Astea sunt TOATE telefoanele pe care le-ai avut vreodată? mă întreba mirată una dintre prietenele mele, venită cu puștiul ei care se plictisea în vizită la noi.
Nu știu cum mi-a venit ideea, dar s-a dovedit excelentă: să ofer copilului telefoanele mele, pentru a se juca. Păstrez, dintr-un motiv pe care nici eu nu-l știu, într-o punguță, undeva, într-un colț de sertar, aproape toate telefoanele pe care le-am avut și folosit. Lipsește unul, care merge încă foarte bine și a ajuns la soacra mea.
Da, acestea sunt TOATE telefoanele mele, cu excepția de care ți-am povestit. Poza nu e grozavă, am făcut-o la geam, pentru a prinde bruma de soare, sau mai degrabă lumină, din această dimineață, și se reflectă în ea perdeaua :).
Primul telefon este cel despre care-mi amintesc cel mai bine: l-am cumpărat dintr-un complex de la Constanța, super încordată, pentru că aveam cu mine actul de proprietate al locuinței părinților mei. Da, erau tare stricți cu acest lucru în perioada anilor 2000, când cumpăram eu acel Nokia.
Îmi amintesc și reacția unora dintre cunoscuți atunci când îl vedeau, era un telefon scump la vremea aceea. Cam atunci am înțeles pentru prima dată că oamenii te pot privi altfel atunci când dispui de asemenea dotări, dar în continuare nu consider că acesta e un criteriu pentru a evalua o persoană. La momentul de față pot să am ce telefon doresc, dar dacă mă voi decide pentru unul scump, nu pentru impresia lăsată celorlalți îl voi cumpăra (povestesc mai târziu despre asta).
Revenind a acest telefon, mi-l luasem în ideea de a-l ține cât mai mult, așa că am cerut ca, dincolo de orice, să fie durabil. Vânzătoarea mi l-a recomandat, m-am cam fâstâcit auzind prețul de aproape 3 milioane la vremea aceea, dar l-am luat.
Cred că l-am folosit 7 ani. Către sfârșit, era deja un accesoriu exotic, dar nu în sensul de la început :).
Al doilea telefon a fost tot un Nokia, dar nu mai țineam atât de mult la calitate. Pur și simplu mi se defectase cel vechi, nu stăteam grozav cu banii și am luat telefonul oferit pentru abonament la momentul respectiv, cu puncte și ce se mai putea lua în considerare.
Primul smartphone pe care l-am avut a fost un Samsung Galaxy SII, un telefon de foarte bună calitate, pe care l-am luat însă la mâna a IIa, de la cineva care a trecut la SIII, din momentul în care a apărut. A fost o afacere bună, telefonul are o cameră excelentă și m-am împăcat foarte bine cu el.
Telefonul de astăzi, cel alb, un Samsung Galaxy Prime, este primit în cadrul unei campanii :). Îl am deja de 2 ani și, fără să mi se pară un telefon extraordinar – camera e sub cea a SII-ului, de exemplu, și trebuie să îl încarc în fiecare zi, sunt în linii mari mulțumită de el.
Nu am nici cea mai mică idee cu ce tip de mobil îl voi schimba, probabil că mă voi hotărî atunci când îl cumpăr pe cel nou, pentru că acesta are aproape 2 ani și deja e obosit. Cu siguranță că nu îl voi putea păstra timp de 7 ani, ca pe primul meu Nokia. Mă gândesc însă serios tot la un Galaxy X, pentru că mi-aș dori să fiu mai activă pe Instagram și să mă descurc cu poze cu telefonul pentru celălalt blog (de București).
Ne definesc așadar telefoanele pe care le deținem?
Dincolo de telefoane și modele… mă gândeam că, dacă fiecare dintre noi ar putea pune telefoanele deținute pe o masă, am putea spune tare multe despre persoana respectivă doar privindu-le.
La mine se vede de la o poștă că sunt stilul minimalist, câtuși de puțin pasionat de aceste accesorii, pe care le consider mai degrabă utile și atât… Că am fost, totuși, dispusă să dau la un moment dat mai mulți bani pentru ceva considerat de calitate, dar m-am convins că și un telefon ceva mai ieftin poate să mă țină mult și nu am mai investit în acest aspect.
Am avut în general grijă de telefoanele din dotare (unul dintre motivele pentru care m-au ținut ani buni fiecare în parte), dar nu am considerat necesar să le adaug accesorii suplimentare, și aici mă gândesc la husă în special. Doar SII-ul meu s-a bucurat de acest privilegiu, mai mult pentru că era un telefon lucios și chiar simțeam nevoia să în protejez.
Evident că aș cumpăra o husa pentru samsung galaxy s7 edge dacă m-aș hotărî pentru acest telefon (din motive de cameră, cum spuneam, l-aș lua mai mult ca accesoriu important pentru activitatea mea), care rămâne cam scump pentru gusturile mele.
Dincolo de asta… eu cel puțin am alte criterii de evaluare a persoanelor din jurul meu decât telefonul, mașina sau alte posesiuni. Dar trebuie să recunosc că acestea ne definesc totuși, pe fiecare în parte.
Tu ce părere ai?
Sunt de acord cu ce ai scris! Intr-adevar, telefonul mobil chiar poate spune multe despre persoana care-l detine. Eu mereu am grija de telefonul meu, imi iau mereu noi carcase si-i schimb folia chiar daca nu este foarte uzata. Intr-un cuvant, sunt o perfectionista 😀
Daaa cu siguranta telefonul pe care-l avem spune multe despre noi, am si eu un sertar plin…..ce e drept eu sunt si ceva mai batrana 🙂
Si eu am pastrat telefoanele vechi…sunt cateva si la fel ca la tine, pustoaicele mele se joaca cu ele. Am tinut la fiecare telefon, primul pe care l-am avut era tot un Nokia. L-am luat la recoamndarile prietenilor, tocmai pentru ca era un telefon bun.
