conferință a e-commerce-ului românesc. Am participat la ambele ediții, summit-ul din vară și cel din toamnă, rămânând cu informații valoroase de la profesioniștii domeniului. I-am ascultat pe Neil Patel sau Karl Gilis, pe Amy Harrison, care e unul dintre reperele mele în zona de content marketing sau pe Oli Gardner și Cyrus Shepard. La GPeC sper să ajung și anul viitor, e una dintre conferințele mele de suflet.

Webstock – o conferință de Social Media destinată bloggerilor, dar și agențiilor și oamenilor care lucrează în această zonă, la care particip cu plăcere de ceva ani și unde mă bucur să întâlnesc din ce în ce mai multă lume cunoscută.

Cursul de formatori de la Extreme Trainig, pe care îi și recomand dacă ai plan vreun curs organizat de ei. Mi-a plăcut mult metoda de învățare – punând accentul mai puțin pe teorie și mai mult pe practică. Da, sunt și trainer acum, și lucrez la un modul pe care vreau să îl pun în practică cât mai repede.

Food Bloggers Conference – fără să fiu blogger culinar, m-am gândit să particip pentru că am publicat destule rețete în timp și vreau să o mai fac, fiind interesată și de partea aceasta vizuală, căreia i-am dat mai puțină importanță. Conferința va avea loc mâine de fapt, sper să aflu lucruri interesante și din această zonă.

Workshop-ul Oportunități de investiții în 2018 – un workshop organizat de doi bloggeri din zona finanțelor personale, cu informație cu adevarat utilă și bine sintetizată, o alegere bună pe final de an.

Acum am realizat că am participat la destul de puține evenimente față de anii trecuți, am fost mult mai selectivă cred, dar au fost cu siguranță suficiente pentru ce mi-am propus. Am scris acest articol la provocarea lui Andrei Ursachi – trainer antreprenor, care are și un grup Facebook dedicat antreprenorilor din România, implicându-se activ în susținerea acestora.

Mai mult cu mai puțin – moduri în care-ți poți simplifica viața

Simplitate

Trăim într-o societate în care cu toții suntem peste măsură de ocupați, iar nevoia de simplitate e mai mare ca oricând. Viața simplă a devenit parcă ceva complicat și nu la îndemână oricui…

Nu demult povesteam cu o prietenă care are doi copii mici despre mamele noastre, care spălau la mână, alergau pe la cozi pentru o bucată de carne pe care o găteau în cele mai originale moduri, pentru a ajunge tuturor și pentru cât mai multe mese, reparau și coseau hainele care aveau prostul obicei să se uzeze și rupă – mai ales că opțiunile erau extrem de puține, primeau invitați și da, aveau și un serviciu…

Dincolo de toate acestea, găseau timp pentru a citi o carte sau a sta cu noi în pijamale, citindu-ne o carte sau ascultând ce am mai făcut în ultimul timp la școală sau grădiniță.

Lucrurile aveau atunci o rutină și o simplitate a lor, dincolo de problemele pe care nu poate nimeni să le nege… Rutină și simplitate pe care ne-o dorim și pe care le putem regăsi, cu condiția să ne dorim acest lucru.

Iată câteva lucruri mari pe care mă străduiesc să le fac de la o vreme, cu rezultate care nu au întârziat să apară:

