Cafeneaua Iuliei

Sfaturi, idei, recomandari

Categorie: De-ale Iuliei

10 motive pentru care iubesc toamna

Ieri m-am plimbat prin parcul meu cu frunze în toate nuanțele posibile – de la verde la ruginiu, galben și chiar violet, realizând cât de mult îmi place acest peisaj și…

Ieri m-am plimbat prin parcul meu cu frunze în toate nuanțele posibile – de la verde la ruginiu, galben și chiar violet, realizând cât de mult îmi place acest peisaj și cât de dor îmi este mereu de el, de toamnă, de ușoara stare de melancolie care mă curprinde în această perioadă, deschizând larg ochii către frumusețile naturii și ceea ce mă înconjoară, parcă mai mult decât în oricare alt anotimp.

toamna-colorata

Toamna – anotimpul frunzelor in toate culorile

Mi-am adus aminte și de o leapșă, primită cu ceva timp în urmă de la Claudia, cred că acum e cel mai bun moment pentru a-i răspunde.

De ce iubesc toamna?

  1. Toamna e anotimpul în care m-am născut. Nu știu dacă toată lumea se atașează în mod special de anotimpul în care a venit pe lume, dar eu am făcut-o. Îmi amintesc de o plimbare cu bunica mea, în care îmi spunea, ca pe cel mai mare motiv de veselie: Uite, cad frunzele, se apropie toamna, vine și ziua ta. Anul acesta împlinești 4 ani, ești deja fetiță mare. O să ai tort și o să primești cadouri frumoase și toată lumea o să te pupe și o să-ți ureze La mulți ani. Ce putea fi mai frumos?
  2. Toamna mă încearcă mereu un fel de melancolie, dar nu tristețe, legată de natura care ia parcă o pauză, dar îți oferă unul dintre cele mai frumoase tablouri posibile, asa cum spuneam. E o stare care îmi place,
  3. Îmi place răcoarea care se instalează treptat și-mi place și garderoba mea de toamnă, cu cardigane și pantaloni nu foarte groși,
  4. Toamna e anotimpul recoltelor, îmi plac mult piețele colorate și vesele și îmi place… mustul. E singurul anotimp în care ne putem bucura de el,
  5. Toamna anticipează cumva Crăciunul și sărbătorile. Parcă e o fremătare pentru toți, o stare de așteptare, de planuri pe termen scurt care îmi place mult,
  6. Pentru mirosul incomparabil al florilor de toamnă,
  7. Pentru perioada aceasta rece, dar încă nu foarte rece, în care ne place să rămânem uneori în casă, să vedem un film, de exemplu, sau să gătim ceva bun împreună,
  8. Dacă tot am vorbit de filme, în perioada aceasta nu uit să văd unul dintre preferatele mele, Toamna bobocilor. O comedie la care și acum râd uneori cu lacrimi, deși știu cam toate replicile,
  9. Îmi plac hainele de toamnă pe care le am, puține, dar care-mi sunt tare dragi pentru că au fost în general primite… de ziua mea, da :). Cardigane, tricouri mai groase, pulovere…
  10. Îmi place plăcinta cu dovleac. În ultimul timp am renunțat la gluten (mai fac excepții, dar rare), dar am descoperit că îmi place aproape la fel de mult dovleacul feliat și copt, dat apoi cu scorțișoară și un pic de miere. Minunat! Chiar ieri am cumpărat din piață unul și abia aștept să îl scot, rumenit și aburind, din cuptor…

O leapșă se dă mai departe, dar mie mi-ar fi drag să o preia pe a mea oricine dorește. La fel cum mi-ar fi drag să citesc în comentarii De ce îți place ție toamna 🙂.

3 comentarii la 10 motive pentru care iubesc toamna

Cumpărăm un apartament direct de la proprietar sau optăm pentru o agenție imobiliară?

Să luăm apartamentul prin agenție? Este o întrebare pe care ne-am pus-o la modul cel mai serios acum 3 ani, de fapt 3 ani și jumătate, atunci când am început…

Să luăm apartamentul prin agenție?

Este o întrebare pe care ne-am pus-o la modul cel mai serios acum 3 ani, de fapt 3 ani și jumătate, atunci când am început căutările serioase pentru apartamentul achizitionat în octombrie 2013.

apartament-agentie-imobiliara

Un apartament in care mi-ar placea sa locuiesc

După ce m-am uitat un pic la variante și am întrebat în stânga și în dreapta, concluzia noastră a fost că preferăm varianta directă, o agenție neputând să ne ajute prea mult. Anunțurile existau toate pe net, de sunat puteam suna și singură potențialii vânzători – prea bine nu înțelegeam rolul agenției.

