Am aruncat o privire pe Trafic.ro, la categoria bloguri, constatând, fără să mă mire, recunosc, că jumătate dintre locurile fruntașe sunt ocupate de bloguri culinare.
Webstock, cea mai mare conferință de social media din România, consemna chiar victoria unei bloggerițe culinare – Jamila – la categoria Personalitatea anului. Contestată de mulți, meritată după părerea mea, această victorie ne arată o dată în plus că blogurile culinare sunt apreciate de public și că avem nevoie de ele.
Până la urmă, cu toții gătim. Nu doar atât, cu toții ne-am obișnuit să căutăm 3-4 variante până ce o găsim pe cea potrivită – uneori ne atrag fotografiile, alteori cunoaștem bloggerița și am mai gătit bine după rețetele ei…
Eu pe acești oameni îi admir. Nu demult m-am încumetat la o nouă rețetă – un pic mai exotică, un tajine cu carne de struț, ilustrat pe celălalt blog, realizând o dată în plus cât de greu este să gătești și să fotografiezi în același timp, să încerci să prinzi lumina aceea bună de la primele ore ale dimineții, să încerci decorul potrivit sau să ascunzi mici imperfecțiuni inerente.
Doar cine nu a trecut prin toate acestea nu știe ce înseamnă!
Iar eu – adeptă a simplității – nu am făcut nici ceva sofisticat și nici fotografii cu pretenții. Am ilustrat pur și simplu această rețetă cât de bine m-am priceput.
Dincolo de rețetele lor și de muncă e o dorință continuă de autoperfecționare la toate aceste fete. Întâmplător am mers din blog în blog, așa cum rar îmi permit să fac, dar îmi place.
E ca o călătorie în care aleg punctul de plecare – de această dată am început cu Claudia și Iuliana, pentru că pe ele le știu și mi-s dragi, și am mers așa, din blog în blog, urmărind recomandările (care mi se pare mie sau sunt mai rare în ultimul timp?) și nu m-am putut abține să nu remarc că blogurile culinare pe care le vizitam, sau majoritatea lor, erau atent întreținute de stăpânele lor, care au muncit nu doar la partea de rețete și imagini, ci au făcut tot posibilul să aibă un blog frumos, în care un vizitator să se simtă bine.
În plus, realizezi doar răsfoind multe bloguri culinare că stăpânele lor investesc în ele, cumpără ustensile, aparate foto, accesorii diverse, caută soluții pentru galeriile care au și ele particularitățile lor, învață… E muncă cu M mare la mijloc, dar și pasiune, pentru că fără ea e greu să răzbești într-o nișă cu o concurență acerbă și particularitățile ei.
Nu știu dacă mă citesc bloggerițe culinare (în afara celor despre care am povestit deja), dar dacă se întâmplă acest lucru, eu vreau să le spun că le admir pentru munca pe care sunt dispuse să o depună pentru blogul lor.
Atât am avut de spus azi :).
Hei, multumesc pentru nominalizare, Iulia, draga! 🙂
Ca una care am cochetat cativa ani si cu alt tip de blog, pot sa spun ca bloggingul culinar e poate cel mai complex tip de blogging. Trebuie sa stii sa gatesti peste medie, trebuie sa faci poze frumoase, trebuie sa stii sa scrii, trebuie sa stii sa te promovezi in marea de bloguri culinare de tot felul. Trebuie sa vii mereu cu ceva nou, autentic, sincer, deosebit…pentru ca la mancare se pricepe toata lumea si e destul de greu sa spui ceva nou si interesant in bransa asta. Pe urma da, e mult de investit: o tema care sa se preteze la genul asta de blog unde ai multe poze de aratat, un plugin pentru retete, un logo, un hosting mai scump. Ustensile de tot felul ca nu poti fotografia la nesfarsit aceeasi farfurie si acelasi prosopel.
