Cafeneaua Iuliei

Sfaturi, idei, recomandari

Cum îți faci pastă de dinți din bicarbonat de sodiu?

După ce am citit mai multe articole în legătură cu bicarbonatul de sodiu și efectele lui asupra albirii dinților, m-am gândit să încerc să îmi fac propria pastă de dinți…

După ce am citit mai multe articole în legătură cu bicarbonatul de sodiu și efectele lui asupra albirii dinților, m-am gândit să încerc să îmi fac propria pastă de dinți din bicarbonat de sodiu, un lucru care s-a dovedit foarte ușor.

Două argumente au fost convingătoare pentru mine:

  • bicarbonatul de sodiu albește dinții în mod natural, fără să le afecteze smalțul.
  • e cazul să folosesc, fie și în combinație cu pasta de dinți tradițională, și o pastă de dinți naturală. Cu cât mai puține chimicale introduse în corp, cu atât mai bine
bicarbonat-de-sodiu-pasta-dinti

Pasta de dinti din bicarbonat de sodiu

Am început apoi să caut variante și… să experimentez. Încă sunt în stadiu experimentelor, dar am testat 2 rețete pe care vreau să le trec și aici pe blog:

Pastă de dinți cu bicarbonat – rețeta de bază

Este, cred, cea mai simplă și mai des folosită rețetă de pastă de dinți pe bază de bicarbonat.

Se folosesc pentru ea:

  • 4 lingurițe de bicarbonat de sodiu
  • o linguriță de sare (eu folosesc sare neiodată, roz de Himalaya)
  • 3-4 picături de ulei de mentă, de eucalipt, de portocale sau ce ulei esențial dorim
  • câteva picături de apă

Cum prepari pasta?

E foarte simplu! Pur și simplu amestec într-un castronel toate ingredientele. Uneori, aleg să dublez cantitățile de mai sus, dar pentru început sfatul meu este să le păstrezi, pentru a vedea dacă te împaci într-adevăr cu acest preparat. Apa o pun la sfârșit, apreciind cantitatea ei din ochi, în așa fel încât preparatul să fie sub forma unei paste și să nu curgă.

Evident, nu va avea consistența pastei de dinți, dar ce mă interesează este să nu curgă de pe periuță atunci când mă spăl.

Îl păstrez într-un borcănel și refac stocul ori de câte ori am nevoie.

Pastă de dinți cu bicarbonat și ulei de cocos

Este o variație a celei de mai sus, descoperită un pic mai târziu și care pot spune că îmi place mai mult. Rețeta de bază se modifică doar prin adăugarea a o linguriță și jumătate de ulei de cocos la o linguriță de bicarbonat. De obicei folosesc în acest caz 3 lingurițe de bicarbonat de sodiu.

Dar cred că cel mai bine e să trec toată rețeta.

Ingrediente:

  • o linguriță rasă de sare (eu folosesc sare neiodată, roz de Himalaya)
  • 3  picături de ulei de mentă, de eucalipt, de portocale sau ce ulei esențial dorim
  • 4-5 lingurițe de bicarbonat de sodiu

Procedeul este același, se amestecă toate ingredientele și se păstrează într-un borcănel.

Eu nu am înlocuit pasta de dinți tradițională cu cea din bicarbonat, însă le folosesc în paralel.

4 comentarii la Cum îți faci pastă de dinți din bicarbonat de sodiu?

Lista mea [minimalistă] de produse de curățenie pe care le folosesc

Am constatat în timp că în foarte multe domenii mai puțin poate să însemne de fapt mai mult. Fără a ajunge la performanța de a avea în dormitor un dulap…

Am constatat în timp că în foarte multe domenii mai puțin poate să însemne de fapt mai mult. Fără a ajunge la performanța de a avea în dormitor un dulap mic, un pat și o comodă și fără ca măcar să îmi doresc acest lucru, am ajuns totuși să mă înconjor de un număr mic de produse în casă constatând că și în această zonă mai puțin înseamnă mai mult.

Pe lista produselor fara de care nu ma descurc 🙂

Adică: cu cât am mai puține produse (inclusiv de curățenie), cu atât ajung să le folosesc pe fiecare dintre ele și îmi este mai ușor să aloc timpul efectiv procesului în sine. Elimin în acest fel aranjarea/curățarea lor (cu ani în urmă aveam un dulap destul de măricel în care le depozitam și care necesita și el întreținere permanentă), dar îmi este și mai ușor să aleg atunci când opțiunile sunt restrânse.

Care sunt însă produsele de curățenie indispensabile?

O să trec mai jos produsele de curățenie pe care le am mereu în casă și fără de care nu cred că mă pot descurca. Restul nu mi se par obligatorii și cred că pot fi înlocuite cu tot felul de soluții, de urgență sau permanente.

Un dezinfectant universal. Îl folosesc pe cel mai cunoscut cu putință, Domestos, și fără el nu am senzația că am dezinfectat așa cum trebuie zonele sensibile, peste care nu pot sări niciodată.

Detergentul de vase. E și el pe lista de bază, împreună cu burețelul aferent și cu o lavetă.

Detergentul de rufe. Balsamul și înălbitorul pot fi opționale (eu am mereu doar un plic de înălbitor pentru urgențe și balsam nu folosesc la toate încărcăturile de rufe), dar detergentul cred că nu mă poate nimeni contrazice că e musai să existe într-o locuință.

Un detergent de geamuri. Am încercat diverse soluții homemade, dar nu m-am împăcat cu ele și recunosc că îmi era greu să spăl geamurile atunci când știam că voi folosi ceva care nu va avea eficiența dorită, așa că tot la clasicul detergent de geamuri m-am întors.