Telefonul spune multe despre mine: esti o persoana aiurita care m-a scapat de multe ori pe jos, dar care are totusi grija de mine cumparandu-mi huse, folii protectoare…
Uff, numarul telefoanelor pe care le-am avut este destul de mare si i-am pierdut demult numarul(peste 20). Nu am un stil care ma reprezinta, telefonul pe care il aleg se potriveste nevoilor mele si perioadei in care ma aflu. E clar ca in liceu aveam un telefon basic, caci acelea erau la moda, dar pe masura ce avansa tehnologia, tot asa de repede imi cumparam si eu printre cele mai noi versiuni. Deci pot spune ca “stilul” care ma defineste e cel inovator. Mereu in pas cu tehnologia, insa daca este justificata. De exemplu, in cazul iphoneurilor, fiecare model nou se aseamana izbitor de mult cu celalalt, iar la nivel tehnologic nu aduce nimic nou. In acest caz, voi ramane la cel vechi. Acum am un samsung S5 , de mai bine de 2 ani si nu intentionez sa-l schimb curand. 😀
Si eu am cateva telefoane vechi pe care le-am pastrat. Desi sut depasite, stau bine acolo in colectie :)) Astept nepotii sa vina sa se joace cu ele.
Da si nu. Acum depinde si de posibilitati. Nu am telefonul pe care mi-l doresc pt ca nu mi-l permit, dar continutul telefonului spune multe despre mine, de la jocuri la muzica ascultata. Carcasa mea e simpla, fara briz brizuri si folia de protectie e must have pentru ca sunt destul de neglijenta si imi scapa mereu din mana :))
Telefonul nu mai mi se pare un obiect care sa il defineasca pe posesor, desi mai sunt persoane care considera necesar sa aiba mereu cele mai noi si bune modele. Acum un telefon e ok cam doi ani, nu mai sunt asa rezistente ca Nokia de la inceputurile telefoniei mobile 🙂
Pe mine cu siguranta ma reprezinta telefonul meu. Nu stiu ce m-as face fara iphone-ul meu. abia astept sa iasa 7 sa vedem ce aduce nou.
Am avut multe telefoane de-a lungul anilor, dar acum imi pare rau ca am cumparat un Samsung si am renuntat la Nokia care ramane marca mea preferata.
Telefonul ne definește și aspectul îngrijit spune multe despre noi. Și eu “colecționez” telefoanele din familie.
din telefoanele vechi am pastrat Iphone 3…este un telefon exceptional, nu cred ca celelalte il egaleaza…pentru timpul de acum si cel de atunci…extrem de frumos si compact, l-am scapat de la etajul 2 fara probleme!
Eu sunt înnebunita după telefoane. Atât de înnebunită încât niciodată nu am ajuns sa mă atașez de un telefon încât sa nu îl dau. Mi-Am schimbat telefonul anual. Nu de fițe ci pentru ca mai mult de un an nu rezista un telefon la mine. Când mă hotărâsem sa îl păstrez pe ultimul ca va creste Bia și mi-l va arunca de toți pereții mi-a cazut de la etajul 1 direct la parter. Așa ca am telefon nou. Nu știu cât mă va tine pentru ca pe lângă faptul ca de pe el scriu și stau non stop pe el mi-a și căzut de câteva ori. Îmi plac telefoanele dar nu mă uit la acestea atunci când cunosc un om
Nu stiu, daca telefoanele chiar ne definesc 😀 eu nu etichetez oamenii dupa lucruri sau haine, mai degraba dupa ceea ce scot pe gura 🙂
Eu nu suport husele, dar o folie e necesara oricarui telefon!
Sigur telefoanele ne dezvaluie personalitatea, vad zilnic persoane care fac parada de jucariile lor ultraperformante pe care nu stiu in mare parte sa le foloseasca, dar le tin pentru a face impresie.
Nu prea obisnuiesc sa cumpar husa pentru telefon, mai bine o folie. Iar la categoria de telefoabne, daca as fi avut si eu atatea ca tine era bine…am avut 3 mari si late, iar acum imi doresc unul mai performant.
Am si eu cateva modele de nokia mai vechi si multe le-am dat parintilor sa le foloseasca. Eu am folosit smarphonurile pana la epuizare sau le-am vandut, am pus diferenta si mi-am luat ceva mai bun. Asta este motivul pentru care colectia mea din prezent nu este foarte mare
La mine sunt tot 4 : 2 de tip vechi (din care un Nokia) si 2 smartphonuri (din care primul l-am mostenit de la fata cea mare si s-a stricat). N-am nici husa, nici folie si deseori il uit acasa.
Din cele 4 , de fapt doar 2 sunt chiar ale mele, celelalte le-am luat doar la purtat..
de cand posesiile ne caracterizeaza? Eu deseori il uit acasa sau descarcat 🙂
Eu am stat o perioada fara mobi, acum cativa ani. Daca voiam sa vorbesc cu o prietena, ne dadeam email si intalnire. Ba in concediu ma gandeam sa merg fara telefon 😀
Asa fain era cind eram mica si mergeam cu trenul: bunica sau bunicul meu vorbeau cu toti din compartiment, aflam povesti de viata, ba mai si mincam de pe la altii.
Acum majoritatea butoneaza la telefon. Sau poate e doar aici si in Romania se mai practica socializarea?!