Cele câteva contacte pe care le-am avut sporadic – atunci când era vorba despre un apartament ce se vindea prin agenție -, precum și discuțiile avute cu câțiva cunoscuți, mi-au confirmat faptul că nu ne doream în mod special să colaborăm cu o agenție.

Cu ce te poate ajuta agenția imobiliară?

Teoretic, aceasta te poate ajuta să găsești mai repede apartamentul, pentru că are o bază de date la dispoziție. Practic, baza de date există oarecum și în site-urile de anunțuri, respectivele apartamente fiind listate tot pe acest tip de site-uri.

Agenția imobiliară te poate ajuta, tot în teorie, să găsești un apartament cât mai aproape de dorințele tale. Din păcate, de fiecare dată când eram întrebați ce dorim de către angajatul unei agenții care răspundea la telefon când sunam pentru vreun apartament, nu reușea să ne recomande variante aproape de ceea ce ne doream, deși formulam destul de clar opțiunile.

Singurul criteriu care părea să îl intereseze era prețul, dacă îi spuneam că bugetul nostru e de 55.000 de euro (un exemplu), ne dădea exemple de apartamente în jurul acestei sume.

Noi, în schimb, eram destul de specifici atât cu zona, cât și cu unele dintre criterii, la care chiar țineam. Tot noi reușeam să identificăm cele mai potrivite variante pentru noi.

Tot agenția este cea care te ajută să aduni mai repede actele, are tot felul de contacte, știe exact de ce ai nevoie și te mobilizează pentru a obține mai repede fiecare document în parte.

Acesta poate fi un ajutor prețios dacă nu prea te descurci să îți găsești singur informația pe net, de exemplu. Sau cu ajutorul unui notar, căci și el îți va comunica actele de care ai nevoie.

Concluzia mea este că dacă te grăbești, cumperi un apartament pentru prima dată sau nu prea ai chef să-ți bați capul cu tot felul de chestii (unele, că pentru majoritatea tot tu vei alerga), agenția îți va fi de folos. Adică totul depinde de la persoană la persoană.

În realitate, majoritatea cumpărăm prin agenții imobiliare

O concluzie pe care am tras-o este că, indiferent dacă îți dorești sau nu să colaborezi cu o agenție imobiliară, în majoritatea cazurilor o vei face, pentru că în spatele a 90% dintre anunțuri (nu știu dacă și azi e cazul, dar când am luat noi apartamentul era) este o agenție. Aceasta va asista atât vânzătorul, cât și pe tine, ca și cumpărător, așa că nu prea ai ce face și vei trece prin ea, plătind, evident, și un comision. Pe care nu uita să îl negociezi :).

Noi am avut noroc, am găsit un anunț direct listat de proprietar – nu am scris articolul din această perspectivă, dar și aici discuția e asemănătoare, proprietarul apartamentului a făcut câteva poze foarte bune pe care le-a pus pe mai multe site-uri imobiliare și a gestionat, evident, toate telefoanele și întâlnirile – cam asta a fost munca lui.

Cam asta ar fi discuția cu sau fără agenție așa cum o văd eu, cu mențiunea că din punctul meu de vedere agențiile s-ar putea face mai utile și pregăti agenți imobiliari care să cunoască bine zonele, să ofere informații mai clare și să se plieze mai bine pe tiparul și ceea ce dorește clientul. Pentru că mereu vor fi oameni care să apeleze la ele pentru cumpărarea/vânzarea unui apartament.

2 comentarii la Cumpărăm un apartament direct de la proprietar sau optăm pentru o agenție imobiliară?

Când lucrul de acasă influențează productivitatea

E 15.45 în momentul când scriu acest articol, sunt într-o cafenea și savurez o cafea exact cum îmi place mie, amară și lungă, americană cum s-ar spune, în timp ce…

E 15.45 în momentul când scriu acest articol, sunt într-o cafenea și savurez o cafea exact cum îmi place mie, amară și lungă, americană cum s-ar spune, în timp ce mă bucur că am bifat tot ce îmi propusesem să fac astăzi și iată, mai scriu și pe acest blog la care am ajuns destul de rar în ultimul timp.

la-cafenea

Lucrul la cafenea

Surprinzător sau nu, cea mai mare parte a task-urilor de astăzi le-am bifat în cele 2 ore de stat la cafenea, lucrat de fapt, și nu în cele 4 ore petrecute acasă.