Cred că acestea 4(!) sunt cele fără de care nu pot. Evident, li se alătură mopul și găleata, aspiratorul, săpunul, coșul de gunoi și nu numai, dar substanțele, dacă pot spune așa, adică produsele pe care le folosesc când efectiv fac curățenie, acestea sunt.

Fără un dezinfectant destul de puternic parcă nu simt niciodată că am făcut curat, dar fără un șampon de covoare, de exemplu, mă descurc foarte bine, mai ales că nu am covor decât în sufragerie :). Nu înseamnă că nu am avut niciodată sau că resping ideea de alte produse, dar nici nu mă încântă cea de a avea 20 de recipiente și mai bine, fiecare pentru un produs anume (e drept că și reununțarea la diverse obiecte m-a adus aici: nu am cuptor cu microunde, deci nu folosesc nimic pentru a-l curăța – deși mi se pare că apa și oțetul și-ar fi făcut cel mai bine treaba în această zonă).

Sunt perioade și perioade, nu spun nu din încăpățânare la nimic, dar nici nu vreau să-mi fie greu să aleg, de exemplu, sau să fac curat în dulapul de produse de curățenie. Care există și acum, este sub chiuveta de la bucătărie, și pe care îl curăț săptămânal în maxim 3 minute – șterg dulapul pe interior și exterior, scoțând puținele recipiente găzduite.

În ultimul timp am tot testat variante bio, dar mi-am venit și ideea achiziționării de produse profesionale de curățenie – așa cum sunt cele de pe Clinit.ro.

Știu că ideile se bat cap în cap – produsele profesionale sunt în general puternice și conțin diverse substanțe pentru a putea fi, dar cum am în general puține asemenea produse în casă, am analizat ideea de a le lua vrac și mult mai eficiente pe cele pe care nu le folosesc zilnic, și bio pe cele folosite des (detergentul de vase și de rufe).

Sunt curioasă acum: care sunt produsele de curățenie fără de care nu te poți tu descurca?

23 de comentarii la Lista mea [minimalistă] de produse de curățenie pe care le folosesc

Obsesia greșelilor ne împiedică să progresăm

Am avut o învățătoare extrem de exigentă. Era suficientă o virgulă la lucrarea de control la limba româna ca nota să fie cu un punct mai mică. De fapt, nu doar…

Am avut o învățătoare extrem de exigentă.

Era suficientă o virgulă la lucrarea de control la limba româna ca nota să fie cu un punct mai mică. De fapt, nu doar la română. Nota scădea și la matematică, și la celelalte materii, inclusiv pentru greșeli gramaticale.

La momentul respectiv am fost, la fel ca toți colegii mei, destul de supărată din cauza acestui aspect. Atât de greu puteai obține un 10…

Cam asa aratam eu cand faceam o greseala 🙂

În timp însă, i-am mulțumit de nenumărate ori (fie și în gând) învățătoarei mele pentru că sancționa atât de dur orice mică greșeală. Și acum îi mulțumesc. Știu că scriu în 99% (și poate mai bine) din cazuri corect, fără să mă gândesc prea mult la semnificații, virgule sau cratime. Totul este deja automatism de aproape 30 de ani.

A existat o perioadă când plângeam și eram tristă o zi întreagă pentru o virgulă sau o cratimă.

Litere nu am mâncat în acea perioadă. O fac acum, uneori – rareori – dar cred că mai degrabă tastatura și graba mea de a-mi așterne pe hârtie gândurile sunt vinovate de acest aspect. Acum însă nu mai plâng pentru așa ceva, pot spune că îmi pasă, dar moderat. Atât cât să corectez când observ, fără a mă gândi prea mult la acest aspect.

Timpul însă mi-a arătat un lucru pe care acum niște ani l-aș fi considerat o aberație, iar învățătoarea mea mai mult decât mine. O să vorbesc despre blog, pentru că l-am ales pe el ca temă a articolului, dar cred că lucrul acesta este valabil în legătură cu toate demersurile noastre.

Perfecțiunea te trage în jos de foarte multe ori. Te face excesiv de prudent, temător chiar uneori… iar oamenii care sunt așa își pun o piedică serioasă în calea propriei reușite.

Mă gândeam la zona de blogging zilele acestea, pentru că îmi este destul de cunoscută.

Am studiat în timp bloguri pe care le știu ca având succes. Pe internațional mai ales – pentru că ei sunt din toate punctele de vedere mai relaxați decât noi, dar și la noi. Sunt oameni ca toți oamenii: scriu în majoritatea timpului corect, dar își permit și câte o greșeală din când în când. Care nu este vreun capăt de țară, se corectează imediat.

Și m-am gândit și la celălalt blog al meu, cu care am reușit o performanță absolut remarcabilă din punctul meu de vedere, cel puțin: să scriu timp de 5 ani aproape în fiecare zi. Am scris și când lucrurile au mers prost în viața personală și aș fi preferat poate să stau și să mă înec într-o mare de lacrimi.

Două lucruri m-au ajutat să fac acest lucru:

  • plăcerea cu care am abordat subiectul și modul în care articolele mele erau primite, în jurul blogului adunându-se o comunitate care-mi este extrem de dragă,
  • relaxarea mea vizavi de greșeli

Concentrându-mă doar pe scris și pe subiect și mai puțin pe greșeli, am reușit să merg mai departe cu un articol pe zi, aproape în fiecare zi…

Zilele acestea m-am tot gândit la un lucru legat de școala românească în general, de generațiile care au fost și cele care urmează. Se pune prea mult accent pe a face lucrurile corect.