Simplificarea ambientului, a locuinței. Fac tot posibilul ca prin casă să nu adun lucruri, mai ales din cele cu care știu că mă voi lupta ulterior. Orice intră în casă trebuie să aibă un loc și un scop – și-mi place mult și regula unul vine, altul pleacă. De câte ori luăm ceva nou, debarasez un lucru care nu era folosit de multă vreme. Am făcut pași mari în ultimul timp, mai ales de ceva vreme încoace, dar tot am impresia că se mai poate și că deținem în continuare mult mai multe lucruri decât folosim. Până la un punct e ok, dacă însă adună praf inutil… e nevoie de măsuri…
O anumită rutină. Pentru casă, muncă și chiar timp liber. Mie îmi plac în general lucrurile noi și situațiile noi, dar am observat că am nevoie de anumite ore între care să muncesc, dar și de mici lucruri repetitive pe care le fac dimineata și seara de exemplu. Și nu mă refer la spălatul pe dinți, care e obligatoriu, ci la grija ca chiuveta să fie seara curată, fără vase în ea, rufele să fie spălate luni și călcate până miercuri, etc
Obișnuința de a spune nu atunci când este cazul. Atât de greu am învățat să renunț la unele invitații, să spun nu unor propuneri, să mă obișnuiesc cu faptul că ziua mea de lucru are undeva în jur de 8 ore și ce le depășește este din timpul meu liber sau cel pe care ar trebui să îl dedic altor activități…
Un spațiu de lucru simplu, fără nimic altceva decât un laptop, o imprimantă și o pereche de căști. Și o agendă, de fapt. Categoric în această formă sunt mult mai productivă și cred că în orice domeniu reușești să te rezumi la esențial lucrurile ajung să fie realizate mult mai rapid și mai eficient.
O listă scurtă cu ceea ce este esențial de rezolvat în fiecare zi. 5 lucruri îmi propun în general, am observat că atunci când îmi propuneam foarte multe ajungeam într-o cursă cu mine și eram mereu frustrată că nu puteam mai mult. Puțin, dar bun, e principiul de acum…
Fiecare lucru are un loc al lui. Îmi aduc mereu aminte de bunicul meu, care prefera să pună de 3 ori cuțitul la loc decât să îl vadă mereu pe masă… Și-mi aduc aminte și că râdeam de el, dar acum observ cam aceeași dorință de a avea un loc pentru toate și a le vedea pe fiecare exact în același loc. E mult mai simplu să faci curat așa, plus că găsești imediat tot ce ai nevoie…
Mai puțin și mai bun. Am ajuns să apreciez lucrurile mai scumpe în ultimul timp, mai ales în anumite zone – prefer o pereche de ghete și de cizme de cea mai bună calitate, care nu se strică cu una, cu două, în loc de o mulțime de lucruri de mai proastă calitate

Ce am citit și mi-a plăcut pe tema simplității/simplificării lucrurilor:

Magia ordinii, despre care am scris aici,
Arta simplitatii, de Dominique Loreau,
Mai mult cu mai putin. Arta limitarii la esential in afaceri si in viata de zi cu zi – de Leo Babauta, autorul blogului Zen Habits

Cred că voi continua acest articol pe măsură ce-mi mai vin idei despre viața simplă – de fapt, despre cele pe care și reușesc să le aplic :).

Când aștepți puțin… și primești mult, foarte mult

De-ale Iuliei

La ideea din titlul acesta mă gândeam în timp ce, din întâmplare, am văzut o conversație pe Facebook cred, cu o fată dezamăgită de lumea aceasta online, în care mă învârt și eu, de altfel. De niște ani buni, de altfel, Cafeneaua fiind doar o încercare de spațiu personal, în care să pot povesti mai multe, exact cum o fac acum. Chiar dacă nu sunt despre bani, așa cum se întâmplă pe Economisim.info.

În momentul acela m-am gândit că blogul mi-a adus în jur o mulțime de oameni faini, mulți dintre ei fără blog, dar și bloggeri. Oameni care-mi sunt dragi – cu unii dintre ei am ieșit chiar la o cafea la un moment dat, cu alții m-am întâlnit pe la evenimente… care mi-au sărit în ajutor în momentele (e drept că rare) în care am avut nevoie de asta. Care-mi sunt dragi, pur și simplu, chiar dacă nu am băut vreo cafea sau un suc împreună.

Chiar astăzi una dintre prietenele virtuale mi-a trimis un mail care mi-a umplut sufletul de bucurie.

Sunt bucurii mici, care stau în puterea fiecăreia dintre noi – să le facem, să le primim…

Cel mai mare secret pentru a nu fi dezamăgit de cineva, niciodată, este cred acela de a aștepta puțin.

Eu nu cred că oamenii ne datorează ceva, oricât de multe au fost eforturile pe care le-am făcut pentru persoana respectivă. Cred că fiecare gest pe care îl facem, îl facem pentru noi, iar răsplata e mulțumirea de a face ceva bun și faptul că – la un moment dat – lucrurile se întorc, într-o formă sau alta.

Și nu, nu e bullshit pozitivo-motivațional, chiar aceasta e convingerea mea :).

Momentul în care am renunțat să am așteptări de la oameni – pentru că o persoană dragă mie m-a prețuit suficient încât să-mi explice cum vede lucrurile și am realizat că avea dreptate – a coincis cu cel în care oameni minunați au intrat în viața mea. De la care am așteptat puține și mi-au oferit multe. Și cărora le sunt recunoscătoare.