În ciuda tuturor eforturilor mele de a mă concentra și acasă, am constatat că tot în deplasare lucrez mai bine. Și asta nu doar în perioada aceasta, una oarecum atipică, pentru că sunt niște lucrări în fața blocului meu, ce generează un zgomot destul de puternic (Bucureștiul de fapt în ultimul timp e un mare șantier, sper ca la un moment dat să se așeze lucrurile).

Când merg undeva să lucrez, știu clar că asta e misiunea mea: lucrez. Nici nu am prea multe variante, pe net sunt obișnuită să nu umblu aiurea – asta ar mai lipsi!

Acasă, deși sunt o fire destul de disciplinată, tot sunt tentată să fac diverse chestii care nu au legătură cu munca: să pun o mașină la spălat, să pregătesc ceva de mâncare sau să mă întind la telefon cu câte cineva, deși nu îmi place prea tare lucrul acesta în timpul orelor în care ar trebui să muncesc și fac tot posibilul să închid conversația.

Mediul diferit de cel normal influențează clar productivitatea, așa că mi-am propus ca în perioada următoare să am și zile în care ies oarecum din zona mea de confort pentru a lucra în cu totul altă parte, fie că vorbesc despre o cafenea, sediul unui client sau orice altă ocazie mi se oferă.

Știu că sunt un caz particular, al unui freelancer, dar eram curioasă: ție ți se întâmplă să fii mai productiv/ă atunci când schimbi zona de lucru?

P.S. Articolul publicat astăzi l-am scris în cea mai mare parte a lui săpămâna trecută. Experimentul meu funcționează în continuare, cu o singură excepție (luni, când a plouat foarte tare și am decis să rămân acasă) am scris dintr-o cafenea aflată la câteva minute de casa mea.

2 comentarii la Când lucrul de acasă influențează productivitatea

Care e diferența de vârstă ideală într-un cuplu?

Am cunoscut de curând un cuplu despre care înainte nu știam nimic altceva decât faptul că el e mai în vârstă decât ea cu 15 ani. Atât mi-au spus mai multe…

Am cunoscut de curând un cuplu despre care înainte nu știam nimic altceva decât faptul că el e mai în vârstă decât ea cu 15 ani.

Atât mi-au spus mai multe persoane despre ei. Remarca nu a fost nici măcar neutră, ca mai sus, ci mai degrabă… s-a măritat cu un moș (deși el la momentul respectiv nu avea decât vreo 45 de ani, acum are mai bine de 60).

Cuplu-diferente-varsta

Diferente de varsta in cuplu

Copii nu au avut. Nu știu de ce, nu am întrebat niciodată, pentru că știu cât de dureroasă poate fi această întrebare.

Îi știam de mult, vorbisem chiar de mai multe ori, dar nu am avut ocazia să îi cunosc pentru că nu stau în București. Momentul a venit vara aceasta și a fost un prilej pentru mine să realizez cât de puțină dreptate poate avea gura lumii.

Un cuplu normal, dacă nu te cramponezi prea tare de faptul că ea arată încă tânără iar el se vede de departe că nu e la prima tinerețe. Dar un cuplu în care se vede de la distanță cât de mult ține ea la el și cu câtă duioșie o privește el, la rândul lui.

Un cuplu care zâmbește, are mici gesturi care le trădează sentimentele (ce mi se par profunde), duce o viață liniștită și frumoasă (e concluzia mea admirându-i că arată fiecare mult mai tânăr decât vârsta din buletin).

Un cuplu care mi-a confirmat o dată în plus, dacă mai aveam nevoie de asemenea confirmări, că vârsta e doar o cifră în buletin, iar diferențele nu sunt importante într-un cuplu, dacă reușești să nu le vezi și nu te împiedici de ele.

Și, evident, dacă există iubire, înțelegere, preocupări comune și acea prietenie extrem de importantă pentru a parcurge un drum lung împreună.

1 comentariu la Care e diferența de vârstă ideală într-un cuplu?