În loc să fie apreciată personalitatea, creativitatea, munca sau progresul unui elev, se notează mai degrabă absența greșelii. Adulții de mai târziu ajung să se teamă de greșeli mai degrabă decât să se aventureze în zone noi, interesante, care implică și riscuri. Unul dintre acestea: acela de a greși.

Și așa vezi cum progresează și ajung destul de sus nu elevii de 10 de ieri, ci cei priviți de profesori mai degrabă ca mediocri, notați deseori mult mai jos decât alți elevi.

Dar ne pregătește pentru viață acest mod de gândire?

E retorică întrebarea, evident că nu. Aș prefera de 1000 de ori un copil campion la școala vieții în loc de un elev silitor, doar cu note de 10 și care nu se descurcă extraordinar de bine mai departe.

Cred totuși că bazele corecte sunt importante.

Fără să facem din scrisul corect o obsesie, dacă ne dorim să scriem, ar trebui să știm din start că o putem face corect în 99% din cazuri. Dar să greșim e omenește și nu trebuie să uităm nici acest aspect.

Așa că… poate că ar trebui să uităm de perfecționism pentru a progresa. E suficient să fii bun și să exersezi, în orice domeniu, pentru că restul vine cumva de la sine.

Tu ce părere ai?

30 de comentarii la Obsesia greșelilor ne împiedică să progresăm

Telefonul celular: un accesoriu care ne definește?

Astea sunt TOATE telefoanele pe care le-ai avut vreodată? mă întreba mirată una dintre prietenele mele, venită cu puștiul ei care se plictisea în vizită la noi. Nu știu cum…

Astea sunt TOATE telefoanele pe care le-ai avut vreodată? mă întreba mirată una dintre prietenele mele, venită cu puștiul ei care se plictisea în vizită la noi.

Nu știu cum mi-a venit ideea, dar s-a dovedit excelentă: să ofer copilului telefoanele mele, pentru a se juca. Păstrez, dintr-un motiv pe care nici eu nu-l știu, într-o punguță, undeva, într-un colț de sertar, aproape toate telefoanele pe care le-am avut și folosit. Lipsește unul, care merge încă foarte bine și a ajuns la soacra mea.

Telefoanele vietii mele

Da, acestea sunt TOATE telefoanele mele, cu excepția de care ți-am povestit. Poza nu e grozavă, am făcut-o la geam, pentru a prinde bruma de soare, sau mai degrabă lumină, din această dimineață, și se reflectă în ea perdeaua :).

Primul telefon este cel despre care-mi amintesc cel mai bine: l-am cumpărat dintr-un complex de la Constanța, super încordată, pentru că aveam cu mine actul de proprietate al locuinței părinților mei. Da, erau tare stricți cu acest lucru în perioada anilor 2000, când cumpăram eu acel Nokia.

Îmi amintesc și reacția unora dintre cunoscuți atunci când îl vedeau, era un telefon scump la vremea aceea. Cam atunci am înțeles pentru prima dată că oamenii te pot privi altfel atunci când dispui de asemenea dotări, dar în continuare nu consider că acesta e un criteriu pentru a evalua o persoană. La momentul de față pot să am ce telefon doresc, dar dacă mă voi decide pentru unul scump, nu pentru impresia lăsată celorlalți îl voi cumpăra (povestesc mai târziu despre asta).

Revenind a acest telefon, mi-l luasem în ideea de a-l ține cât mai mult, așa că am cerut ca, dincolo de orice, să fie durabil. Vânzătoarea mi l-a recomandat, m-am cam fâstâcit auzind prețul de aproape 3 milioane la vremea aceea, dar l-am luat.

Cred că l-am folosit 7 ani. Către sfârșit, era deja un accesoriu exotic, dar nu în sensul de la început :).

Al doilea telefon a fost tot un Nokia, dar nu mai țineam atât de mult la calitate. Pur și simplu mi se defectase cel vechi, nu stăteam grozav cu banii și am luat telefonul oferit pentru abonament la momentul respectiv, cu puncte și ce se mai putea lua în considerare.

Primul smartphone pe care l-am avut a fost un Samsung Galaxy SII, un telefon de foarte bună calitate, pe care l-am luat însă la mâna a IIa, de la cineva care a trecut la SIII, din momentul în care a apărut. A fost o afacere bună, telefonul are o cameră excelentă și m-am împăcat foarte bine cu el.

Telefonul de astăzi, cel alb, un Samsung Galaxy Prime, este primit în cadrul unei campanii :). Îl am deja de 2 ani și, fără să mi se pară un telefon extraordinar – camera e sub cea a SII-ului, de exemplu, și trebuie să îl încarc în fiecare zi, sunt în linii mari mulțumită de el.

Nu am nici cea mai mică idee cu ce tip de mobil îl voi schimba, probabil că mă voi hotărî atunci când îl cumpăr pe cel nou, pentru că acesta are aproape 2 ani și deja e obosit. Cu siguranță că nu îl voi putea păstra timp de 7 ani, ca pe primul meu Nokia. Mă gândesc însă serios tot la un Galaxy X, pentru că mi-aș dori să fiu mai activă pe Instagram și să mă descurc cu poze cu telefonul pentru celălalt blog (de București).

Ne definesc așadar telefoanele pe care le deținem?

Dincolo de telefoane și modele… mă gândeam că, dacă fiecare dintre noi ar putea pune telefoanele deținute pe o masă, am putea spune tare multe despre persoana respectivă doar privindu-le.