Apoi vine problema fotografiilor….aici e o intreaga poveste si cheltuielile vin ca un tavalug :)) Cand stii ca ai facut o prajitura fabuloasa si vrei sa o arati lumii, dar camera foto nu te ajuta, in loc sa ti-o puna in valoare mai rau iti estompaza culorile…ei, atunci e momentul cand trebuie sa fii pregatita sa investesti intr-o camera mai scumpa, in obiective potrivite, trepied, etc.
E complex, e greu, dar e atat de frumos si de incitant bloggingul culinar! Si nu poti face asta decat din pasiune, altfel nu cred ca merge. Daca nu ai o mare pasiune te pierzi pe drum, te plictisesti, te descurajezi si ajungi probabil sa renunti.
Hai ca m-am intins la vorba, dar…se vede ca e un subiect care-mi place, nu-i asa? 🙂
Te pup, Iulia! Week-end frumos!
Da, realizez cat de complex este! Mie mi-a fost greu si cu colectia mea de retete simple, pe care am declarat-o din start nepretentioasa, dar tot am vrut sa am o ilustrare decenta.
Da, se vede ca subiectul îți place, mie mi-e dor și de Petala, poate o reiei cumva pe cel culinar, din perspectiva culinara, evident… mi-a placut mult articolul despre bucătaria ta, mi-ar plăcea să mai citesc articole personale 🙂
<3 Ce bine e cand vezi ca blogul tau este nominalizat la un punct de plecare 😉 Iti multumesc, Iulia, pentru tot 🙂
Se fac trei ani de cand sunt pe nisa asta culinara. Am inceput asa, ca o joaca. Inainte de asta ma uita si eu cu admiratie la fetele cu bloguri culinare. Am zis sa incerc, ca ce poate fi rau? Si a din contra a fost chiar foarte bine.
E mult de invatat dar asta imi place. Sunt multumita ca am ajuns unde am ajuns tinand cont de la ce am plecat, adica de la a nu sti mai nimic. Insa mai am multe de pus la punct.
Blogging-ul in general, si cel culinar, in mod special, nu e usor. Aparent faci o poza, scrii o reteta si pare simplu. Dar, ai vazut si tu ca nu e chiar asa de usor.
Dar e frumos, foarte frumos. Cel putin mie asa mi se pare. Si, desi mai am si alte bloguri, de alt profil, pe nisa asta ma simt cel mai bine.
Si pot zice ca si satisfactia e pe masura muncii. Cu cat muncesti mai mult, cu atat e si satisfactia mai mare 🙂
Ah… dar cred ca o sa ma apuc de scris la mine pe blog despre asta. Mai bine decat sa las comentarii interminabile :)))
Pupici! Si spor in tot ce iti propui sa faci 😉
Cu placere :).
Da, stiu foarte bine ca nu e usor – de aici si articolul de azi – dar stiu si ca o faceti din pasiune si cu bucurie. Si am mai vazut ca rezultatele apar, ca pentru toti cei care au o pasiune si muncesc in directia respectiva :). Spor in continuare!
doua din bloggeritele mele dragi si urmarite, Iuliana si Claudia, la ccare revin mereu cand am cate o idee sau caut o reteta. si mai stiu si cata munca e in spate, cel putin din ce banuiesc si simt, ca in bucataria lor inca nu am intrat sa vad :).
Multumesc in primul rand de comentariu si bun venit la mine in Cafenea!
Eu am pus cele mai simple retete din lume pe blogul Economisim si am avut ocazia sa vad ca nu e deloc usor.
Iar Claudia si Iuliana au invatat totul de la 0, eu le urmaresc inca de la inceputurile lor… culinare, am vazut cum fac poze din ce in ce mai bune, imi e mai simplu sa urmaresc si reteta, pentru ca mi se pare ca au evoluat si pe partea aceasta. Cum spui si tu, in bucataria lor nu am fost, dar sunt sigura ca au progresat si pe partea aceasta si ca gustul preparatelor e si el din ce in ce mai bun.