Ce premii au câștigat sportivii români clasați pe primele locuri la Olimpiadă

Una dintre fetele din echipajul de canotoare de 8+1 spunea, vădit emoționată după cursa ce le aducea medalia olimpică de bronz, că Dana Druncea, fosta gimnastă devenită cârmaci al bărcii,…

Una dintre fetele din echipajul de canotoare de 8+1 spunea, vădit emoționată după cursa ce le aducea medalia olimpică de bronz, că Dana Druncea, fosta gimnastă devenită cârmaci al bărcii, le-a încurajat către finalul cursei:

Avem șanse la medalie! Trageți tare, fetelor! Trageți să vă luați și voi o casă!

Sportul de performanță înseamnă foarte multă muncă, iar rezultatele se văd din păcate după mulți ani, majoritatea sportivilor având, cu rare excepții, una sau două șanse de a concura la Olimpiadă (nu vorbim de fotbal și tenis, unde banii sunt mulți și se câștigă în turnee specifice, premierile de la Olimpiade fiind aproape simbolice pentru acești sportivi).

Echipa-de-spada-a-Romaniei

Echipa de aur a Romaniei din 2016: cea de spada

Sportul românesc suferă în această perioadă, lipsește după părerea mea o viziune de viitor pentru acesta, fostul sistem, același din epoca comunistă, având nevoie de o viziune nouă pentru a avea din nou rezultate. Cu atât sunt cred mai valoroase medaliile și au atât mai mult ar trebui să apreciem performanțele sportivilor noștri.

Premiile sportivilor români medaliați au fost dublate, așa că aceștia vor încasa:

  • AUR – 1 medalie: 70.000 de euro pentru fiecare dintre membrele echipei de spadă (Simona Gherman, Simona Pop, Ana-Maria Popescu, Loredana Dinu),
  • ARGINT – 1 medalie: 56,000 de euro pentru tenismenii Florin Mergea și Horia Tecău, câștigători ai argintului la dublu masculin,
  • BRONZ: 2(3?) medalii: 42.000 de euro pentru canotoarele de la 8+1 (Roxana Cogianu, Ioana Strungaru, Mihaela Petrilă, Iuliana Popa, Mădălina Bereș, Laura Oprea, Adelina Boguș, Andreea Boghian și Daniela Druncea), Albert Saritov (lupte libere, cat. 97 kg). Cu semnul întrebării este în acest moment medalia lui Gabriel Sîncrăian la haltere (cat. 85 kg), care este suspect de dopaj în acest moment. Dacă se va dovedi acest lucru, va pierde medalia câștigată, iar despre premiu nici nu mai poate fi vorba.

În plus, Olimpiada ne-a adus și câteva meritorii clasări pe locurile 4-6, ce vor primi și ele premii din partea COSR, după cum urmează:

  • un loc 1 (gimnastul Marian Drăgulescu la sărituri), va primi 14,000 de euro,
  • trei locuri cinci (Corina Căprioriu judo, cat. 57 kg, luptătorul de greco-romane Alin Alexuc cat. 98 kg și sabrerul Tiberiu Dolniceanu) – vor primi câte 10.500 de euro,
  • un loc 6 (gimnastul Andrei Muntean la gimnastică, paralele) – premiat cu suma de 7,000 de euro

În plus, Renault Commerciale Roumanie va premia medaliatele olimpice cu aur cu autoturisme Kadjar, cei medaliati cu argint vor primi cheile modelului Captur, in timp ce sportivii distinsi cu medalii de bronz vor primi automobile Clio.

Sunt premii muncite, pe deplin meritate după părerea mea.

Sursa foto

Niciun comentariu la Ce premii au câștigat sportivii români clasați pe primele locuri la Olimpiadă

Este salariul mic o justificare pentru a nu-ți face treaba?

Cred că nu sunt singura căreia i s-a întâmplat să primească servicii de proastă calitate – indiferent de ce domeniu vorbim – și să audă o justificare de genul: Sunt…

Cred că nu sunt singura căreia i s-a întâmplat să primească servicii de proastă calitate – indiferent de ce domeniu vorbim – și să audă o justificare de genul:

Sunt prost plătit/ă, de ce aș lucra mai mult sau mai bine?

Sau din partea oamenilor care primesc serviciile respective:

Săraca/săracul, după ce că este atât de prost plătit/ă, mai avem și pretenția să își facă treaba!

imi-fac-treaba

Sunt tare prost platita… desi muncesc 🙂

Da, eu am pretenția ca fiecare să își facă treaba, așa cum s-a angajat atunci când a semnat un contract de muncă. Persoana respectivă a știut, până la urmă, care este salariul pe care îl va primi, iar dacă acesta nu este suficient, poate să caute ceva mai bun.