La mine se vede de la o poștă că sunt stilul minimalist, câtuși de puțin pasionat de aceste accesorii, pe care le consider mai degrabă utile și atât… Că am fost, totuși, dispusă să dau la un moment dat mai mulți bani pentru ceva considerat de calitate, dar m-am convins că și un telefon ceva mai ieftin poate să mă țină mult și nu am mai investit în acest aspect.

Am avut în general grijă de telefoanele din dotare (unul dintre motivele pentru care m-au ținut ani buni fiecare în parte), dar nu am considerat necesar să le adaug accesorii suplimentare, și aici mă gândesc la husă în special. Doar SII-ul meu s-a bucurat de acest privilegiu, mai mult pentru că era un telefon lucios și chiar simțeam nevoia să în protejez.

Evident că aș cumpăra o husa pentru samsung galaxy s7 edge dacă m-aș hotărî pentru acest telefon (din motive de cameră, cum spuneam, l-aș lua mai mult ca accesoriu important pentru activitatea mea), care rămâne cam scump pentru gusturile mele.

Dincolo de asta… eu cel puțin am alte criterii de evaluare a persoanelor din jurul meu decât telefonul, mașina sau alte posesiuni. Dar trebuie să recunosc că acestea ne definesc totuși, pe fiecare în parte.

Tu ce părere ai? 

21 de comentarii la Telefonul celular: un accesoriu care ne definește?

Am încercat să citesc mai repede, constatând că nu îmi place

Am tot citit în ultimul timp despre diferite tehnici de citire rapidă, sau speed reading, de care sunt sigură că ai auzit și tu. Cu ajutorul acestora ajungi să citești o…

Am tot citit în ultimul timp despre diferite tehnici de citire rapidă, sau speed reading, de care sunt sigură că ai auzit și tu. Cu ajutorul acestora ajungi să citești o carte în câteva ore sau chiar mai repede.

Scopul este acela de a … citi cât mai mult. Evident :).

Am reținut și câteva idei, gen aceea de a mesteca gumă sau chiar a mânca în timp ce citești, pentru a da gurii o ocupație, să scanezi cuvintele, să fixezi un întreg grup de cuvinte, încercând apoi să vezi dacă ai înțeles ceva…

Citirea rapida… nu e pentru mine 🙂

Cred că avem cu toții o formă de citire rapidă în reflex, eu cel puțin pot scana un articol pe net și să știu, în mare, despre ce a fost vorba (poate și articolul de față e scanat în același mod de către persoanele care îl citesc), dar este ceva personal, care a venit de la sine și nu am o tehnică propriu-zisă de citire rapidă.

Totuși, în majoritatea cazurilor, cititul înseamnă pentru mine un moment de relaxare, în care îmi place să fiu liniștită și să am momente în care mă gândesc la ceea ce am citit. Așa că prefer să o fac pe îndelete, fără grabă. Când mă grăbesc, îmi găsesc alte activități :).

Sunt conștientă că nu voi citi toate cărțile sau articolele care apar, nici măcar în domeniul meu și prefer să mă bucur de citit, nu să devin un soi de mașină care citește și înțelege rapid lucrurile. Sau dacă reușesc să ating performanțe remarcabile în ceea ce privește rapiditatea cu care citesc (căci de multe ori am constatat că citesc destul de repede), acest lucru să se întâmple în mod natural.

Așa că… Aplicarea diverselor tehnici de citire rapidă mi se pare obositoare și robotizantă, categoric nu pentru mine.

Tu ce părere ai?

P.S. Un articol fain despre tehnicile de citire rapidă am găsit aici. Și m-am bucurat că suntem, în mare, de aceeași părere :).

23 de comentarii la Am încercat să citesc mai repede, constatând că nu îmi place

Timpul și prieteniile

Citatul de mai jos e unul dintre cele mai frumoase despre prietenie și – din experiența mea de până acum – cele mai profunde și adevărate. Și prieteniile își au…

Citatul de mai jos e unul dintre cele mai frumoase despre prietenie și – din experiența mea de până acum – cele mai profunde și adevărate.

Și prieteniile își au viața lor. Durează atât timp cât sunt necesare creșterii a doua suflete. Vine un timp când prietenia unui anumit om e o povara; nu-ți mai spune nimic și nu-i mai spui nimic. Osmoza dintre sufletele voastre s-a sfârșit.

Sunteți acum unul față de altul, două organisme complet închise. Trebuie să cauți alte organisme, alte suflete cărora să vă puteți deschide, pentru a primi sau a da bucurii, dureri, experiențe de tot felul.

Mircea Eliade – ”Șantier”

Prima mea prietenă bună a fost M., pe care am cunoscut-o în clasa a II-a, când am ajuns la școala de lângă apartamentul părinților mei (clasa I am urmat-o la școala de lângă bunici, acolo am locuit în acel an). Nu-mi amintesc cum m-am apropiat de M. Nu cred că a fost colega mea de bancă sau că vreo experiență aparte ne-a apropiat, lucrurile au venit cumva de la sine… doar că nu îmi amintesc exact cum.

Cert este că am fost prietene bune toată perioada școlii generale și am continuat să ne vedem și să ieșim împreună și în liceu. Facultatea ne-a găsit în continuare foarte apropiate, doar că atunci fiecare dintre noi și-a făcut un grup de prieteni de care se simțea deja mai bine. Eu eram la București, ea la Constanța, ne vedeam în vacanțe, când am și mers în câteva călătorii împreună.