Probabil că ar trebui să închei articolul acesta cu un sfat, legat de așteptări și de ceea ce primești, în funcție de ele. Nu o să o fac, la fel cum nici prietena mea nu a făcut-o atunci când am purtat o discuție lungă pe tema aceasta. O să-ți spun doar că viața e mai simplă și îți oferă mai multe atunci când așteptările sunt mici. Părere personală 🙂

Vara îi mulțumesc zilnic unui domn pe nume Willis Carrier :)

De-ale Iuliei

Probabil că o faci și tu, doar că nu îi știai până acum numele :).

Willis Carrier este cel care a inventat aerul condiționat modern, undeva la începutul secolului XX. În perioada aceasta, când temperaturile au depășit frecvent 35 de grade, ajungand și la 40 acum câteva zile, iar noi am rezistat doar cu ajutorul aerului, am avut curiozitatea să citesc mai multe despre el. Sau poate am făcut-o și verile trecute, nu știu.

Cert este că mi-e greu să îmi imaginez viața la 40 de grade fără aerul condiționat. De fapt, nu trebuie să fac un efort de imaginație, pentru că am trecut prin multe perioade în care nu l-am avut. Și ajungi să apreciezi mai mult lucrurile atunci când nu le ai :).

Ce mi se pare simpatic este că A.C.-ul a fost inventat la începutul secolului trecut, undeva prin 1902, dar noi ne-am putut bucura de această minunăție abia către anul 2000, sau poate ceva mai devreme. Nu cred că avea cineva aer condiționat înainte de Revoluție, nici nu cred că auzisem de o asemenea minunăție…

Acum face însă parte din viața multora dintre noi – o viață pe care nici măcar nu ne-o imaginăm fără acesta.

Așadar, domnule Willis Carrier, eu îți sunt profund recunoscătoare – și cred că nu numai eu :).

Trei lucruri pe care mi le voi cumpăra în această vară

De-ale Iuliei

Eu sunt genul de cumpărător atent, care își planifică cheltuielile cu ceva vreme înainte de a le face. Pe cele mai mari în special – și am observat aici un fel de rutină care s-a instalat fără să ne dorim în special acest lucru – avem cam o cheltuială mai mare pe lună, cu excepții extrem de rare.

Încercăm să le facem pe rând, dar dacă se întâmplă ca unul dintre noi să aibă nevoie de mai multe lucruri într-o anumită perioadă, nu e capăt de țară. Planificarea atentă a cheltuielilor vine exact cu acest avantaj: îți poți permite mult mai multe lucruri – odată ce ai un buget pentru ele.

Revenind la această vară, care este deja la mijloc, iată care sunt achizițiile majore ale sale pentru noi (posibil ca în septembrie să le bifăm pe toate):

Un storcător cu ac melcat. E o cheltuială sigură, avem și banii, am ales (cred) și modelul… Îmi place că voi putea să fac sucuri cu tot felul de verdețuri, să le combin cu legume… Recunosc că m-am gândit mult înainte de a lua hotărârea de a avea un storcător, nu vreau un obiect în plus care să zacă prin casă, dar știu că îl vom folosi.

Un telefon nou. Aici duc negocieri cu mine în primul rând, că V. e de părere că ar trebui să-mi iau unul ceva mai scump. Înclin și eu către acest lucru, pentru că mi-ar plăcea să ilustrez blogul/blogurile cu ceva imagini frumoase și spontane, dar aparatul de fotografiat ba nu îl am la mine, ba nu este la îndemână, ba… știi și tu cum este :).

Și da, m-aș ocupa mai mult și de contul de Instagram și… e un aspect la care încă mă gândesc, trebuie să văd și ce puncte de fidelitate am adunat prin rețea, ce reducere pot să mai prind… În orice caz, e lucru sigur: telefonul meu are deja doi ani și sigur nu o mai duce mult, pentru că se descarcă în doar câteva ore și se închide de câte ori are chef.

O rochie elegantă. Fără exagerări, bineînțeles :). În august merg la o nuntă și un botez și la capitolul rochii de ocazie nu stau grozav. Sper să găsesc ceva potrivit, dar sunt destul de relaxată în această privință, nu va fi capăt de țară nici dacă merg cu ceva ce am deja prin șifonier.

Tu ce planuri de cumpărături mari ai pentru următoarea perioadă?