Știu că sună dur toate acestea, dar poate că fiecare dintre noi dacă și-ar face treaba acolo unde este, am avea parte de societatea pe care ne-o dorim. Da, schimbarea cu fiecare în parte începe.

Pe de altă parte, parte din TREABA unui patron sau chiar a statului este să cunoască și valoarea fiecărui angajat în parte și să îi ofere o retribuție corespunzătoare.

Nu pentru a-și face treaba, ci pentru ca omul respectiv să se simtă respectat, util, să vină cu plăcere la muncă. Chiar și unul conștiincios pe care îl plătești prost ani de zile nu va avea un orizont și în timp se va blaza.

Și nu, nu e deloc OK să faci acest lucru.

Mi se pare trist că în societatea românească lucrurile stau atât de diferit. Dacă fiecare și-ar face treaba, indiferent că vorbim despre omul care muncește și care s-a angajat să realizeze ceva, sau de patronul a cărui treabă include plata corespunzătoare a omului respectiv, cred că societatea noastră ca întreg ar progresa mult.

Tu ce părere ai în legătură cu acest aspect?

2 comentarii la Este salariul mic o justificare pentru a nu-ți face treaba?

Praful de pe televizor…

Eu sunt genul care intră într-o cameră și, cu excepția cazului în care există ceva mare în mijlocul ei, nu observ mai nimic. Plec și îmi amintesc că mi-a plăcut…

Eu sunt genul care intră într-o cameră și, cu excepția cazului în care există ceva mare în mijlocul ei, nu observ mai nimic.

Plec și îmi amintesc că mi-a plăcut sau nu în locul respectiv, dar nu îl pot descrie cu exactitate, nu îmi aduc aminte decât că era un loc plăcut, luminos, camera era mare, iar canapeaua pe care am stat, confortabilă.

tv-304366_640

Televizor vechi. Nu stiu daca are sau nu praf pe el 🙂

Cred că acest dezinteres vizavi de ceea ce are fiecare om în propria casă e cumva nativ, dar și antrenat, pentru că bunica mea îmi spunea mereu că nu e politicos să te uiți la oameni în casă prea mult, cu o singură excepție: biblioteca. Aici puteai cere voie gazdei politicos și chiar întreba, dacă ești suficient de apropiat, dacă nu ai putea împrumuta o carte sau alta.

Nu știu de unde găsise mamaia asemenea regulă, era o femeie isteață, dar simplă, nu avea decât 4 clase… Cert este că, auzind-o din copilăria mică, mi s-a întipărit așa de bine în minte încât nu e nevoie nici măcar să mi-o amintesc.

Există totuși o excepție. Legată, da, de praful de pe televizor. De pe televizorul uneia dintre profesoarele mele de liceu, pe care am vizitat-o împreună cu colegii într-o vară, de Sfânta Maria, pentru a-i ura cele bune și a-i face un cadou (cred că a fost un tort, de fapt sigur a fost un tort).

Nu-mi amintesc cine a fost cu ideea și nici măcar cum ne-am organizat, era una dintre cele mai dure profesoare pe care le-am avut, care împărțea cu maximă generozitate note de 3 și de 4, așa că pur și simplu nu-mi pot aminti cum de am ales să mergem tocmai la ea. Să fi încercat să o îmbunăm, pentru că tocmai începeam clasa a XII-a și ne doream un pic de liniște? Poate.

Cert este că ne-am prezentat cu toții la ușa doamnei, 20 și ceva de liceeni veseli, bronzați (eram din Constanța) și îmbrăcați care mai de care mai fistichiu. Eu țin minte că aveam o rochiță galbenă, pe care am purtat-o aproape tot liceul.

Doamna s-a bucurat. Mult. Atât de mult, încât i-au dat lacrimile, iar eu m-am gândit că inclusiv persoanele cele mai dure ascund undeva un soi de blândețe. Poate chiar acea duritate se datorează acelei blândeți, ca un fel de încercare de a nu o arăta, nu știu.

Doamna ne-a poftit înăuntru, ne-a servit cu dulceață de căpșuni și apă rece, de la frigider, și am rămas o vreme acolo, în garsoniera micuță, dar care a reușit să ne găzduiască pe toți.