Chiar dacă viețile noastre erau deja destul de diferite, era în continuare persoana cu care mă simțeam cel mai… „acasă”. La un moment dat, fiecare dintre noi și-a găsit de lucru, eu, am ajuns ceva mai rar la ai mei, la Constanța… ne-am văzut la nunțile fiecăreia dintre noi și de atunci am vorbit, sporadic, la telefon.

Două vieți foarte diferite acum, dar am avut același sentiment de „acasă” atunci când ne-am regăsit pe Facebook și am povestit o bună bucată de vreme. Nu ne mai văzusem de mai bine de 10 ani, și totuși vorbeam cu o persoană pe care o cunoșteam atât de bine, îi puteam anticipa răspunsurile, îi știam chiar și modul de a se exprima…

La facultate m-am împrietenit cu D., colega mea de cameră. Pot spune că a fost prietenia care mi-a marcat existența, din multe puncte de vedere. O prietenie frumoasă, care a durat peste timp, dar la un moment dat lucrurile s-au domolit. Ne auzim în continuare la aniversări, schimbăm mesaje de sărbători și ne sunăm uneori, parcă din ce în ce mai rar.

Prietenia noastră s-a stins încet și îmi aduce aminte tare mult de citatul cu care începeam acest articol. Chiar am fost două suflete care au crescut împreună. Ne-au rămas amintiri multe și frumoase (sper că e reciproc sentimentul) și poate, cine știe, la un moment dat viața ne va arăta noi căi de creștere împreună. Și sunt recunoscătoare oricui a hotărât să ne nimerim în același timp când se făceau cazările în Căminul Pallady, unde am împărțit o cameră timp de doi ani, plus o mulțime de vise, speranțe și bucurii.

De-a lungul timpului, am mai avut prieteni și prietene pe care mă puteam baza la un moment dat (și cred că și acum lucrurile stau la fel, din partea mea cu siguranță că așa este), cu care îmi plăcea să petrec timpul, am râs, am glumit, dar am împărțit și momente mai puțin plăcute din viața fiecăruia dintre noi.

Aud câteodată povești sau chiar le citesc pe bloguri despre prieteni care au înșelat așteptările, au dezamăgit, nu au fost ceea ce păreau a fi… Si mă întreb dacă nu trăiesc o realitate paralelă, sau pur și simplu am avut noroc…

Pe mine nu m-a dezamăgit nimeni profund, atât de mult încât să spun că prietenia nu există. Am avut, ca orice om cred, mici dezamăgiri și am cauzat și eu, sunt sigură.

Există multe persoane cu care nu mai sunt la fel de apropiată ca în trecut, dar îmi amintesc cu drag perioada în care eram. S-a sfârșit, probabil, osmoza dintre sufletele noastre, cum spune Eliade.

Există persoane cu care sunt prietenă și acum, prietenii care au rezistat probei timpului, oameni cu care mă văd mai des sau mai rar (de unii mă despart mări și oceane), dar cu care conversația se leagă firesc, ca și cum săptămâna trecută ne-am văzut în Lăptăria lui Enache sau pe Terasă la Național. Da, niciunul dintre aceste locuri nu mai există :).

Tare mi-ar plăcea ca acest articol să fie debutul unei conversatii despre prieteni și prietenii… Tu ce experiențe ai avut în acest sens?

24 de comentarii la Timpul și prieteniile

10 modele de rochii Desigual online – scurte și maxi

Atât de mult îmi place Desigual – brandul cu haine altfel, așa cum le văd eu și așa cum au și pornit la drum acum mai bine de 30 de…

Atât de mult îmi place Desigual – brandul cu haine altfel, așa cum le văd eu și așa cum au și pornit la drum acum mai bine de 30 de ani, în 1984, cu sloganul “Desigual, nu e la fel”.

Într-adevăr, cu o rochie Desigual – ca și cu orice altă piesă de îmbrăcăminte de la ei – ai toate șansele să ieși în evidență. Culori și imprimeuri vesele, optimiste, pline de culoare. Atunci când porți Desigual parcă nu poți fi altfel decât vesel și plin de energie!

Să vedem însă selecția mea de modele de rochii Desigual online din colecția 2017 – le-am împărțit în scurte și lungi, pentru a putea căuta cu mai mare ușurință rochia dorită:

Rochii Desigual scurte

O rochiță Desigual în care verdele se îmbină cu roșul și diverse nuanțe de maro, care te va face cu siguranță remarcată oriunde decizi să o porți. Cumva, pentru mine aceasta e rochița Desigual clasic, și are și un preț foarte bun:

Rochie Desigual

Rochie Desigual scurta verde

Ai aici detalii și preț

O rochie cu mânecă scurtă și imprimeu floral, care îmi place la fel de mult:

Rochie Desigual imprimeu floral

Aici ai detalii și preț

O altă rochie spectaculoasă, de această dată prin culoarea roșu bordeaux și croiul deosebit – imprimeul fiind mult mai simplu, dar și acesta de efect:

Rochie Desigual scurta rosu bordeaux

Ai aici detalii și preț

O rochie ceva mai conservatoare, albastră, dar nu mai puțin deosebită, cu un cordon foarte șic în talie. Sunt sigură că va atrage toate privirile atunci când o vei purta:

Rochie Desigual albastră

Vezi aici detalii și preț

O rochiță Desigual fără mâneci, cu decolteu cu ștrasuri:

Rochie Desigual scurta spectaculoasa

Ai aici detalii și preț

Rochii Desigual lungi

În ceea ce privește rochiile Desigual maxi, am găsit cu mult mai puține modele decât cele scurte, câteva dintre ele însă mi s-au părut foarte frumoase și le voi trece mai jos:

O rochie maxi multicolora vaporoasa cu franjuri și cordon în talie – roșu și negru sunt culorile predominante. Dacă aș citi doar descrierea, cred că rochia mi s-ar părea … prea mult, dar uite cât de frumoasă este:

Rochie Desigual lunga negru cu rosu

Click aici pentru detalii și preț

Rochie maxi multicolora cu imprimeu floral și decupaj pe partea din spate. Verdele este culoarea dominantă sau cea care îți ia ochii la această rochiță, dar ca în cazul oricărei piese de îmbrăcăminte marca Desigual, culorile sunt numeroase și extrem de bine îmbinate:

Rochie Desigual Maxi

Rochie Desigual maxi cu verde, imprimeu floral

Click aici pentru detalii și preț

O rochie lungă albastru închis, cu design suprapus. Îmi place tare mult această rochiță, cred că este preferata mea din toate modelele pe care le-am selectat:

Rochie Desigual lunga albastra

Rochie maxi albastru închis

Click aici pentru detalii și preț

O altă rochiță multicoloră în care verdele este culoarea care ne atrage în primul rând atenția. Imprimeul este spectaculos, cu flori si păsări tropicale – așa îl văd eu cel puțin – și cred că acest model de rochie va veni bine atât unei fete slabe, cât și uneia cu ceva forme:

Rochie Desigual imprimeu tropical

Rochie Desigual imprimeu tropical

Click aici pentru preț și alte detalii

O rochie maxi neagră, cu mânecă scurtă și la fel de spectaculoasă ca toate rochițele de la Desigual:

Click aici pentru detalii și preț

Sunt curioasă acum: preferata ta care este?

19 comentarii la 10 modele de rochii Desigual online – scurte și maxi

Diferența între a lucra de acasă și a sta acasă

Acasă nu am stat decât în vacanțele școlare sau studențești, timp pe care încercam să îl petrec cu folos, chiar dacă mai trișam uneori și mergeam destul de des la…

Acasă nu am stat decât în vacanțele școlare sau studențești, timp pe care încercam să îl petrec cu folos, chiar dacă mai trișam uneori și mergeam destul de des la plajă, vara cel puțin. Era și greu să nu o fac, „acasă” fiind pe atunci la Constanța, la câteva stații de troleibuz de mare.

De ceva vreme însă lucrez de acasă, în marea majoritate a timpului.

Lucrat de acasa

Un birou tare dragut pentru lucrat de acasa

Am un birou amenajat extrem de simplu (nu am lângă mine decât telefonul, imprimanta și o cană de cafea uneori, în afara laptopului), la care îmi petrec de la 4 la 10-11 ore pe zi (încerc să mențin o medie rezonabilă, dar uneori apar urgențe atât în zona de muncă, cât și în cele ale vieții personale – trebuie să balansez cumva). Evident, orele acestea le muncesc în fiecare zi, iar de când lucrurile se petrec pe bani, sunt mult mai atentă cu ele.

În continuare însă sunt nevoită să zâmbesc și să explic unor cunoștințe, rude sau prieteni că statul acasă și lucratul de acasă nu au nimic în comun. Că nu sunt casnică – nu că aș avea ceva împotrivă, dar pur și simplu nu e cazul meu. Plus ca, zic eu, chiar dacă aș fi fost casnică aș fi avut o mulțime de treburi de făcut.

Cel mai greu îmi este atunci când sunt persoane care așteaptă lucruri de la mine.

Dar de ce nu poți face acest lucru / sau să mergi acolo, că doar stai acasă?

Atunci trebuie să reiau povestea cu a lucra de acasă nu înseamnă a sta acasă. În prea multe explicații nu mă lansez eu, dar uneori îmi e și mie greu să tot explic și să reiau problema, care pentru mine nici măcar nu e o problemă, e normalitatea.

În fine. Ieri am socializat cu o doamnă destul de în vârstă din câte mi-am putut da seama. A venit vorba și despre ocupație și i-am spus că lucrez în domeniul online, în cea mai mare parte de acasă.

Spre surprinderea mea, nu m-a privit de parcă veneam de pe Marte, nici nu a tras concluzia că stau degeaba… și știa foarte bine care e diferența dintre a sta acasă și a lucra de acasă.

Și fata mea lucrează de acasă… tot așa, pe Internet. E destul de chinuită, mititica. Lucrează de dimineață până seara. La birou te mai oprești, mai schimbi o vorbă cu colegii, mai iei o cafea de la automatele alea… Acasă e doar muncă, muncă și iarăși muncă. 

În sfârșit cineva care mă înțelege! mi-am spus.

Adevărul este însă că am explicat de tare multe ori acest lucru, și parcă-parcă și cei din jurul meu au început să mă înțeleagă. Dar lucratul de acasă are și multe alte dezavantaje și avantaje despre care mă gândeam să povestesc la un moment dat și tare mi-ar plăcea să știu dacă sunt persoane care mă citesc în aceeași situație, poate schimbăm impresii :).

11 comentarii la Diferența între a lucra de acasă și a sta acasă

De ce avem nevoie de un aparat de vidat alimentele?

Unul dintre lucrurile pe care le doresc de la acest blog este să fie util. Celor care îl citesc, dar și mie până la urmă :). De aceea m-am gândit…

Unul dintre lucrurile pe care le doresc de la acest blog este să fie util. Celor care îl citesc, dar și mie până la urmă :). De aceea m-am gândit la o serie de articole practice, cu privire la diverse lucruri pe care merită sau nu să le deținem, merită sau nu să le cumpărăm…

Am mai povestit cred, mai ales pe blogul Economisim, eu aleg destul de atent ceea ce cumpăr, nu-mi place să mă trezesc cu casa plină de lucruri care îmi folosesc mai puțin și mai și adună praf.