La un moment dat am văzut că toată lumea râdea pe furiș și am înțeles și motivul: un strat gros de praf zăcea pe televizorul doamnei. Nu am condamnat-o, am zâmbit și eu alături de colegii mei, iar zilele acestea am realizat că, deși au trecut atâția ani, îmi amintesc ca acum momentul în care colegul meu Alin a făcut descoperirea.

Și am descoperit de curând că toți ne-o amintim, avem un grup pe care povestim vrute și nevrute și cineva a amintit de praful de pe televizorul profei și toată lumea a început să râdă și să povestească.

Așa că… grijă mare cu praful de pe televizor. Cineva s-ar putea să își amintească de el după mai bine de 15 ani

Niciun comentariu la Praful de pe televizor…

La ce folosesc pliantele hypermarketurilor?

Ieri am văzut un teanc de pliante de la un hypermarket în holul blocului unde locuiesc. Era un teanc sănătos, cred că mai bine de 100 de pliante așteptau, cuminți,…

Ieri am văzut un teanc de pliante de la un hypermarket în holul blocului unde locuiesc. Era un teanc sănătos, cred că mai bine de 100 de pliante așteptau, cuminți, să fie studiate de cetățeni dornici de cumpărături.

Plecam către piață când l-am văzut, nu am luat decât mere, așa că în maxim 20 de minute eram înapoi. Mi-am spus că iau și eu unul la întoarcere, erau de la un magazin care se deschide în scurt timp și doream să văd când și dacă vor avea vreo ofertă demnă de luat în considerare.

pliant-magazin

Când m-am întors, am constatat că nu mai era niciun pliant.

Mă așteptam să se împuțineze serios numărul lor, dar chiar să dispară?

Mi-am adus aminte de o întâmplare de demult, când încă mai exista ziarul Ring în formă tipărită – dacă ești din București știi că acesta se distribuia gratuit. Ei bine, aceștia lăsau câteva exemplare și la noi la bloc, iar de câte ori treceam și le vedeam, îmi luam și eu unul.

Lucrul acesta însă se întâmpla rar, pentru că nu prea găseam, deși de multe ori treceam chiar în preajma orei la care se distribuia.

Într-una din zilele norocoase am găsit un teanc de ziare și m-am servit cu un exemplar. M-am întâlnit de asemenea cu un vecin, care m-a văzut și m-a întrebat cu mirare:

Doar unul luați?

În secunda următoare a luat aproape toate celelalte exemplare. A lăsat unul sau două, nu știu dacă de ochii mei sau din pură generozitate.

La fel ca în cazul pliantelor, nu am putut să mă abțin de la întrebarea:

Ce poate un om să facă cu mai multe ziare?

E clar că nu are nevoie de mai multe pentru a citi. Poate împachetează ceva cu ele, sau poate le pune în dulap, pentru a nu se murdări mobila… Dar și așa nu cred că trebuie să iei de fiecare dată toate pliantele de jos.

Bunicul meu le folosea la tot felul de activități, țin minte că împacheta orice sau își nota tot felul de lucruri în spațiile libere… dar nu lua niciodată un teanc pentru acest lucru, îi ajungea câte unul în fiecare zi… iar primul lucru pe care îl făcea mereu era să îl citească cap-coadă.

Mă gândesc că sunt oameni care au nevoie la împachetat, să spunem, dar și în acest caz îți iei un teanc și ai timp de una sau mai multe luni. Dar la noi toate ziarele sau pliantele am observat că dispar în maxim o oră.

Tu ce crezi că poate să facă o persoană cu unul sau mai multe teancuri de pliante sau ziare identice?

(și nu întreb cu ironie sau superioritate, pur și simplu sunt curioasă)

5 comentarii la La ce folosesc pliantele hypermarketurilor?

10 idei pentru timpul liber… și o leapșă

Pentru că este august și mulți dintre noi se pregătesc pentru vacanță sau au terminat-o deja, dar ceva timp liber avem sau încercăm să ne facem cu toții, m-am gândit…

Pentru că este august și mulți dintre noi se pregătesc pentru vacanță sau au terminat-o deja, dar ceva timp liber avem sau încercăm să ne facem cu toții, m-am gândit la câteva idei de petrecere a acestuia… de fapt, Claudia este cea care m-a provocat cu o leapșă în legătură cu acest subiect.