Aparatul de vidat Laica – de aici

Una dintre dilemele din ultimul timp a fost a utilității unui aparat de vidat alimente, despre care am auzit multe lucruri bune, dar de care nu am simțit în mod special nevoia de-a lungul timpului, trebuie să recunosc.

Am apelat la ajutor pentru acest articol, al cuiva care consider că este mult mai îndreptățit ca mine să vorbească despre aparatul de vidat – la ajutorul Claudiei de la Lecturi și Arome, căreia vreau să îi mulțumesc pe această cale.

Ce mi-a spus Claudia poți să citești mai jos în legătură cu aparaul de vidat. Îi dam cuvântul, așadar :).

****

Cred ca nu mai trebuie sa iti aduc si eu acum argumente despre cat de benefic este pentru sanatatea noastra sa gatim alimentele cat mai sanatos. Prajitul, gatitul ingredientelor uneori prea mult scad calitatile nutritive ale preparatului final. Ajungem sa mancam doar de dragul gustului sau a ceea ce vizual ne ispiteste in farfurie.

Dar, daca exista si solutii pentru a gati sanatos, pentru a pastra valoarea nutritiva a ingredientelor din mancare in paralel cu mentinerea unor standarde vizuale de calitate in farfurie, de ce sa nu o facem? Una dintre aceste solutii  in bucatarie este, după părerea mea, folosirea unui aparat de vidat.

Aparatul de vidat are rolul de a elimina aerul si umezeala din ambalaj, sigilarea ermetica determinand incetinirea formării muceagiurilor si bacteriilor, care pot altera alimentele.

Cu ajutorul lui poti pastra mai mult timp fructele proaspete in frigider.

Poti gati mancarea folosind tehnica gatirii sub vid, metoda ce consta in a prepara alimentele preambalate in saci din plastic cu interiorul vidat si, evident rezistenti termic, la temperaturi joase pentru o perioada mai lunga de timp. Sigilarea ermetica, ce are loc prin vidare, blocheaza schimbul de substante cu exteriorul, aromele mancarii gatite astfel ramanand in interior. Mancarea obtinuta astfel este mai gustoasa si mai sanatoasa.

Ce tipuri de aparate de vidat exista?

Exista mai multe tipuri de aparate de vidat. Cele mai folosite sunt cele de tip cuva, clema si duza retractabila.

Cele de tip cuva sunt foarte performante, dar de mari dimensiuni si mult mai scumpe. Ambalajul cu produsul se introduc cu totul in aparatul de vidat, de unde pompa de vacuum scoate aerul. Sunt folosite mai mult in fabrici sau in supermarketuri.

Aparatele tip clema sunt cele mai utilizate in bucatarie. In acestea doar un capat al pungii se introduce in aparat, in timp ce punga cu produsul se asaza alaturi, pe blatul de bucatarie, pompa facandu-si treaba.

Cele cu duza retractabila sunt de mici dimensiuni si mai ieftine, iar duza se introduce in punga ce trebuie vidata. Pentru uz casnic, de obicei cele tip clema au si tub cu duza retractabila, fiind cele mai recomandate, imbinand practic functiile celor doua tipuri de aparate de vidat.

Iată și câteva exemple de aparate de vidat care :

  • Aparatul de vidat Gorenje VS 110W posibilitatea sa lipeasca inclusiv pungi obisnuite, asa ca poti cumpara diverse tipuri de pungi din comert, nu numai pungi speciale pentru astfel de aparate. Este un aparat de vidat cu review-uri multe și pozitive, se pare că cei care l-au achiziționat au fost mulțumiți de el,
  • Aparatul de vidat Laica VT 3113 are mai multe functii, cum ar fi cea de oprire automata si sigilare a pungii dupa oprire.
  • Aparatul de vidat Food Saver are functii multe si poate fi utilizat atat in mediul uscat, cat si in cel umed. Aparatul are un spațiu de depozitare cu rola si cutter și o tavă de picurare detașabilă – poți congela așadar inclusiv mâncare gătită, brânză, etc.

 Ce buget alocam aparatului de vidat?

Este o intrebare dificila, la care trebuie sa raspuzi inainte de achizitionarea unui aparat de vidat. Pentru ca uneori un astfel de aparat poate ajunge să fie foarte scump. Parerea mea?

Cumpara unul de 300-400 de lei. Poti face cu el si ce faceti cu unul foarte scump. Tine cont doar de faptul ca atunci cand il cumperi o faci pentru a-ti fi util si nu doar pentru a avea inca un aparat electrocasnic pe care sa il tii ca pe un trofeu pe blatul din bucatarie.

Merita sau nu sa achizitionam un aparat de vidat?

Cu siguranta, da.

Un aparat de vidat este foarte util, mai ales daca esti genul de gospodina care chiar foloseste bucataria. Se pot pastra alimentele un timp indelungat, se pot ambala pentru a fi trimise copiilor studenti, care invata in alte localitati, se pot compacta pentru pastrarea la congelator pe timpul iernii.

Poti pastra si fructe la congelator, pentru ca dupa ce este scos aerul, fructele se congeleaza mai bine, fara sa le fie afectata strucura. Se pot lua alimente in excursii si calatorii, dupa ce s-a scos aerul din caserole speciale concepute pentru acest scop. Racite in frigider, vor putea fi  folosite in decursul unei zile de calatorie.

Deci, daca inca te mai intrebi, merita sau nu aceasta achizitie, raspunsul este, cu siguranta DA.