Parcul-Titan

Dupa amiaza in Parcul Titan

Iată 10 lucruri pe care îmi place să le fac în timpul liber și pentru care mă bucur că și reușesc să îmi fac timp, măcar din când în când:

  1. Să merg la munte. Zona Brașovului este preferata mea, iar când vine vorba despre vacanțe scurte cu siguranță pe aici ajung. Avem și norocul de a avea unde să locuim (ori închiriem destul de convenabil o garsonieră, ori mergem la o prietenă, care are un apartament în Brașov, dar trebuie să plece extrem de des cu jobul și atunci stăm fără vreo problemă la ea),
  2. Să merg la mare. M-am născut la mare, nimic nu îmi place mai mult decât să mă plimb pe malul mării, în zona unde se sparg valurile, indiferent de sezon sau să înot atunci când temperatura apei o permite!
  3. Să îmi beau cafeluța pe îndelete, în balconul meu! O plăcere atât de simplă și la îndemână, pentru care sunt recunoscătoare (am un balcon suficient de mare pentru a putea găzdui o măsuță și două scaune),
  4. Să ies în parcul aflat la 2 pași de blocul nostru. Titan este parcul și mă simt cu adevărat norocoasă că stăm atât de aproape de el, încât în câteva minute ne putem deja bucura de natură, chiar și în Bucureștiul atât de aglomerat și poluat.
  5. Să iau Bucureștiul la pas, descoperind locuri mai mult sau mai puțin cunoscute și căutând informații despre acestea. Bucureștiul este orașul pe care am ajuns să îl iubesc descoperindu-l pas cu pas, la început mi s-a părut rece, mare și poluat, schimbându-mi pe parcurs impresia… Aici este un blog despre Bucureștiul descoperit pas cu pas 🙂
  6. Să caut pe net tot felul de idei pentru apartamentul nostru. Un apartament simplu de două camere, achiziționat în urmă cu 2 ani și care îmi este atât de drag! Evit să stau pe net în momentele de relaxare, dar deseori mă surprind căutând fie idei de organizare, fie decorațiuni sau idei de amenajare. Deh, cu toții avem micile slăbiciuni…
  7. Să mă uit la concursurile de gimnastică. Am îndrăgit acest sport de foarte mică, urmărind-o pe Cati Szabo la Olimpiada de la Los Angeles, la vârsta la care cu greu înțelegeam mai nimic din toate elementele acelea, dar era așa o bucurie de mare în vocea comentatorului atunci când Kati lua medalie de aur (și a luat 4 la acea Olimpiadă!) și atât de mult se bucura bunicul meu (cu care urmăream concursul), încât ascultam cu atenție, sperând să aud și cuvântul Aur! Aur pentru România! În 1988, când deja înțelegeam mai multe din gimnasică, am urmărit doar reportajele TVR, pentru că nu a fost transmis concursul. Dar m-am bucurat la fel de  mult pentru Dana Silivas, începând atunci (din lipsă de alte informații) să citesc atentă și ziarul Sportul și orice altceva apărea în legătură cu fetele de la gimnastică. Olimpiada din 92 a fost prima pe care am putut-o urmări înțelegând și ceea ce se întâmplă, bucurându-mă pe deplin de medaliile Laviniei și de tot ceea ce presupunea acel sport. Azi gimnastica e diferită, a apărut un fenomen pe nume Simone Biles, o inspirație pentru mine în viața reală, pentru că nu am văzut om cu atât de mare dorință de autoperfecționare, trecând peste orice limită și bucurându-se în continuare pe deplin de ceea ce face… Acum e un moment potrivit pentru a urmări un concurs de gimnastică, e în plină desfășurare Olimpiada de la Rio,
  8. Să citesc,
  9. Să îmi beau cafeaua pe o terasă frumoasă, într-un loc pe care nu l-am vizitat sau care mi-a plăcut mult. Dacă aceasta e însoțită și de o înghețată bună, cu atât mai bine. Fac acest lucru suficient de rar încât să mă bucure și să nu îmi afecteze serios bugetul și suficient de des încât să mă simt răsfățată…
  10. Să vizitez muzee, galerii de artă, expoziții… Și să mă bucur de toate acestea cât mai des posibil 🙂

Fiind o leapșă, zic să meargă mai departe. Către Alina și Camelia, dar și către oricine găsește ideea interesantă.

7 comentarii la 10 idei pentru timpul liber… și o leapșă

Simone Biles: When I see how dedicated she is, it humbles me

Numele Simone Biles nu este cu siguranță străin niciunui fan al gimnasticii. De trei ori campioană mondială în concursul Individual Compus, cel mai impotant în gimnastică. Performanță care nu a mai…

Numele Simone Biles nu este cu siguranță străin niciunui fan al gimnasticii.