****

P.S. Eu îi mulțumesc pentru articol Claudiei. Încă nu am cumpărat un aparat de vidat, pentru că atunci când ne-am pus problema răspunsul nostru nu a fost la fel de categoric, însă ne gândim pe viitor și la un asemenea electrocasnic pe care îl vom folosi, cu siguranță, dacă îl vom achiziționa.

25 de comentarii la De ce avem nevoie de un aparat de vidat alimentele?

În noapte, de Haruki Murakami [review]

Am citit de curând cartea În noapte și, ca după fiecare lectură a unui roman al lui Murakami, am rămas ușor nedumerită, parcă mi-aș fi dorit ca totul să meargă…

Am citit de curând cartea În noapte și, ca după fiecare lectură a unui roman al lui Murakami, am rămas ușor nedumerită, parcă mi-aș fi dorit ca totul să meargă mai departe și să văd un pic din evoluția personajelor dincolo de acea noapte.

In noapte - Haruki Murakami

In noapte – Haruki Murakami

O noapte în care am avut senzația că mă strecor în cursul unor vieți, pe parcursul unei singure nopți, în care, cu precizie cinematografică, vedem acțiunile (sau non-acțiunile, pentru că unul dintre personaje nu face altceva decât să doarmă, deloc surprinzător pentru perioada nopții, dar știe Murakami să adauge și aici latura de mister și chiar un pic de fantastic) a câtorva personaje, șase la număr.

Deloc puține aceste acțiuni, implică o agresiune fizică și sexuală, trăirile puternice a doi tineri abia ieșiți din adolescență cu fricile și frustrările lor, frici și frustrări proiectate în următorul personaj, la o altă vârstă, angajata unui love hotel, unde se desfășoară mare parte din acțiune – aici având loc agresiunea fizică având ca protagoniști o prostituată și un angajat al unei companii de software din zonă, aflat în tura de noapte.

În paralel, urmărim somnul unui al șaselea personaj, cel mai straniu dintre toate, o fată de o frumusețe rară, care s-a hotărât în urmă cu ceva timp să doarmă, pur și simplu.

Am simțit orașul – Tokyo – ca unul dintre personajele acțiunii, ce „arată ca o vietate uriașă”… pe parcursul nopții vedem cum salariații se grăbesc să prindă ultimul tren, doi polițiști patrulează fără ca cineva să îi bage în seamă, o furgonetă neagră cutreieră străzile „de parcă ar evalua orașul”… oraș care „funcționează după propriile reguli”.

„În noapte” este o carte stranie (cred că am spus acest lucru la finalul oricăreia dintre cărțile lui Murakami pe care le-am citit), o succesiune de secvențe care ne ajută să legăm, în final, personajele între ele. Chiar dacă nu avem parte de un final propriu-zis – finalul este sfârșitul nopții, începutul unei noi zile. Fiecare secvență este precedată de imaginea ceasornicului care arată o oră și mai mică din noapte.

Ai senzația că vezi un film a cărui acțiune nu o înțelegi mereu în totalitate, prinzi doar bucăți din ea – poate că ațipești din când în când, pentru că ești foarte obosit -, iar la sfârșit, pentru că îți este foarte somn, adormi chiar înainte să vezi care e finalul.

Mie mi-a plăcut „În noapte”. Îmi place Murakami în general. Este micuță, se citește ușor, am citit-o pe parcursul unei călătorii cu trenul, terminând-o în aceeași seară, acasă.

Așa că îndrăznesc să o recomand :). O poți comanda de aici sau de aici.

6 comentarii la În noapte, de Haruki Murakami [review]

Câte articole se pot scrie în fiecare zi

Type on the field below and hit Enter/Return to search

Privacy Preference Center

Cookie-uri esentiale

Cookie-urile sunt necesare pentru funcționarea site-ului web și nu pot fi dezactivate în sistemele noastre. Acestea sunt, de obicei, stabilite numai ca răspuns la acțiunile efectuate de dvs. care reprezintă o solicitare de servicii, cum ar fi setarea preferințelor de confidențialitate, autentificarea sau completarea formularelor. Puteți seta browserul să vă blocheze sau să vă avertizeze despre aceste module cookie, dar anumite părți ale site-ului nu vor funcționa. Aceste cookie-uri nu stochează nici o informație de identificare personală.

Cookie-uri de Performanță / Trafic

Aceste cookie-uri ne permit să numărăm vizitele și sursele de trafic, astfel încât să putem măsura și îmbunătăți performanța site-ului nostru. Ele ne ajută să știm ce pagini sunt cele mai puțin populare și să vedem cum se deplasează vizitatorii în jurul site-ului. Toate informațiile pe care le colectează aceste cookie-uri sunt agregate și, prin urmare, anonime. Dacă nu permiteți aceste cookie-uri, nu vom ști când ați vizitat site-ul nostru și nu vom putea monitoriza performanța acestuia.

_gid, _ga, _gat_gtag_UA

Analytics

Cookie-uri de publicitate

Aceste cookie-uri pot fi setate pe site-ul nostru de către partenerii noștri de publicitate. Acestea pot fi utilizate de aceste companii pentru a construi un profil al intereselor dvs. și pentru a vă afișa anunțuri relevante pe alte site-uri. Nu stochează informații personale în mod direct, ci se bazează pe identificarea unică a browserului și a dispozitivului dvs. de internet. Dacă nu permiteți aceste cookie-uri, veți avea parte de o publicitate mai puțin personalizată.

id, datr, fr, lu, APISID, SSID, NID, PREF, SID, SAPISID, HSID