Simone-Biles

Simone Biles la CM de gimnastica Glasgow 2015

De trei ori campioană mondială în concursul Individual Compus, cel mai impotant în gimnastică. Performanță care nu a mai fost atinsă în mod consecutiv de vreo sportivă în epoca modernă a gimnasticii. Să mai amintesc că în acest interval a adăugat alte 7 titluri mondiale unui palmares care este deja impresionant, după doar 3 ani de activitate sportivă.

O dominație clară a acestui sport, care a evoluat atât de mult din punct de vedere tehnic, încât înainte de apariția lui Simone pe scena internațională, mi se părea imposibilă pentru o gimnastă.

Dar cred că asta se întâmplă atunci când într-o singură persoană se îmbină cu car de talent cu o ambiție extraordinară și o determinare pe măsură.

Simone îmi dă senzația persoanei care vine prima la antrenament și pleacă ultima, neuitând însă să se bucure cu adevărat în tot acest interval de ceea ce face și ceea ce i se întâmplă. Sunt sigură că aceasta e cheia succesului, indiferent de domeniul în care activezi.

When I see how dedicated she is, it humbles me – citatul din titlu, l-am simțit și eu, de câte ori am urmărit-o pe fata aceasta extraordinară.

Nu mi-a plăcut de la început. Atât de… americană, cu solul acela extrem de puțin expresiv, în ciuda dificultății foarte mari. Un pachet de mușchi, departe de gimnastica artistică așa cum îmi plăcea mie, cu linii frumoase și un pic de magie în fiecare element, indiferent că era cotat cu A sau H la dificultate.

Dar ușor-ușor am ajuns să o admir pe această fată ambițioasă. A progresat an de an, câte un pic în fiecare domeniu, inclusiv la artistic. La momentul acesta nu are nevoie de vreun element mai dificil și totuși continuă să le adauge, în același ritm constant cu care ne-a obișnuit. Te face să te întrebi dacă e posibil să mai upgradeze exercițiile, păstrând execuția curată în cea mai mare măsură și ea îți arată că da, nimic nu e imposibil. În același timp, totul se poate face cu zâmbetul pe buze.

Și pentru a reveni la citatul despre care vorbeam, el este preluat dintr-o reclamă, e drept, o reclamă care mie îmi place extrem de mult:

Sursa foto

1 comentariu la Simone Biles: When I see how dedicated she is, it humbles me

Type on the field below and hit Enter/Return to search

Privacy Preference Center

Cookie-uri esentiale

Cookie-urile sunt necesare pentru funcționarea site-ului web și nu pot fi dezactivate în sistemele noastre. Acestea sunt, de obicei, stabilite numai ca răspuns la acțiunile efectuate de dvs. care reprezintă o solicitare de servicii, cum ar fi setarea preferințelor de confidențialitate, autentificarea sau completarea formularelor. Puteți seta browserul să vă blocheze sau să vă avertizeze despre aceste module cookie, dar anumite părți ale site-ului nu vor funcționa. Aceste cookie-uri nu stochează nici o informație de identificare personală.

Cookie-uri de Performanță / Trafic

Aceste cookie-uri ne permit să numărăm vizitele și sursele de trafic, astfel încât să putem măsura și îmbunătăți performanța site-ului nostru. Ele ne ajută să știm ce pagini sunt cele mai puțin populare și să vedem cum se deplasează vizitatorii în jurul site-ului. Toate informațiile pe care le colectează aceste cookie-uri sunt agregate și, prin urmare, anonime. Dacă nu permiteți aceste cookie-uri, nu vom ști când ați vizitat site-ul nostru și nu vom putea monitoriza performanța acestuia.

_gid, _ga, _gat_gtag_UA

Analytics

Cookie-uri de publicitate

Aceste cookie-uri pot fi setate pe site-ul nostru de către partenerii noștri de publicitate. Acestea pot fi utilizate de aceste companii pentru a construi un profil al intereselor dvs. și pentru a vă afișa anunțuri relevante pe alte site-uri. Nu stochează informații personale în mod direct, ci se bazează pe identificarea unică a browserului și a dispozitivului dvs. de internet. Dacă nu permiteți aceste cookie-uri, veți avea parte de o publicitate mai puțin personalizată.

id, datr, fr, lu, APISID, SSID, NID, PREF, SID, SAPISID, HSID